Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 300/
Ședința publică din data de 04 - 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B,-, împotriva deciziei penale nr. 30 din 30 ianuarie 2009 Tribunalului Brăila.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 925/30.04.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar trei caracterizări.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu dorește să ia cunoștință de conținutul caracterizărilor depuse întrucât, cu siguranță, apărătorul inculpatului va face referire la acestea cu ocazia susținerii recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 30 din 30.01.2009 a Tribunalului Brăila, considerând că este netemeinică din punct de vedere al pedepsei aplicate.
Precizează faptul că a asigurat asistență juridică inculpatului încă de la momentul începerii cercetării penale în cauză, că a depus la dosarul de urmărire penală 5 caracterizări, apoi a depus și la instanța de fond astfel de caracterizări pentru dovedi că față de comportamentul inculpatului și față de situația personală și reală a acestuia, se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cea prevăzută de art. 87 din OUG 195/2002.
Ca situație de fapt, s-a reținut că inculpatul a fost depistat conducând un autovehicul având o îmbibație alcoolică de 1 gr., iar la recoltarea probelor biologice s-a constatat că avea o îmbibație alcoolică de 0,85 gr. .
Învederează faptul că a fost o perioadă când, potrivit. 328/1966, care a fost în vigoare timp de 36 de ani, alcoolemia până la 1 era considerată contravenție, astfel că Parchetul nu ar fi trimis pe nimeni în judecată cu o astfel de alcoolemie. Precizează că atât timp cât a fost în vigoare acest decret nu erau atâtea infracțiuni pe drumurile publice, cu toate că gradul de alcoolemie de până la 1 constituia contravenție și numai ce era peste 1 constituia infracțiune.
Solicită să se aibă în vedere că în arhivele parchetelor de pe raza Curții de Apel Galați sunt cauze în care învinuiți sau inculpați care aveau o alcoolemie mult mai mare decât inculpatul nu sunt trimiși în judecată, întrucât s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu susține că nu prezintă pericol social fapta comisă de un inculpat cu o alcoolemie de 1, care a mai fost condamnat anterior sau sancționat cu avertisment sau amendă cu caracter administrativ și persistă în săvârșirea aceluiași gen de infracțiune. Dar, în cauză, inculpatul se află la prima abatere de acest gen.
Consideră că, dispunând condamnarea inculpatului, Judecătoria Brăila și Tribunalul Brăila nu au dat eficiență disp. art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 181Cod penal. În acest sens, ar rămâne fără nicio esență juridică aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ.
Susține că nu întotdeauna organul de cercetare penală are dreptate cu privire la pericolul social, iar instanțele de judecată greșesc în permanență atunci când aplică și sancțiunea cu caracter administrativ.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și, în rejudecare, să se aplice inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ, întrucât fapta comisă de acesta este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. De asemenea, solicită să se aibă în vedere și practica judiciară, dar și faptul că anterior apariției OUG 195/2002, acest grad de alcoolemie constituia contravenție și nu infracțiune.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 181Cod penal.
Solicită să se rețină că la data de 16.06.2008, la ora 23,10, inculpatul a fost oprit în trafic sub influența băuturilor alcoolice. I s-au recoltat probe de sânge, la prima probă la ora 2335- rezultatul fiind de 1 gr., iar peste o oră rezultatul a fost de 0,85 gr, ceea ce duce la concluzia că la momentul opririi în trafic îmbibația alcoolică era de peste 1 .
Cu privire la susținerile apărătorului recurentului inculpat, menționează că până în anul 1998 instanțele rareori aplicau pedepse cu suspendare pentru acest gen de infracțiune, majoritatea pedepselor fiind cu privare de libertate.
Revenind la cauza de față, solicită să se constate că prezența inculpatului pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 1 gr., la momentul la care a fost depistat, prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, astfel încât soluția de condamnare la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu reținerea de circumstanțe atenuante, este pe deplin justificată.
Argumentele invocate de către inculpat, prin apărătorul ales, au fost valorificate de către instanța de fond și instanța de apel ca și circumstanțe atenuante, în mod corect, astfel încât, consideră că acestea nu pot fi transformate în criterii pentru analiza gradului de pericol social al unei infracțiuni.
Faptul că inculpatul se află la primul impact cu legea penală și acele soluții în care s-a făcut aplicarea disp. art. 181Cod penal nu au relevanță pe deplin în prezenta cauză câtă vreme nu sunt situații similare. Pe de altă parte, fiecare instanță are posibilitatea să aprecieze de la caz la caz cu privire la aplicarea disp. art. 181alin. 2 Cod penal, în funcție de împrejurările în care s-a comis fapta, de datele legate de persoana inculpatului și urmările care s-au produs sau care s-ar fi putut produce în cauză, dacă fapta prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În concluzie, consideră că atât instanța de fond cât și cea de apel au analizat în mod corect acest grad de pericol social și au apreciat că o pedeapsă de 3 luni de zile reprezintă o sancțiune suficientă pentru reeducarea inculpatului. - mult decât atât, s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat ca fiind nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1920/25.11.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr- s-a dispus în baza art. 87 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art.74 și art.76 lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală, fapta din 16.06.2008.
În baza art.71 s Cod Penal-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II- și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o perioadă de 2 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art.71 alin 5.p s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. teza a II- și b Cod Penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 16.06.2008, în jurul orelor 23,10, lucrătorii de Poliție din cadrul B, aflați în Serviciul de Supraveghere și Control al traficului rutier pe șos. -.S, în apropiere de intersecția cu str.-, au oprit pentru control autoutilitara marca Ford cu nr. BR 04. În prezența martorului asistent, lucrătorii de poliție au identificat conducătorul auto, acesta fiind inculpatul.
La orele 23,12, întrucât emana miros de alcool, inculpatul a fost testat cu aparatul, rezultând o alcoolemie de 0,55 mg/l alcool în aerul expirat.
la Spitalul Județean de Urgență B, inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge, prima la orele 2335, rezultatul alcoolemiei fiind 1,00 %o, iar cea de-a doua probă la orele 0035, rezultatul fiind 0,85 %o, așa cum atestă buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 334/23.06.2008.
Inculpatul nu a contestat rezultatul alcoolemiei.
Din cercetări a rezultat că la 16.06.2008, inculpatul a mers la locuința unui văr de-al său din cartierul Lacu, iar între orele 21-23 consumat 1 bere alcoolizată. În jurul orei 23, inculpatul a plecat către domiciliu și a condus autoutilitara marca Ford cu nr. BR 04. - proprietatea sa, fiind oprit în trafic de echipajul de poliție.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut constant că după ce a consumat băuturile alcoolice a condus autovehiculul proprietate personală. Recunoașterea inculpatului se coroborează și cu restul probelor administrate în cauză, respectiv declarația martorului, proces-verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie,.
În drept, fapta inculpatului de a conduce la data de 16.06.2008, pe drumurile publice, autoutilitara marca Ford cu nr. BR 04. având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală - 1,00 %o, constituie infracțiunea prevăzută de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 republicată.
Instanța de fond a apreciat că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru următoarele considerente:
În primul rând, alcoolemia inculpatului era în scădere, ceea ce înseamnă că la momentul conducerii autovehiculului, aceasta era mai mare de 1,00 %o, întrucât din momentul în care s-a urcat la volan și până în momentul în care i s-a recoltat prima probă de sânge a trecut o perioadă de timp.
În al doilea rând, OUG 195/2002 face distincția între infracțiune și contravenție în ceea ce privește conducerea sub influența băuturilor alcoolice. Astfel, peste 0,80 %o alcool în sânge, fapta constituie infracțiune, sub această valoare constituind contravenție.
Instanța de fond nu că în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, în temeiul art.181Cp, se poate aplica inculpatului o amendă administrativă și pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Însă, câtă vreme inculpatul nu a avut nici un motiv întemeiat pentru a se urca la volan după ce în prealabil a consumat alcool, simpla conduită bună a acestuia înainte de data faptei și comportamentul sincer din cursul procesului, nu pot determina instanța să transforme infracțiunea într-o contravenție prin aplicarea art. 181Cp, de aceste împrejurări urmând a se ține seama la individualizarea pedepsei.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama potrivit art.72 Cp de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de natura și limitele pedepselor prevăzute de OUG 195/2002, de gradul de pericol social al faptei dat de concentrația de alcool pe care a avut-o inculpatul în sânge în momentul depistării, de urmările care s-ar fi putut produce, cunoscut fiind că, conducerea sub influența băuturilor alcoolice este una dintre principalele cauze ale accidentelor grave de circulație, dar și de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea constant sinceră avută de inculpat, de faptul că este căsătorit, are 1 copil minor, fiind respectat și apreciat în colectivitate, conform caracterizărilor depuse la dosar.
Având în vedere aceleași împrejurări, instanța a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 motiv pentru care a făcut în speță aplicarea acestui text de lege, cu consecința diminuării minimului special al pedepsei conform dispozițiilor art. 76 lit. d
Cod PenalÎmpotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, invocând netemeinicia sentinței, în sensul că nu s-a reținut incidența prevederilor art.181Cod penal.
Prin decizia penală nr. 30/30.01.2009 a Tribunalului Brăilas -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1920/ 25.11.2008, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr-.
S-a menținut sentința atacată.
A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu -, ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Tribunalul a apreciat că prima instanță a apreciat în mod corect probele dosarului, reținându-se că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și nu este lipsită de pericol social, așa cum se invocă în apel.
S-a arătat că lipsa antecedentelor penale, precum și caracterizările favorabile sunt aspecte ce țin de circumstanțele personale și au fost avute în vedere de instanța de fond în cadrul criteriilor de individualizare a pedepsei, reținându-se incidența art. 74-76 lit.d Cod penal privind circumstanțele atenuante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie.
Astfel, în susținerea recursului s-a arătat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni raportat la nivelul îmbibației alcoolice pe care o avea inculpatul la momentul depistării, respectiv 1 gr. - motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Analizând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, motiv prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul e nefondat, având în vedere următoarele:
Conform art. 181alin. 1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unea din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social - se arată în alineatul 2 al aceluiași articol - se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, apreciem că fapta inculpatului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 181Cod penal pentru a nu constitui infracțiune.
Astfel, la data de 16.06.2008, la ora 2310, inculpatul a fost depistat în trafic sub influența băuturilor alcoolice (s-au recoltat probe de sânge, la prima probă la ora 2335rezultatul fiind de 1 gr., iar peste o oră rezultatul a fost de 0,85 gr., ceea ce conduce la concluzia că la momentul opririi în trafic îmbibația alcoolică era de peste 1 ).
Prezența inculpatului pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 1 gr., la momentul depistării, prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, motiv pentru care apreciem că soluția de condamnare la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu reținerea de circumstanțe atenuante e pe deplin justificată.
Argumentele invocate în circumstanțierea persoanei inculpatului au fost verificate de către cele două instanțe și au fost valorificate ca și circumstanțe atenuante.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale și în alte cauze s-a făcut aplicarea art. 181Cod penal nu prezintă relevanță - nefiind vorba de situații similare. Fiecare instanță are posibilitatea să aprecieze de la speță la speță cu privire la aplicarea art. 181alin. 2 Cod penal, în funcție de toate criteriile prevăzute în acest articol, respectiv ținând seama de împrejurările în care s-a comis fapta, de datele legate de persoana inculpatului, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Față de toate acestea, apreciem că cele două instanțe au analizat corect gradul de pericol social al infracțiunii comise și au apreciat că o pedeapsă de 3 luni de zile cu suspendarea condiționată reprezintă o sancțiune suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor recurate, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să justifice casarea, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 01.06.1975 în B, CNP -, domiciliat în mun. B,-) împotriva deciziei penale nr. 30/30.01.1009 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 1920/25.11.2008 a Judecătoriei Brăila ).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/19.05.2009
Tehnored. /2 ex./17.06.2009
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
