Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 291/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
102/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.291/
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul împotriva deciziei penale 610/A/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.306 teza a II-a a C.P.P. amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 16 februarie 2010, când în aceeași compunere, a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1021/17.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul penal nr-, în temeiul art.11 pct.2 lit.c rap. la art.10 lit.1Cod procedură penală și art.18/1 Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1 (fost art.79 al.1) din OUG nr.195/2002 comisă la data de 16.10.2005.
În baza art.181al.3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului amenda administrată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 16.10.2005, în jurul orelor 6,35, inculpatul a fost depistat de către organele de poliție conducând un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice. La testarea cu aparatul etilotest s-a constatat o concentrație de 1,21 mg/l alcool în sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică -alcoolemie a rezultat la ora 7,25 o alcoolemie de 1,60 gr. alcool în sânge, iar la ora 8,25 o alcoolemie de 1,40. La data de 4 iunie 2008 fost efectuat raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei la ora 6,35, prin care s-a concluzionat că inculpatul avut o îmbibație alcoolică în sânge de circa 1,75 gr .
Instanța a considerat că, în acord cu însăși concluziile medicului legist, singura probă științifică concludentă în cauză este buletinul de analiză toxicologică. Coroborând aceasta cu împrejurarea notorie a faptului descreșterii curbei alcoolului în sânge, instanța a concluzionat că inculpatul a avut la data de 16.10.2005, în jurul orelor 6,35 o îmbibație alcoolică în sânge ce a depășit limita legală de 0,80 gr alcool în sânge.
În raport cu criteriile prev. de art.18 ind.1 Cod penal, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, criticând-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia, întrucât fapta dedusă judecății prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul l, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10.lit.a Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.610/A/11.11.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5
A desființat în parte sentința și în fond, rejudecând:
În temeiul art.192 al.2, pct.1 lit.d Cod procedură penală, a fost obligă pe inculpatul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este neîntemeiată critica inculpatului, în contextul în care, în raport cu probatoriul administrat (proces verbal din 16.10.2005 de depistare a inculpatului; buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie 3016/16.10.2005; buletin de examinare clinică; raport de expertiză medico-legală 721/I/2008; declarații martor G și declarații inculpat) a rezultat atât existența faptei, cât și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea acesteia.
În sfârșit, critica parchetului este, de asemenea, neîntemeiată, în condițiile în care în raport cu disp.art.18 ind.1 Cod penal, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art.181alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În conformitate cu alin.2 al aceluiași articol, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire faptei, scopul urmărit de făptuitor, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
În cauză, în aprecierea gradului de pericol social concret al faptei nu se poate face abstracție de: faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice dimineața (ora 6:35), iar de la data săvârșirii faptei penale (16.10.2005) s-a diminuat rezonanța socială a pericolului generic; împrejurarea că inculpatul, deși a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, pentru o faptă concurentă, a cooperat serios și responsabil la reintegrarea sa socială (așa cum rezultă din caracterizarea Serviciului de Probațiune); faptul că din anul 2005 inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală, având un loc de muncă stabil și o conduită ireproșabilă în familie și societate; împrejurarea că dacă s-ar aplica inculpatului o sancțiune penală pentru fapta săvârșită ar însemna nu numai aplicarea unei pedepse privative de libertate, dar și că tot efortul depus de inculpat și Serviciul de probațiune să rămână inutil, iar acesta să reînceapă socializarea din penitenciar, în contextul în care demersurile legale ale organelor competente nu a fost suficient de operative și prompte pentru asigurarea eficientă și rezonabilă a tragerii la răspunde re penală la momentul oportun.
Cele de mai sus, conduc la concluzia că în concret gradul de pericol social al faptei nu se poate rezuma la simpla enunțare a gradului de alcoolemie și justifică aprecierea că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se soluția primei instanțe de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală.
Cu toate acestea, tribunalul, din oficiu, a constatat că instanța de fond, ca urmare a soluției adoptate, a omis să facă aplicarea în cauză a prevederilor art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală, în sensul de a-l obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, pronunțând sub acest aspect o hotărâre nelegală.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
În recursul Parchetului, decizia a fost criticată pentru greșita achitare inculpatului în temeiul art. 181Cod penal - caz de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, având în vedere urmările pe care le-ar fi putut avea fapta inculpatului și cauza de agravare a pedepsei constând în condamnarea inculpatului pentru o altă infracțiune, precum și atitudinea inculpatului constând în solicitarea constatării inexistenței faptei.
În recursul său, inculpatul a criticat temeiul achitării, întrucât fapta nu există, raportul de expertiză medico - legală existent în dosarul de urmărire penală impunându-se a fi refăcut, întrucât nu a ținut cont de înălțimea inculpatului, astfel că valoarea rezultată este inexactă.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile aduse, precum și din oficiu conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Printr-o judicioasă examinare a probatoriilor administrate, instanțele au stabilit o corectă situație de fapt și au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei comise de inculpat.
Probele administrate pe parcursul procesului penal dovedesc existența faptei, iar solicitarea de refacere a raportului de expertiză medico - legală nu se circumscrie niciunuia din cazurile de casare, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei fiind suficient și concludent ca probă în cauze de gen, deoarece indică valoarea alcoolemiei din sângere recoltat în momentul în care inculpatul a fost dus la spital, la valoarea rezultată ținându-se cont și de declarațiile inculpatului cu privire la cantitatea consumată.
Cum raportul de expertiză medico - legală se bazează în concret pe concluziile buletinului de analiză toxicologică a alcoolemie, care a avut în vedere sângele recoltat la momentul imediat comiterii faptei și cantitatea consumată, este irelevantă la stabilirea alcoolemiei înălțimea inculpatului, astfel că nu există motive esențiale de refacere a expertizei.
Pe cale de consecință, critica adusă de inculpat cu privire la existența faptei este neîntemeiată, impunându-se soluția de respingere a recursului declarat de acesta.
Este neîntemeiată și critica adusă de Parchet cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 181Cod penal.
Astfel, corect s-a apreciat că având în vedere ora la care a circulat inculpatul (6,30 dimineața), faptul că acesta cooperează serios și responsabil la reintegrarea sa socială, precum și data săvârșirii faptei - 16.10.2005 - care a diminuat evident rezonanța socială a pericolului generic - pericolul concret este scăzut și nu impune aplicarea unei sancțiuni penale.
Timpul îndelungat de la comiterea faptei, în care inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală, ci din contră, a dat dovezi temeinice de îndreptare cu ajutorul Serviciului de Probațiune, demonstrează inoportunitatea tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Deasemenea, nu au existat urmări ale faptei, iar urmările care ar fi putut fi produse au fost diminuate datorită orei de comitere a faptei. Totodată atitudinea inculpatului de dovedire a inexistenței faptei poate fi justificată și de lipsa de certitudine a concluziilor raportului de expertiză cu privire la valoarea alcoolului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în majoritate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 610/A/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
Red.
Dact./30.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 5 B - Secția Penală
OPINIE SEPARATĂ
De specificul acestei infracțiuni de pericol, aflată în creștere, este tocmai nivelul alcoolemiei care determină incriminarea acestei fapte între limite de pedeapsă care reflectă atenția acordată de legiuitorul român ocrotirii securității circulației pe drumurile publice. În acest context, este de notorietate că una dintre cauzele majore ale producerii de accidente rutiere, soldate cu vătămări ale integrității corporale sau victime omenești o constituie și consumul de băuturi alcoolice care contribuie la deteriorarea atenției și a reflexelor, până la anihilarea acestora. Cu toate acestea clemența deosebită de care se bucură în continuare, inculpații în cazul încălcării dispozițiilor OUG nr. 195/2002, nu face decât să o lipsească de efectele pe care trebuie să le implice sancționarea acestora, tocmai pentru a descuraja un fenomen infracțional, aflat în continuă creștere.
De remarcat și atitudinea inculpatului care a avut în permanență obiecții la expertiza de stabilire a alcoolemiei (pentru consumația de 5 litri de bere declarată în faza de urmărire penală sau 200 ml whisky în faza de cercetare judecătorească), acesta solicitând o nouă recalculare, chiar în apel, după trecerea a 4 ani de la data săvârșirii infracțiunii, întrucât cea efectuată în cauză nu reflectă adevărul (achitare solicitată, în principal, pe motiv că fapta nu există).
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
