Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 294/
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 247 din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul inculpat, lipsă, avocat - apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind și intimatul parte vătămată și intimatul parte civilă Spitalul Județean de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca fiind inadmisibil întrucât declarația de recurs a fost întocmită de o persoană fără calitate respectiv de avocat din cadrul Baroului B care nu are împuternicire avocațială la dosar.
Avocat, lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1529 din 29.09.2008 a Judecătoriei Brăila în baza art. 239 alin. 3 Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ultraj.
În baza art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 raportat la art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand in sange o îmbibație alcoolica peste limita legala.
În baza art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 raportat la art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintarea politiei.
În baza art. 33 lit. a-34 alin. 1 lit. b Cod penal au fost contopite cele trei pedepse stabilite anterior urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni inchisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani si 5 luni, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82.
Cod PenalÎn baza art. 359 Cod pr.penală s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza finala si lit. b Cod penal, de la ramanerea definitiva a hotararii si pana la executarea in intregime sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
S-a luat act ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
În baza art. 14 si 346 alin. 1 Cod pr.penală raportat la art. 998-999.civ. si art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată si completată, a fost admisă actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta B si a fost obligat inculpatul la plata catre aceasta a sumei de 47,42 lei reprezentand contravaloarea serviciilor medicale prestate catre partea vatamata.
În baza art. 191 alin. 1 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 21/22 noiembrie 2007, inculpatul a condus pe str. - din municipiul B autoturismul cu numarul de inmatriculare CK 347 FF, avand in sange o alcoolemie peste limita admisa, respectiv 0,90 mg/l alcool pur in sange, iar cu ocazia depistarii de catre lucratorii de politie rutiera, acesta a refuzat sa se supuna testarii cu aparatul alcooltest, dupa care a parasit locul depistarii la volanul aceluiasi vehicul, context in care a accidentat pe agentul de politie rutiera aflat in exercitarea atributiilor de serviciu pe linie rutiera, pe raza municipiului B si caruia i-a cauzat leziuni ce au necesitat 2-3 zile ingrijiri medicale. In urma acestui accident, inculpatul a parasit locul, fara incuviintarea organelor de politie.
Instanta de fond a reținut ca potrivit art. 62 Cod pr.penală, in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe iar potrivit art. 69.C.P.P. declaratiile inculpatului facute in cursul procesului pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
În acest context, instanta a retinut ca imprejurarea consumului de bauturi alcoolice, in cursul serii de 21.11.2007, urmata de circulatia pe drumurile publice din municipiul B in aceste conditii, rezulta atat din declaratiile de recunoastere generica a inculpatului, cat si din declaratiile martorei (), cea din urma servind la masa pe inculpat cu mancare si bautura (alcool). Raportul de expertiza medico-legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei a stabilit valoarea de 0,90 g%0 alcoolemie la ora 0,20 in noaptea de 21/22.11.2008.
Astfel, instanta de fond a retinut ca inculpatul a recunoscut ca a consumat bauturi alcoolice, in cursul serii de 21.11.2007, respectiv 150 gr iar inainte de a se urca la volan, a mai consumat un pahar de gin in jurul orei 21.00 iar la pranz a mai consumat 50 ml.
parcurs la volanul autoturismului, dupa consumul de bauturi alcoolice, a fost confirmat si de martorele - (fila 68 dosar instanta) si () (filele 86-87 dosar instanta), care au insotit pe inculpat in masina, din declaratiile acestora rezultand ca inculpatul a condus pe str. - iar la intersectia cu str. - - a fost oprit de un echipaj de politie.
Instanta a retinut totodata ca dupa refuzul de testare cu aparatul etilotest, inculpatului, condus la Spitaul Judetean de Urgenta B, i s-au prelevat doua probe biologice de sange, buletinul de analiza toxicologica alcoolemie intocmit stabilind valoarea de 0,75g%o alcool in sange la ora 01,07 si respectiv 0,60 g%o alcool in sange la ora 02,07.
Avand in vedere ca prima proba de sange a fost prelevata la un interval mai mare de 30 minute de la ora evenimentului, s-a dispus efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei la ora 00,20, din raportul de expertiza medico-legala emis de IML I rezultand ca la ora conducerii si opririi in trafic, inculpatul avea o alcoolemie de 0,90 g%0o alcool pur in sange.
Instanta de fond a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului, care, in noaptea de 21/22.11.2007 a circulat pe drumurile publice din municipiul B cu autoturismul, avand in sange o imbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur(cca 0,90g%o), urmare a ingestiei de bauturi alcoolice in cursul aceleiasi seri, intruneste, ub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand in sange o îmbibație alcoolică peste limita legala, prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Situatia premisa a infractiunii savarsite de inculpat consta tocmai in respectarea situatiei de fapt pentru asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Elementul material al faptei inculpatului consta in actiunea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul in conditiile date de existenta unei veritabile cerinte esentiale, respectiv, de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediata a faptei inculpatului consta in atingere relatiilor sociale relative la siguranta circulatiei pe drumurile publice.
de cauzalitate pune in evidenta corelatia necesara intre actiunea ilicita a agentului penal și urmarea imediata a faptei acestuia obiectivata la nivelul pericolului atingerii sigurantei circulatiei pe drumurile publice.
În ceea ce priveste parasirea locului accidentului, fara incuviintarea politiei, instanta de fond a retinut ca insusi inculpatul a recunoscut ca dupa refuzul de a fi testat cu aparatul etilotest, s-a urcat la volan si a parasit locul depistarii. In legatura cu circumstantele parasirii acelui loc, inculpatul a aratat ca nu a solicitat incuviintarea organelor de politie cand a decis sa paraseasca locul, intrucat s-a gandit ca nu este cazul si ca nici nu ar fi fost de acord sa plece.
Din declaratiile partii vatamate si ale martorilor audiati rezulta fara indoiala imprejurarea parasirii intempestive a locului accidentului de catre inculpat care in urma discutiilor cu organele de politie, s-a urcat la volanul autoturismul său si a demarat, continuandu-si deplasarea desi atat partea vatamata cât si martorul fuseseră loviti de masina in miscare.
Din declaratiile partii vatamate rezulta ca dupa ce inculpatul a acrosat-o cu masina in miscare, acesta nu a oprit, ci dimpotriva, si-a continuat deplasarea catre B-dul -. -, imprejurare confirmata si de martorul, colegul partii vatamate care a precizat ca partea vatamata a fost ridicata pe masinii iar martorul a fost agatat din mers, ambii fiind proiectati pe carosabil in timp ce inculpatul, fara a avea incuviintarea politiei, a parasit locul accindentului.
Si martorul a indicat aceeasi imprejurare, din depozitiile sale rezultand ca dupa accident, inculpatul nu a oprit sa vada ce s-a intamplat, ci si-a continuat deplasarea, organele de politie plecând in urmarirea acestuia.
Instanta de fond a retinut totodata ca insasi concubina inculpatului, martora -, care se afla in autoturismul condus de inculpat in acea noapte, desi a incercat sa acrediteze o alta varianta referitoare la fapta de ultraj, a indicat in mod expres ca, la un moment dat, in urma incidentului cu organele de politie, inculpatul in mod impulsiv, spontan, fara a cere incuviintarea politiei, s-a urcat in masina, a demarat si a parasit acel loc.
Din depozitiile martorei () rezulta de asemenea date si imprejurari care contureaza ipoteza parasirii locului accidentului, de catre inculpat, in mod intempestiv fara incuviinatarea organelor de politie. Aceasta a aratat ca dupa refuzul inculpatului de a se supune testarii cu aparatul etilotest, acesta s-a urcat la volan si a plecat de pe loc, continuandu-si deplasarea pe B-dul - iar in zona unde acesta a oprit pentru ca martora sa mearga la domiciliul sau.
Desi lipsa incuviintarii de catre organele de politie este atasata actiunii de parasire a locului depistării de catre inculpat, instanta a apreciat ca din circumstantele producerii accidentului ce a urmat acesteia, rezulta ca absenta incuviintarii de catre organele de politie a subzistat si dupa momentul producerii accidentului, parasirea locului accidentului fiind o continuare fireasca a parasirii locului depistarii, deci o imprejurare in curs de desfasurare cu un izvor al antecedentei intr-o imprejurare anterioara.
Totodata, instanta de fond a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului care in aceeasi noapte, a condus pe drumurile publice din municipiul B acelasi autoturism, avand in sange o imbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur (cca 0,90g%o), a produs un accident rutier dupa care a parasit locul accidentului fara incuviintarea organelor de politie, intruneste, sub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintarea politiei prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Situatia premisa a infractiunii savarsite de inculpat consta tocmai in respectarea situatiei de fapt pentru asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Elementul material al faptei inculpatului consta in actiunea de parasi locul accidentului fara incuviintarea politiei.
Urmarea imediata a faptei inculpatului consta in atingerea relatiilor sociale relative la siguranta circulatiei pe drumurile publice.
de cauzalitate pune in evidenta corelatia necesara intre actiunea ilicita a agentului penal și urmarea imediata a faptei acestuia obiectivata la nivelul pericolului atingerii sigurantei circulatiei pe drumurile publice.
In ceea ce priveste infractiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 3.Cod Penal, instanta a retinut ca din analiza dialectica a ansamblului materialului probator administrat in cauza, respectiv declaratiile partii vatamate si ale martorilor, si, coroborate cu mentiunile proceselor verbale de depistare si cercetare la fata locului, rapoartele lucratorilor de politie rutiera si rapoartele de constatare medico-legala.
Astfel, partea vatamata insasi a aratat ca, la un moment dat, dupa ce inculpatul a refuzat sa se supuna testarii cu aparatul alcooltest, acesta a intrat in masina, a blocat portierele si a demerat, lovind pe partea vatamata si pe martorul. Din declaratiile partii vatamatate mai rezult ca anterior demararii inculpatului, aceasta impreuna cu martorul mentionat se aflau la cca 1 m-1,50 distanta fata de masina inculpatului si ca ambii au pus mainile pe masinii dupa care au fost luati pe si deplasati cca 4-5, partea vatamata reusind sa pana ce masina prindea viteza iar martorul cazand la marcajul pietonal de la intersectia str. - cu str. - -.
Aceeasi imprejurare a fost confirmata de catre martorii care a indicat in plus ca partea vatamata a fost luata pe in partea dreapta iar el in partea si ca in urma catapultarii acesteia dupa accident aceasta acuza dureri la una din maini.
Atat colegul partii vatamate, martorul cat si martorul au confirmat aceeasi imprejurare aratand ca la un moment dat, inculpatul a patruns in autoturism, a blocat usile si a demarat puternic ocazie cu care a lovit pe partea vatamata si pe martorul, pe care i-au ridicat pe, fiind condusi o anumita distanta dupa care au cazut pe carosabil.
Din raportul de constatare medico legala nr. 952/22.11.2007, rezulta ca partea vatamata a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure in cadrul unui accident rutier, ce au necesitat 2-3 zile ingrijiri medicale.
Cu privire la apararea inculpatului in sensul ca nu a accidentat pe nimeni in acea noapte si ca nu isi explica leziunile traumatice ale partii vatamate care, prin autopropulsie, s-a pozitionat pe traiectoria masinii in mers, punanad mainile pe masinii, instanta urmeaza aoi nlatura, imprejurarea alegata de acesta fiind contrazisa de celelete mijloace de proba adinistrate in cauze si analizate anterior.
Astfel nu se poate retine ca partea vatamata care se afla la cca 7 distanta de masina inculpatului, potrivit declaratiilor inculpatului, s-a autoaccidentat prin actiunea sa intempestiva de a pune mainile pe masinii in timp ce aceasta se afla in miscare, din toate celelalte mijloace de proba mentionate anterior rezultand dimpotriva ca partea vatamata se afla la o distanta fata de autoturismul inculpatului, cca 1m-1,50, inaintea acestuia in momentul in care in mod surprinzator, spontan acesta a demarat de la locul unde fusese oprit. Mai mult, declaratiile inculpatului sunt si contrare in continutul lor intrinsec, acesta aratand pe de o parte ca partea vatamata se afla impreuna cu martorul la cca 7 in fata masinii sale iar pe de alta parte ca in momentul in care a ajuns in dreptul acestora, prin lateral au pus mâinile pe masinii, ipoteza sustinuta fiind, o data in plus, neplauzibila.
Instanța de fond a inlaturat totodata ca nesincere si interesate depozitiile martorei -, concubina inculpatului in sensul ca acesta nu o lovit nicio persoana in acea noapte, imprejurarea arătată de aceasta nefiind sustinuta de nici un mijloc de proba rational credibil administrat in cauza.
In ceea ce priveste ipoteza pozitiei partii vatamate in momentul demararii inculpatului, declaratiile martorei () nu sunt relevante in totalitate, aceasta aratand doar ca in momentul plecarii de pe loc, in fata autoturismului inculpatului se afla un agent de politie iar langa acesta o alta persoana, fara a putea indica daca acel agent de politie era chiar partea vatamata sau colegul acesteia, martorul si nici daca stie ca incupatul sa fi lovit acele persoane.
Raportul de constatare medico-legala confirma prezenta leziunilor traumatice la nivelul dorsului nasului, intersprancenos, la nivelul mainii stangi si antebratului stang, ale partii vatamate, asociate cu dureri locale.
Instanta de fond a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului, care, in noaptea de 21.22.11.2007, a accidentat pe agentul de politie rutiera aflat in exercitarea atributiilor de serviciu pe linie rutiera, pe raza municipiului B si caruia i-a cauzat leziuni ce au necesitat 2-3 zile ingrijiri medicale, intruneste, sub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 3.
Cod PenalElementul material al laturii obiective il constituie actiunea de lovire a partii vatamate, cu masina, deci o actiune de violenta cu potential vatamator. Urmarea imediata este data de producerea pe corpul partii vatamate a unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de ingrijiri medicale potrivit raportului de constatare medico-legala iar pe de alta parte periclitarea exercitarii autoritatii publice prin violenta fizica adusa partii vatamate ca purtatoare a unei asemenea autoritati.
de cauzalitate pune in evidenta corelatia necesara intre actiunea ilicita a agentului penal și urmarea imediata a faptei acestuia obiectivata la nivelul leziunilor traumatice suferite de partea vatamata si periclitarea autoritatii publice.
Latura subiectiva este data de vinovatia sub forma intentiei indirecte cu care inculpatul a actionat in contextul in care, plecand intempestiv cu masina, a acceptat lezarea integritatii fizice a partii vatamate precum si periclitarea autoritatii de stat. Cu privire la latura subiectiva a infractiunii de ultraj in varianta prevăzută de art. 239 alin. 3.Cod Penal, instanta a apreciat ca pentru existenta infractiunii este necesar sa faptuitorul sa fi savarsit actiunea cu vointa, sa-si fi dat seama ca prin actiunea sa victima, purtatoare a autoritatii de stat, este lovita sau i se cauzeaza o suferinta fizica sau o vatamare si sa fi urmarit acest rezultat sau sa-l fi acceptat.
Avand in vedere ca faptele,astfel cum au fost mai sus descrise,exista, constituie infractiuni si au fost savârșite cu vinovație de inculpat,instanța a angajat raspunderea penala a acestuia prin aplicarea unor pedepse in limitele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și inculpatul.
În motivarea apelului declarat de procuror, sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că încadrarea juridică dată faptei de ultraj este greșită, iar pedepsele aplicate inculpatului sunt prea mici în raport de modul de săvârșire a faptelor.
Prin decizia penală nr. 247 din 21.11.2008 Tribunalul Brăilaa admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva sentinței penale nr. 1529/ din 29 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Brăila, a desființat în parte sentința și în rejudecare:
A descontopit pedeapsa de 5 luni închisoare în pedepsele de: 5 luni, 3 luni și 4 luni închisoare.
În baza art.334 Cod pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice pentru fapta de ultraj prev.de art.239 al.3 pen. cu aplicarea art.74 al.1 lit.a și c Cod penal în referire la art. 76 al.1 lit.e pen. în art. 239 al.2 pen. cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a și c Cod penal în referire la art. 76 al.1 lit.e pen. și în baza noii încadrări juridice, îl condamnă pe inculpatul la 5 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate, respectiv 5 luni închisoare, 4 luni închisoare și 3 luni închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare, sporită cu o lună, în total 6 luni închisoare.
S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare prevăzut de art.82 Cod penal, respectiv 2 ani și 6 luni.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că din conținutul raportului de constatare medico-legală, aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că părții vătămate i-au fost produse de către inculpat, leziuni pentru a căror vindecare a fost nevoie de 2-3 zile îngrijiri medicale.
Astfel fiind, încadrarea juridică a faptei de ultraj este art. 239 al.2 Cod penal și nu art. 239 al.3 Cod penal, iar instanța de apel, în conformitate cu art.334 Cod proc.pen. a procedat la schimbarea încadrării juridice.
Cu privire la temeinicia hotărârii, instanța de apel a considerat că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate, dar că făcându-se aplicarea dispozițiilor art.33 lit"a" și art.34 lit."b" Cod penal, trebuie să se acorde un spor la pedeapsa rezultantă.
Apelul declarat de inculpat, care nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l motiva în fapt și în drept, a fost apreciat doar din verificările efectuate din oficiu privind legalitatea sentinței conform art. 371 al.2 Cod proc.pen. iar instanța nu a constatat motive de reformare a acesteia.
Împotriva deciziei penale nr. 247 din 21.11.2008 s-a formulat recurs de către inculpatul.
Recursul formulat este inadmisibil.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea de recurs este întocmită și semnată de avocat din cadrul Baroului B, avocat care însă nu are împuternicire la dosar.
Potrivit art. 3852Cod pr.penală în ref. la art. 362 Cod pr.penală, alin.1 lit. e, apărătorul poate face recurs doar cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestuia.
În cauza de față însă cabinetul de avocatură nu a depus la dosar vreo împuternicire avocațială sau un alt act din care să rezulte că îl poate reprezenta pe inculpat și de altfel nici inculpatul- recurent nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar vreun act din care să rezulte că are angajat apărător ales în persoana D-lui avocat.
De altfel se constată că instanța a făcut demersuri în vederea stabilirii calității persoanei care a formulat cerere de recurs întocmind o adresă către Cabinetul avocatului (aflată la fila 21 dosar ) neprimindu-se însă nici un răspuns.
Așa fiind instanța urmează a respinge recursul formulat ca fiind inadmisibil și văzând și disp.art. 192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 30.03.1958 în, Republica Italiană), cu domiciliul în sat, Provincia, str. - - nr. 10, rezident în România, B,-,. 140. 65, CNP - -, împotriva deciziei penale nr. 247 din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila ( sentința penală nr. 1529 din 29.09.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila ).
În baza disp.art. 192 alin. 3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./22.05.2009
Tehnored./2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
