Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 312/
Ședința publică de la 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, împotriva deciziei penale nr. 37 din 9.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2009 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 11 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 37/09.02.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosar nr-.
Prin decizia penală nr. 37/09.02.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva sentinței penale nr. 1658/21 oct. 2008 Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, TRIBUNALUL BRĂILA, a avut în vedere că prin sentința penală nr. 1658/21.10.2008, pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr-, în temeiul art. 11 pct.2 lit. "a" pr.pen. raportat la art. 10 lit. "d" pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
Prin aceeași sentință, în baza art. 87 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplic. art. 74 și art. 76 lit. d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală, fapta din 20.12.2007.
În baza art.71 s Cod Penal-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. teza a II- și b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 Cod procedură penală, s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut în fapt că, la data de 20.12.2007 începând cu ora 08,30 și până la ora 11,00, inculpatul consumat 1 litru de vin, fiind la domiciliul fratelui său.
Că, în jurul orei 11,45 s- întors la domiciliu unde stat până în jurul orei 15,00 oră la care s- hotărât să meargă la serviciul soției sale. S-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca cu numărul de înmatriculare - și s-a deplasat astfel pe str. - până la intersecția cu șos. -.S din municipiul B, unde intenționând să vireze la stânga către str. - din, a acroșat autoturismul marca Wolkswagen cu numărul de înmatriculare - condus de martorul . s- produs la ora 15,15.
S-a mai reținut că, imediat după tamponare, la fața locului a venit un echipaj de poliție aflat în zonă care, văzând că este vorba de un accident soldat doar cu pagube materiale le-a spus celor doi conducători de vehicule să elibereze intersecția și să se ducă la sediul Serviciului Poliției Rutiere B, pentru a declara evenimentul și a face actele de constatare, după care au plecat. În tot acest timp, inculpatul a stat la locul accidentului, părăsind acest loc după plecarea echipajului de poliție.
După ce și-a rezolvat pana, martorul s-a deplasat la sediul SPR B pentru a declara evenimentul, însă acesta nu a fost însoțit și de către inculpat care a plecat acasă.
Ulterior, un echipaj de poliție s-a deplasat la domiciliul inculpatului, care l-au invitat la sediul Poliției.
Această situație de fapt rezultă din declarațiile martorului (audiat la ultimul termen) care se coroborează cu declarațiile inculpatului.
Din primele verificări s-a constatat că inculpatul emană halenă alcoolică. Testat cu aparatul a rezultat 0,41 mg/l alcool pur în aerul expirat.(11).
Inculpatul a fost invitat la Spitalul Județean de Urgență B, i-au fost prelevate două probe de sânge, prima la ora 17,53 rezultatul alcoolemiei fiind de 0,75 gr% iar cea de-a doua la ora 18,53 rezultatul fiind 0,45 gr. %o - buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 4896/2008.(17).
Deoarece prelevarea probelor biologice s- făcut după intervalul de timp de 30 minute în cauză s- efectuat o expertiză medico legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
Conform Raportului de expertiză nr. 267/A/8.04.2008 al Institutului de Medicină Legală I, la data de 20.12.2007, ora 15,15 ora producerii tamponării inculpatul avea o alcoolemie cuprinsă între 1,50-1,60 gr%o.(14).
Ca urmare, instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, constând în aceea că, în ziua de 20.12.2007, condus pe drum public autoturismul marca "" cu numărul -, având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art 89 al.1 din OUG 195/2002, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 89 al.1 din OUG 195/2002, constituie infracțiunea de părăsirea locului accidentului fapta conducătorului vehiculului, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.
Ca urmare, această infracțiune (în teza finală) presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: a) conducătorul de vehicul să părăsească locul accidentului; b) accidentul să se fi produs ca urmare a unei infracțiuni; c) părăsirea locului accidentului să se facă fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.
Or, astfel cum a arătat în mod expres martorul (persoană implicată în accident), imediat după tamponare a sosit la fața locului un echipaj de poliție aflat în zonă care, văzând că este vorba de un accident soldat doar cu pagube materiale le-a spus celor doi conducători de vehicul să elibereze intersecția și să se ducă la sediul Serviciului Poliției Rutiere, pentru a declara evenimentul și a face actele de constatare, după care au plecat. În tot acest timp, inculpatul a stat la locul accidentului, părăsind acest loc după plecarea echipajului de poliție.
Așadar, instanța a constatat că inculpatul a părăsit locul accidentului cu încuviințarea unui echipaj de poliție sosit la locul faptei.
Faptul că după acest moment inculpatul nu s-a dus la sediul SPR împreună cu martorul, ci a plecat acasă, nu are nici o relevanță, întrucât potrivit art 79 al.1 lit b din OUG 195/2002 " Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului, pentru întocmirea documentelor de constatare". Ca urmare, până în 24 de ore de la accident inculpatul era liber să se deplaseze unde dorește, nefiind obligat să se ducă de îndată la Poliție, iar depășirea acestui termen reprezintă o simplă contravenție.
Mai mult, potrivit OUG 195/2002, obligația de a nu părăsi locul accidentului revine conform art. 77 al.1 doar conducătorului unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane.
Pentru toate aceste considerente, constatând că inculpatul a părăsit locul accidentului cu încuviințarea unui echipaj de poliție, n baza art. 11 pct. 2 lit.a pr.pen rap. la art. 10 lit d pr.pen, instanța a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
Totodată, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei, ce s-a aplicat, instanța a ținut seama potrivit art.72 Cod penal, de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de natura și limitele pedepselor prevăzute de OUG 195/2002, de gradul ridicat de pericol social al faptei dat de urmările care s-au produs și care s-ar fi putut produce, cunoscut fiind că conducerea sub influența băuturilor alcoolice este una dintre principalele cauze ale accidentelor grave de circulație, de gradul ridicat al alcoolemiei - de 1,50 1, 60 gr%o, dar și de vârsta inculpatului 57 ani, de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea sinceră avută în ceea ce privește fapta pentru care va fi condamnat, de faptul că este căsătorit, are un loc de muncă fiind apreciat atât în acest loc, cât și în cadrul colectivității - conform caracterizărilor depuse la dosar.
Având în vedere aceleași împrejurări, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 cod penal motiv pentru care a făcut în speță aplicarea acestui text de lege cu consecința diminuării pedepselor sub minimul special conform dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și circumstanțele personale ale petentului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal fapt pentru care, n baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța în temeiul art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit a teza II-a și b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
Împotriva sentinței astfel pronunțate a declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, criticându-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit prima instanță a procedat la achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
S-a susținut, în esență, că sentința este netemeinică, întrucât din materialul probator, existent în cauză, rezultă o altă situație de fapt, decât cea reținută de către instanța de fond și anume aceea că inculpatul, a săvârșit infracțiunea de părăsire a locului accidentului, fără permisiunea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Examinând cauza prin prisma motivului de apel invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. 2.pr.pen. tribunalul a constatat că apelul formulat, este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului, fapta conducătorului vehiculului, implicat într-un accident de circulație, în urma căruia, a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.
Într-adevăr, așa cum bine a reținut și instanța de fond, pentru existența acestei infracțiuni, trebuie îndeplinite trei condiții cumulative și anume: conducătorul vehiculului să fie implicat într-un accident de circulație a cărui loc să-l părăsească; accidentul să se fi produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni; iar părăsirea locului accidentului să se facă fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului (fila 12 - dosar instanța de fond și fila 18 - dosar instanța de apel), coroborate cu, cele ale martorului (fila 17 dosar instanța de fond și fila 27 - dosar instanța de apel), rezultă fără echivoc, că după ce inculpatul i-a lovit mașina martorului în trafic, în partea spate, îndoindu-i și aripa, a apărut un echipaj de poliție, care i-a cerut martorului să elibereze partea carosabilă, pentru că făcuse și de pneu.
Din cele două declarații, mai reiese că același echipaj de poliție, i-a spus inculpatului să elibereze să elibereze de asemenea partea carosabilă și să se prezinte la sediul poliției, pentru a declara accidentul și a se constata pagubele.
Prin urmare, inculpatul, nu a părăsit locul accidentului, decât cu încuviințarea echipajului de poliție, apărut la locul accidentului, iar cele două depoziții date, la instanța de fond și la instanța de apel, ale inculpatului și ale martorului, sunt relevante sub acest aspect. Împrejurarea că inculpatul nu s-a deplasat de îndată la sediul Poliției Rutiere B, ci a plecat la domiciliul său, spre a-și duce soția la medic, deoarece era bolnavă, nu-i poate fi imputată acestuia, dat fiind faptul că în conformitate cu prevederile art. 79 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 195/2002, se instituie obligația prezentării la unitatea de poliție, într-un interval de 24 de ore, de la producerea accidentului, în vederea întocmirii actelor de constatare a accidentului, întrucât din acest accident, a rezultat numai avarierea vehiculelor.
În cauză, lipsind una din condițiile cumulative, pentru existența infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, anume, aceea că inculpatul nu a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției, tribunalul a apreciat că în mod temeinic instanța de fond a dispus, achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în temeiul art. 11 pct.2 lit. "a" în referire la art. 10 lit. "d" pr.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive a infracțiunii.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa arătat că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 3859pct. 18 Cod proc. pen., instanțele de judecată comițând grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002.
Instanța a comis astfel o eroare gravă de fapt, evaluând greșit probele administrate în cauză și nepronunțându-se cu privire la probele administrate în faza de urmărire penală, considerând nejustificat că declarațiile inculpatului și ale martorului date în faza de cercetare judecătorească corespund adevărului.
Din declarația inculpatului în faza de urmărire penală (fila 10 dosar pen.) rezultă că acesta a rămas scurt timp la fața locului, stabilind cu martorul să se întâlnească la poliție pentru a declara evenimentul, după care s-a urcat din nou la volanul mașinii și a condus-o până acasă, unde și-a așteptat soția.
Inculpatul a precizat că a întârziat să se prezinte și a fost condus la poliție de echipajul care a venit la domiciliul său.
În declarația dată în fața instanței inculpatul a redat o situație, afirmând că după tamponarea autoturismelor a venit un echipaj de poliție în zonă și le-a spus să meargă la poliție. Inculpatul a precizat că martorul a plecat înainte la poliție iar el s-a dus să-și ia soția, care era bolnavă, fără mașină, mașina fiind adusă la domiciliu de o cunoștință.
Inculpatul a mai precizat că după accident, cel cu care s-a tamponat a dat telefon la poliție și la locul faptei a apărut un echipaj de poliție.
Cele afirmate de inculpat cu ocazia cercetării judecătorești sunt nereale, întrucât nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Nu rezultă din nici o probă că la locul incidentului ar fi fost prezent vreun echipaj de poliție care le-a cerut inculpatului și martorului să se prezinte la sediul poliției.
Conform procesului verbal (fila 5 dosar pen. ) organele de poliție s-au sesizat în legătură cu evenimentul rutier cu ocazia prezentării la ghișeu a inculpatului, după ce acesta a fost adus la sediul poliției de către lucrătorii de poliție.
Din nici o probă nu rezultă că martorul a sesizat telefonic poliția despre accident și, de altfel, nici acest martor nu declară acest lucru.
Faptul că inculpatul a condus autoturismul său la domiciliu după incident rezultă din declarația sa, consemnată în procesul verbal (fila 6 dosar pen.) coroborată cu declarația de la fila 10.
Din analiza declarațiilor date de inculpat rezultă astfel că cele susținute cu ocazia cercetării judecătorești sunt nereale, schimbarea declarației inculpatului nefiind justificată în nici un fel, iar neconcordanțele dintre cele declarate dovedind că împrejurările sunt neadevărate.
Instanțele au considerat în mod nejustificat că declarația martorului se coroborează cu declarația inculpatului în privința faptului că inculpatul a plecat de la locul accidentului după plecarea echipajului de poliție și cu aprobarea acestuia.
Declarația martorului este însă nesinceră.
Martorul a susținut că echipajul de poliție a trecut întâmplător prin zonă și le-a spus să elibereze drumul și să meargă la poliție, iar inculpatul a stat la fața flocului cât timp a stat echipajul de poliție. Martorul a mai precizat că la locul accidentului nu a vorbit cu inculpatul, nu a sunat la poliție la 112 și nu poate preciza dacă echipajul de poliție de la fața locului era al poliției rutiere.
Contrar celor susținute de martor, inculpatul a declarat că martorul a dat telefon la poliție și la scurt timp a apărut un echipaj de poliție care le-a spus să tragă pe dreapta și să meargă la poliție.
Inculpatul a precizat că martorul a plecat înainte la poliție, fără a-i spune nimic, iar el s-a dus fără mașină la soția sa care era bolnavă.
Declarațiile contradictorii ale martorului, neconforme cu adevărul, au determinat trimiterea în judecată a acestuia în baza art. 260 alin. 1 Cod penal prin rechizitoriul din 25.02.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
În raport de ansamblul probelor administrate în cauză, Parchetul consideră că instanța a apreciat greșit că declarația inculpatului la instanță, diferită de cea de la urmărirea penală, se coroborează cu declarația martorului și formează convingerea că inculpatul a părăsit locul faptei cu încuviințarea echipajuluide poliție.
S-a mai susținut de asemenea că probele administrate demonstrează cu certitudine că nici un echipaj de poliție nu a fost încunoștiințat despre producerea accidentului iar inculpatul a venit la sediul poliției ca urmare a invitației făcute de către organele de poliție și nu din proprie inițiativă.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 3859alin.3 Cod proc.pen. Curtea apreciază că acesta este fondat, în cauză subzistând cazul de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 18 Cod proc. pen.
Potrivit art.89 alin.1 din OUG 195/2002"părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale sau sănătății uneia sau mai multor persoane, ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește ".
În cauză, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
Accidentul de circulație din data de 20.12.2007 s-a produsca urmarea săvârșirii unei infracțiuni, respectiv ca urmare a conducerii autoturismului pe drumurile publice de către o persoane având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Codul rutier ( OUG 195/2002) și respectiv regulamentul de plicare ( HG1391/2006) instituie o obligație generală negativă pentru conducătorii auto, anume aceea de a nu consuma băuturi alcoolice înainte de a circula pe drumurile publice, cunoscut fiind că alcoolul slăbește capacitatea de concentrare și atenție, precum și reflexele.
Dacă totuși conducătorii auto încalcă această obligație generală negativă și produc un eveniment rutier sau sunt depistați în trafic de organele de poliție rutieră, aceștia trebuie să se supună rigorilor legii și să primească o sancțiune.
Pentru a stabili natura acestei sancțiuni ( administrative sau penale ) legiuitorul a stabilit nivelul de 0,80 gr. %o alcool în sânge ca fiind nivelulsubcare fapta constituie contravenție, prezentând un pericol social mai redus șipestecare fapta constituie infracțiune, prezentând un grad de pericol social mai crescut.
Stabilirea alcoolemiei în sânge intervine oricum,dupăcomiterea unei fapte.
În analiza infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 nu se poate vorbi de acceptarea de către conducătorii auto, a faptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, sub influența băuturilor alcoolice, având reprezentarea că au o concentrație alcoolică în sânge sub 0,80 %o și că în acest mod comit, cu intenție, o contravenție și nu o infracțiune, deoarece persoanele fizice nu dispun în general de mijloacele specifice pentru stabilirea alcoolemiei în sânge, iar infracțiunea presupune ca latură obiectivă și conducerea în stare de ebrietate, stare care poate interveni în cazul anumitor persoane și sub alcoolemia de 0,80 gr.%0 în sânge, și pe care, în mod evident, persoana în cauză nu și-o poate reprezenta și analiza.
Aflându-ne în fața unei obligații generale negative, de "non facere", în momentul în care se urcă la volan, după ce au consumat anterior băuturi alcoolice, conducătorii auto acceptă, cel puțin cu intenție indirectă, posibilitatea de a se produce rezultatul cel mai grav, anume acela că îmbibația alcoolică în sânge, la momentul respectiv, să depășească 0,80 gr.%o și fapta să constituie infracțiune.
Inculpatul a recunoscut că în acea zi a consumat băuturi alcoolice la locuința fratelui său și apoi a condus autoturismul - pe drumurile publice.
Faptul că a acceptat ideea că s-ar putea să aibă în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 gr.%o rezultă și din modul în care acesta și-a formulat apărările.
Inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, revenind la locuința sa și încercând să tragă de timp, aproximativ 2 ore, tocmai pentru ca alcoolemia avută în sânge la momentul producerii accidentului să nu mai poată fi corect stabilită.
Apărările inculpatului potrivit cărora a părăsit locul accidentului cu încuviințarea unui echipaj de poliție care a trecut prin zonă, se dovedesc nefondate raportat la materialul probator și în orice caz încuviințarea dată ar fi putut viza faptul ca inculpatul să se deplaseze pe drumul cel mai scurt, la sediul Poliției Rutiere B, pentru a anunța accidentul și a veni la fața locului împreună cu organele de cercetare, având în vedere și faptul că autoturismul - condus de martorul făcuse de la una din roți și nu se putea deplasa.
De altfel, după remedierea defecțiunii martorul a fost cel care s-a prezentat la sediul Poliției Rutiere B, anunțând evenimentul.
Inculpatul a declarat fie că un vecin ( fără a indica cu exactitate cine anume) i-a adus autoturismul acasă, fie că s-a deplasat la locul de muncă al soției, după care, împreună cu aceasta la medic, apoi a revenit acasă, fără a produce nici un fel de dovezi în acest sens.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA este fondat.
În baza prev. art. 38515pct. 2 lit. d Cod proc.pen. Curtea urmează să admită recursul și să dispună casarea în întregime a deciziei penale nr. 37/09.02.2009 a Tribunalului Brăila și a sentinței penale nr. 1658/212.10.2008 a Judecătoriei Brăila.
În rejudecare, Curtea va dispune condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni arătate în actul de acuzare, la pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, fără acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere atitudinea nesinceră și încercarea de zădărnicire a aflării adevărului, cel puțin în privința unei infracțiuni, manifestată de inculpat.
Cum în urma efectuării concursului pedeapsa rezultantă nu va depăși 2 ani închisoare, față de persoana inculpatului, a faptului că acesta este căsătorit, are loc de muncă, nu are antecedente penale, Curtea va aprecia că scopul educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpat și fără privare efectivă de libertate, sens în care va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedeps ei accesorii aplicate, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal și va atrage atenția inculpatului asupra împrejurărilor în care se poate dispune revocarea suspendării sub supraveghere.
Conform art. 191 Cod proc.pen. Curtea va obliga pe inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare la fond, urmând ca potrivit art. 192 alin.3 Cod proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 37 din 9.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA ( sentința penală nr. 1658 din 21.10.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila ) privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 21.10.1951 în loc. jud.B, CNP - -) domiciliat în B,-,. 26,. 103.
Casează decizia penală nr. 37/09.02.2009 a Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 1658/21.10.2008 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
În baza prevederilor art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.
În baza prevederilor art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.
În baza prevederilor art. 33 lit.a - 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de2 ani închisoare.
În baza prevederilor art. 71 alin.1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza II, b, c Cod penal.
În baza prevederilor art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza prevederilor art. 359 Cod proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza prevederilor art. 191 Cod proc.pen. obligă pe inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare la fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /13.05.2009
Tehnored./2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
