Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.313/2009
Sedința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
- - - -judecător
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Organizare a Instanțelor Judecătorești.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 59/25.02.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător ales. Se prezintă și avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent u solicită a se lua act de încetarea mandatului privind asistența juridică obligatorie și a se face aplicarea dispozițiilor Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu Uniunea Națională a Barourilor din România la data de 1.10.2008.
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarație consemnată la dosar.
Reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatului recurent învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și a se menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
În subsidiar solicită majorarea cuantumului pedepsei la 2 ani și 6 luni cu aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
Mai solicită se aplica pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.c Cod penal.
În susținere învederează că raportat la atitudinea inculpatului, de nerecunoaștere a faptei (în faza cercetării judecătorești indicând o altă persoană care fiind conducătorul autoturismului) și respectiv a consumului de alcool, la gradul de alcoolemie avut la momentul săvârșirii faptei, nu se impune reducerea cuantumului pedepsei la 1 an, astfel cum a dispus instanța de apel.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat.
Cu privire la recursul inculpatului solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate și rejudecând a se dispune:
- achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât nu s-a produs accident de circulație și nu inculpatul a fost cel care a condus autoturismul ci o terță persoană, respectiv numitul
În subsidiar solicită achitarea întrucât în cauză există dubiu cu privire la vinovăție, întrucât aceasta nu reiese cu certitudine din probele administrate în cauză.
Învederează în susținere că nu inculpatul a fost cel care a condus mașina ci numitul G, inculpatul doar a tras de volan.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat. Învederează că din probele administrate în cauză inclusiv declarațiile martorilor reiese cu certitudine vinovăția inculpatului. Precizează că deși inculpatului i s-a atras atenția să nu se urce la volan întrucât se afla în stare de ebrietate, acesta nu s-a conformat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că numitul G a condus autoturismul, întrucât el a consumat alcool.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.273/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sibius -a dispus în baza art.87 al.1 din nr.OUG195/2002, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.71 Cp. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art.64 Cp. respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a conduce autovehicule.
În baza art.191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 180 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 9.11.2007 inculpatul a petrecut mai multe ore la domiciliul numitului din com.,unde a consumat băuturi alcoolice, plecând de acolo la volanul autoturismului Renault 11 cu nr. de înmatriculare - pe DJ 106 E,în direcția.
În timp ce conducea,inculpatul a pierdut controlul volanului.întrând cu autoturismul în șanț.
Numitul G care se afla la serviciu la.,a apelat la serviciul de urgență 112 anunțând că un autoturism a părăsit partea carosabilă.
La fața locului au sosit organele de poliție și întrucât inculpatul emana miros de alcool s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind 1,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
La Spitalul Clinic Județean Sibiu,inculpatului i-a fost recoltată o singură probă de sânge deoarece a renunțat de bunăvoie la cea de a doua, rezultatul fiind o îmbibație alcoolică de 2,70 g%
Instanța de fond a reținut sub aspectul probator că deși în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, justificat de faptul că în timp ce circula pe 106E în direcția, a fost orbit de farurile unui auto taximetru care circula din sens opus.
În faza de judecată inculpatul și-a schimbat declarația, negând faptul că s-a aflat la volanul autoturismului și afirmând că datorită stării avansate de ebrietate în care se afla nu-și amintește ce s-a întâmplat.
De asemenea, în apărare, inculpatul a arătat că anterior audierii sale de instanța de judecată a aflat că mașina a fost condusă de martorul, chiar de la acesta, care i-a relatat că a condus autoturismul pe o distanță de 300 metri.
Deși martorul, audiat de instanță, a confirmat că a condus autoturismul inculpatului, instanța de fond apreciază declarația acestuia ca fiind în contradicție cu declarația inculpatului, întrucât în timp ce inculpatul a aflat de la martor că acesta i-ar fi condus autoturismul, martorul declară că la momentul când s-a întâlnit cu inculpatul, acesta din urmă își amintea că martorul i-ar fi condus autoturismul.
În continuare, instanța de fond a apreciat că și în privința martorilor G și, care de asemenea și-au modificat declarațiile date în faza de judecată, deși în cursul urmăririi penale au afirmat că l-au văzut pe inculpat conducând autoturismul, există un puternic dubiu de neconformitate a acestor declarații cu realitatea.
Instanța de fond a concluzionat că probele administrate în cursul urmăririi penale reflectă realitatea și fac dovada vinovăției inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia, înlăturând declarațiile date de martori în fața instanței.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a reținut circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv gradul ridicat de alcoolemie, atitudinea nesinceră a inculpatului, care în acest mod a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că prin atitudinea vădit nesinceră a inculpatului, după emiterea rechizitoriului, acesta a dovedit că nu conștientizează gravitatea faptei săvârșite, astfel încât scopul pedepsei nu va putea fi atins fără executare în regim de detenție.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței atacate și rejudecând în fond să se dispună achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.P.P. cu motivarea că fapta reținută în sarcina sa nu există.
În motivarea apelului, inculpatul deși a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice la locuința martorului, a arătat că din cauza stării avansate de ebrietate nu a reușit să conducă autoturismul; s-a arătat în continuare că nici unul din martorii audiați nu au confirmat că l-ar fi văzut pe inculpat la volanul autoturismului.
Prin decizia penală nr.59/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr- fost admis apelul formulat de inculpatul, a fost desființată în parte sentința atacată și în urma judecării în fond, fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.17 al.1 din OUG 195/2002.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Conform art.83 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
S- înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal.
În baza art.193 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că în cauză au fost relevante declarațiile martorilor G, care au confirmat faptul că a văzut autoturismul inculpatului în timp ce intra într-un șanț și apoi l-a văzut pe inculpat lângă autoturism. Declarația acestui martor s-a coroborat cu declarația martorei, la domiciliul căreia inculpatul împreună cu tatăl martorei au consumat băuturi alcoolice.
Astfel, martora a arătat că văzându-l pe inculpat în stare avansată de ebrietate, i-a atras atenția să nu conducă autoturismul, dar cu toate acestea inculpatul s-a îndreptat spre autoturismul parcat în fața imobilului martorei.
Relevant în cauză a fost și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care s-a consemnat faptul că autoturismul se afla în șanț, iar inculpatul se afla la volanul autoturismului, și care a declarat lucrătorilor de poliție că se deplasa la domiciliul său.
În acest context probator, deși autoturismul nu a fost oprit de lucrătorii de poliție în timp ce rula pe drumurile publice și faptul că autoturismul se afla în alt loc decât locul unde a fost parcat inițial, precum și că autoturismul se afla într-un șanț în afara părții carosabile, toate aceste aspecte au confirmat faptul că inculpatul a condus autoturismul, însă datorită stării avansate de ebrietate acesta nu a reușit să păstreze controlul autoturismului și a intrat într-un șanț aflat la marginea părții carosabile.
Tribunalul a constatat că inculpatul, pe tot parcursul cercetării penale nu a negat nici un moment că s-ar fi aflat la volanul autoturismului, iar faptul că în cursul cercetării judecătorești și-a schimbat declarația și a încercat să răstoarne starea de fapt prin prezentarea unui martor, a cărui declarație nu s-a coroborat cu restul probelor din dosar nu au condus la înlăturarea vinovăției inculpatului.
Concluzionând, Tribunalul a apreciat că în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită cu vinovăție, menținându-se condamnarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art.87 al.1 din G nr.195/2002.
Analizând modul de individualizare a pedepsei, deși inculpatul a zădărnicit aflarea adevărului s-a apreciat că pedeapsa aplicată este excesivă în raport de circumstanțele faptei.
Astfel, s-a reținut că inculpatul se afla la prima confruntare cu legea penală, că distanța pe care a condus autoturismul este mică, astfel că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an închisoare este suficientă pentru asigurarea prevenției precum și pentru reeducarea inculpatului față de ordinea de drept.
De asemenea, Tribunalul apreciază că față de persoana inculpatului și de statutul său social - este persoană căsătorită, are o familie organizată - executarea pedepsei aplicată poate fi suspendată, astfel că în cauză s-au aplicat dispozițiile art.81
Cod PenalÎn baza art.71 al.3 s Cod Penal-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.64 lit.c întrucât Cod Penal în temeiul art.111 al.1 lit.b, 114, 116 din nr.OUG 195/2002 permisul de conducere al inculpatului a fost reținut de organele de poliție, iar pe durata executării pedepsei, potrivit aceluiași act normativ, inculpatul nu mai are legal dreptul de a conduce autovehicul.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul, aducându- critici de nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea soluției instanței de fond, apreciind că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare aplicată în apel este netemeinică, stabilită fără luarea în considerare a criteriilor prev. de art.72 Cod penal, a circumstanțelor faptice și atitudinii inculpatului.
Decizia a fost criticată și în privința înlăturării pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a Cod penal.
În expunerea orală a motivelor de recurs, inculpatul solicitat în principal achitarea, în termenul art.10 lit. Cod procedură penală, întrucât nu a condus autoturismul, iar în subsidiar achitarea în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, existând un dubiu cu privire la vinovăție, dubiu care îi profită.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Primele instanțe au stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății și au interpretat judicios probatoriul administrat în cauză.
A rezultat că la data de 09.11.2007, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Renault 11 cu nr. de înmatriculare - pe DJ 106 E dinspre spre, până când, datorită alcoolului ingerat a pierdut controlul volanului și a intrat cu autoturismul într-un șanț.
După sosirea organelor de poliție la fața locului, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând valoare de 1,40 mg alcool/l aer expirat, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.IX/a/1769 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Sibiu stabilind, în urma recoltării probelor biologice, că inculpatul avea o alcoolemie de 2,70 grame/mie la ora 21,35.
În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a condus ulterior autoturismul pe drumul public, explicând împrejurările în care a ieșit de pe carosabil și a ajuns în șanț, arătând că fost orbit de farurile unui taxi.
Declarațiile sale se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din care rezultă că la volantul autoturismului se afla inculpatul și cu declarațiile date de martorii G și în cursul urmăririi penale.
În mod corect primele instanțe au înlăturat de la aprecierea materialului probator declarațiile martorilor menționați date în cursul cercetării judecătorești, având în vedere că sus-numiții au revenit asupra unor aspecte, fără a prezenta explicație plauzibilă cu privire la modificarea declarațiilor.
De asemenea, se constată că în faza de judecată, inculpatul a prezentat o altă versiune a derulării evenimentelor, susținând că mașina a fost condusă de numitul .
Deși acesta a fost audiat și a confirmat susținerile inculpatului, Curtea reține că depoziția sa nu poate constitui o probă certă, care să combată probele de vinovăție existente în cauză.
Chiar și în contextul descris de martor (inculpatul ar vomitat și ar fi tras de volan), este puțin probabil ca acesta să intre în șanțul de pe marginea drumului și să abandoneze pur și simplu autoturismul.
Și mai puțin probabil este ca martorul să fie luat la ocazie, chiar în momentele următoare, de alte persoane pentru ca ulterior să se întâlnească cu inculpatul și să îi reamintească faptul că el a condus autoturismul.
Concluzionând, Curtea constată că în mod corect primele instanțe au dat eficiență probelor administrate în cursul urmăririi penale și au reținut atât existența faptei în sarcina inculpatului, cât și vinovăția acestuia, astfel că în cauză nu se justifică o soluție de achitare întemeiată pe prevederile art.10 lit.a și d Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază neîntemeiate criticile aduse de inculpat hotărârilor atacate, recursul acestuia urmând a fi respins conform prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Este fondat însă recursul Parchetului, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.87 al.1 Cod procedură penală.
Procedând la reducerea pedepsei de la 2 ani și 6 luni închisoare, cât a stabilit instanța de fond, la 1 an închisoare, instanța de apel a pronunțat o soluție netemeinică.
Raportat la criteriile prev. de art.72 Cod penal, la circumstanțele concrete ale comiterii faptei, nivelul ridicat al alcoolemiei inculpatului, implicarea acestuia într-un eveniment rutier, atitudinea oscilantă adoptată pe parcursul procesului și încercarea de a denatura adevărul, Curtea apreciază că o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare este în măsură să asigure exigențele scopului reglementat de art.52 Cod penal.
Față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, Curtea consideră că nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 Cod penal, pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării acesteia, pe durata unui termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal.
Celălalt motiv de recurs al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu nu este fondat.
În mod corect instanța de apel procedat la înlăturarea dispozițiilor art.64 lit.c Cod penal din conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpatului, raportat la dispozițiile speciale cuprinse în OUG nr.195/2002, acestea din urmă fiind aplicabile în cauză.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, va casa decizia penală nr.59/2009 a Tribunalului Sibiu numai sub aspectul cuantumului sancțiunii penale aplicate inculpatului, pe care o va stabili la 2 ani și 6 închisoare.
Va stabili termenul de încercare la 4 ani și 6 luni.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva aceleiași decizii, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 59/25.02.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului sancțiunii penale aplicate inculpatului, pe care o stabilește la 2 ani și 6 luni închisoare.
Stabilește termenul de încercare la 4 ani și 6 luni.
Menține n rest celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/17.06.2009
-;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Maria Elena Covaciu
