Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 327
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de părțile civile, G și împotriva deciziei penale nr. 229 de la 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - parte civilă asistat de avocat ales, același apărător reprezentând și pe recurenții - părți civile, G și - - lipsă, intimatul - inculpat asistat de avocat ales, lipsind intimata - asigurator ROMÂNEASCĂ - Sucursala
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - părți civile, G și - solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare majorarea pedepselor aplicate inculpatului și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, motivând că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a fugit de la locul accidentului și nu avea permis de conducere.
Sub aspect civil s-a solicitat acordarea în totalitate a despăgubirilor și daunelor morale precizate de părțile civile, motivându-se că în mod greșit instanțele au reținut culpa concurentă a victimei, probele administrate evidențiind culpă exclusivă pentru inculpat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, motivându-se că situația de fapt a fost corect stabilită în cauză, inclusiv privitor la culpa concurentă a victimei, pedepsele fiind just individualizate în raport de toate circumstanțele reale și personale din speță. Pe latură civilă s-a arătat că soluțiile recurate sunt legale și temeinice, întrucât proporția culpelor influențează și asupra cuantumului despăgubirilor și daunelor morale stabilite în sarcina inculpatului.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a formulat concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, motivând că situația de fapt a fost stabilită corect, în raport de întreg probatoriul administrat în cauză, care relevă culpa comună a victimei. Sub acest aspect s-a arătat că regulile instituite prin OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare a ordonanței implică aceleași obligații pentru pietonii angajați în traversarea unui drum public, victima fiind în culpă întrucât a traversat printr-un loc nepermis și fără să se asigure.
Totodată s-a arătat că infracțiunea prev.de art.178 p este o infracțiune de culpă, iar față de conduita sinceră și regretul manifestat de inculpat, precum și lipsa antecedentelor penale, este justificată suspendarea executării pedepsei, inclusiv în ceea ce privește repararea prejudiciului produs părților civile.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, a arătat că regretă evenimentul rutier și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.182/22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 5511/207/200, în baza art.178 alin.2 Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la 24.04.1985 în Municipiul C Județul O, cu același domiciliu,-, -.1,.1,.10, CNP -, fără antecedente penale, student, necăsătorit - la pedepsele de: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.2 p; de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințare poliției prev.de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În baza art.33 lit. a și art.34 lit. b, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-b Cod Penal, mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81-82.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare, iar în baza art.71 alin.5 Cod Penal, suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 alin.1 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 346.C.P.P. raportat la art. 14 și art. 15.C.P.P. art.49, 50, 51 și 55 din Legea nr.136/1995 modificată, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile -, G și și a fost obligat asigurătorul SC Românească - SA - Sucursala B să plătească părților civile suma de 25.000 lei, cu titlu de daune morale și 101.200 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.193 alin.2C. raportat la art.49, 50, 51 și 55 din Legea nr.136/1995, a fost obligat asigurătorul SC Românească - SA - Sucursala B să plătească părților civile suma de 4.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr.1247/P/2007, prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.178 alin.2 p, art.186 alin.1 din OUG 195/2002 și art.89 alin.1 din OUG 195/2002, în final cu aplic.art.33 lit.a
În raport de probele administrate în faza de urmărire penală și de judecată, prima instanță a reținut în totalitate situația de fapt expusă în rechizitoriu, în sensul că la data de 13 mai 2007 inculpatul circula cu motocicleta marca cu nr.înmatriculare - pe drumul public din satul Comanca județul O, deși nu deținea permis de conducere pentru acest tip de vehicul, iar în aceste condiții a accidentat pe victimă e angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure.
Astfel s-a reținut că evenimentul rutier s-a produs în apropierea unei intersecții, în timp ce inculpatul, observând prezența victimei care a pătruns pe carosabil cu intenția de a traversa, a redus viteza dar a continuat deplasarea; victima s-a oprit la mijlocul străzii, angajând o discuție cu o persoană aflată pe terasa unui bar din apropiere, aspect interpretat de inculpat drept staționarea victimei și, în consecință și-a continuat deplasarea; în continuare inculpatul, apropiindu-se la o distanță foarte mică de victimă, aceasta încheind discuția și-a continuat traversarea, fără să se asigure și în acest moment a fost acroșată de motocicleta inculpatului, căzând pe carosabil, iar motocicleta condusă de inculpat a căzut peste victimă și s-au deplasat prin târâre cca. 7 metri.
După accident, inculpatul a părăsit locul evenimentului rutier fără a aștepta sosirea poliției fiind identificat în cursul aceleiași zile, când i-au fost prelevate probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Din raportul de constatare medico legală necropsie nr.137/A/01.04.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală O, s-a reținut că moartea victimei eaf ost violentă, datorându-se contuziei cerebrale și de trunchi cerebral, în condițiile unui traumatism cranio-vertebral cu fractură de boltă și bază de craniu și fractură cervicală, leziuni care s-au produs în condițiile accidentului rutier descris mai sus și au determinat direct și nemijlocit decesul; totodată s- reținut că victima prezenta o îmbibație alcoolică de 1,35 gr% alcool în sânge.
Pentru inculpat, conform buletinului de examinare toxicologică nr.6060/13.05.2007 emis de SML O, s-a reținut că avea o alcoolemie de 0%
Față de această situație de fapt, judecătoria a reținut că inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunile deduse judecății, respectiv cele prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 precum și prev.de art.178 alin.2 p, sub acest ultim aspect reținându-se că inculpatul și victima au contribuit în proporții egale la producerea evenimentului rutier, astfel: inculpatul a încălcat prevederileart.56 din OUG 195/2002, în sensul că deși a observat pe victimă angajată în traversare, nu a efectuat manevrele necesare pentru evitarea oricărui pericol, respectiv reducerea vitezei și oprirea vehiculului pentru ca victima să poată traversa în condiții de siguranță; totodată s-a reținut că inculpatul putea și avea obligația să prevadă că victima va continua traversarea, astfel că a acționat din culpă fără prevedere, ca urmare și a lipsei sale de experiență și a împrejurării că nu deținea permis de conducere, fiind numai absolvent al cursurilor necesare pentru obținerea permisului. Pentru victimă s-a reținut că aceasta a încălcat prevederile art.72 alin.3 din OUG 195/2002, constând în aceea că a traversat prin loc nepermis și fără să se asigure.
Apărările formulate de inculpat în sensul că acesta nu a avut posibilitatea obiectivă de evitare a accidentului, cu toate că a efectuat manevrele necesare evitării victimei, impactul producându-se după ce victima a traversat partea carosabilă și în condițiile în care aceasta a continuat să se deplaseze pe partea dreaptă a drumului, a fost înlăturată de prima instanță cu următoarele argumente: datele rezultate din procesul verbal de cercetare a locului accidentului privitor la locul impactului, avariile motocicletei, distanța pe care s-au deplasat prin târâre vehiculului și victima, precum și cele rezultate din raportul medico-legal de necropsie, evidențiază că victima a fost lovită din partea dreaptă de motocicletă - prezentând fracturi ale ambelor oase la nivelul gambei drepte -, impactul producându-se pe carosabil, iar nu pe acostament cum a susținut inculpatul, deoarece starea drumului nu permitea această deplasare a vehiculului. Totodată s-a reținut că avariile motocicletei s-au găsit la nivelul semnalizatorului din partea, astfel că s-a concluzionat că în momentul impactului victima traversa din direcția spre dreapta motocicletei, inculpatul circulând perpendicular pe direcția de deplasare a victimei, iar nu pe acostamentul din partea dreaptă, în manevră de evitare, cum acesta a susținut.
În consecință, reținând vinovăția inculpatului care a acționat cu intenție indirectă în privința infracțiunilor prev.de art.86 alin.1 și 89 alin.1 din OUG 195/2002 și din culpă în condițiile art.19 pct.2 lit.b p pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.2 p, judecătoria a procedat la condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate, individualizate în raport de criteriile prev.de art.72
Astfel, au fost reținute atât împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunilor (descrise anterior), proporția culpelor (câte 50% pentru inculpat și victimă), cât și circumstanțele personale favorabile inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră și regretul manifestat de inculpat, împrejurarea că este o persoană tânără, aflată în continuarea studiilor, dar și rezultatul socialmente periculos produs - suprimarea vieții unei persoane din culpă.
În aceste condiții, s-au aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv: 1 an închisoare pentru infrac.prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002; câte 2 ani închisoare pentru infrac.prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 și 178 alin.2 p, stabilindu-se pedeapsa rezultantă în raport de disp.art.34 lit.b p, de 2 ani închisoare; corespunzător pedepsei principale aplicate s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II, lit.b p, pe durata prev.de art.71 alin.2
În privința modalității de executare a pedepselor s- apreciat că scopul preventivo-educativ al sancțiunii penale poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului, astfel că în raport de dispoz.art.81-82 p, s-a dispus suspendarea condiționată a executării, pe durata termenului de încercare de 4 ani, cu atenționarea inculpatului asupra revocării beneficiului suspendării, conform art.83 p, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare; corespunzător pentru pedeapsa accesorie s-au aplicat prev.art.71 alin.5 p, privind suspendarea executării acestei sancțiuni pe durata termenului de încercare a pedepsei principale.
Sub aspect civil, s-a reținut că în procesul penal a fost promovată acțiune civilă de către moștenitorii victimei, părțile civile, G, - și care au solicitat acordarea sumei de câte 100.000 lei daune morale și a sumei de câte 30.000 lei despăgubiri, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri, precizând că suma de 30.000 lei reprezintă costul total al cheltuielilor ocazionate de decesul victimei.
Prima instanță a reținut că părțile civile au promovat acțiunile civile la data de 4 decembrie 2007, înainte de citirea actului de sesizare pentru sumele globale de 30.000 lei și 100.000 lei, iar precizările ulterioare, pentru fiecare parte civilă, datând din 11 martie 2008, cuantificând prejudiciile fiecărei părți civile la aceleași sume, s-a reținut că au fost formulate tardiv față de prevederile art.15 alin.2
C.P.P.În cauză s-a dispus conceptarea asiguratorului SC ROMÂNEASCĂ - SA - Agenția B, în raport de disp.art.49, 50 și 55 din Legea 136/1995 modificată.
Reținând probatoriul testimonial și cu înscrisuri administrat în dovedirea laturii civile a cauzei, judecătoria a constatat că părțile civile au suportat un prejudiciu material în cuantum de 22.400 lei, reprezentând cheltuielile cu înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare ( reținându-se declarațiile martorilor și, alături de înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor cu serviciile funerare și alimentele cumpărate), precum și un prejudiciu moral dedus din consecințele negative în plan psihic suportate de părțile civile în calitate de fii ai victimei.
În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală a inculpatului s-a reținut că pentru prejudiciile încercate de părțile civile trebuie reținute disp.art.998,999 cod civil, coroborat cu art.14 și 346 p, proporțional culpei concurente și egale a victimei, astfel că prima instanță a apreciat cuantumul prejudiciilor la suma de 11.200 lei prejudiciu material și 25.000 lei prejudiciu moral.
Totodată, în raport de natura litigiului dedus judecății, prejudiciile din speță fiind urmarea unui accident de circulație produs de inculpat, care are calitatea de asigurat de răspundere civilă în condițiile Legii 136/1995, s-a dispus obligarea asiguratorului SA AGENȚIA B la despăgubirea terților păgubiți prin evenimentul rutier, reprezentând riscul asigurat, pentru sumele de 11.200 lei, respectiv 25.000 lei către părțile civile -, G și.
De asemenea în privința cheltuielilor judiciare suportate de părțile civile s-a reținut aplicarea dispoz.art.49 - 51 și art.55 din Legea 136/1995, dispunându-se obligarea asiguratorului și la plata sumei de 4.500 lei către părțile civile.
Prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.182 din 22.04.2008 pronunțată în dosarul nr- s-a strecurat o eroare materială privitor la cuantumul despăgubirilor acordate părților civile, în sensul că în loc de suma de 11.200 lei s-a menționat suma de 101.200 lei, astfel că prin încheierea din 29.05.2008 s-a dispus rectificarea erorii materiale în bazaart.195
C.P.P.Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, părțile civile -, G și și asiguratorul SA Sucursala B, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
În apelul parchetului s-a invocat nelegalitatea încheierii de îndreptare a erorii materiale, menționându-se că nu au fost respectate prevederile art.195 p, în fapt, prin această încheiere rezolvându-se o chestiune de fond, ținând de latura civilă; criticile de netemeinicie au vizat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se ca instanța de apel să majoreze aceste pedepse, în raport de urmările infracțiunilor, de natura lor și limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, precum și referitor la aplicarea unui spor pentru concursul de infracțiuni, alături de greșita soluționare a laturii civile sub aspectul stabilirii cuantumului prejudiciilor.
Apelanții părți civile au criticat sentința pe de o parte sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor, solicitând majorarea acestora și schimbarea modalității de executare în regim privativ de libertate, iar, pe de altă parte, privitor la greșita soluționare a laturii civile, solicitând reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului rutier și, pe cale de consecință, acordarea daunelor morale și despăgubirilor în sumele solicitate; în același sens au solicitat acordarea în totalitate a cheltuielilor judiciare reprezentând onorariile apărătorilor angajați de părțile civile, în sumă de 9.000 lei.
În apelul formulat de asigurator a fost criticată rezolvarea laturii civile a cauzei, sub aspectul cuantumului prejudiciilor reținute de prima instanță, cu motivarea că în raport de ordinul comisiei de supraveghere a asigurărilor nr.-/2006 pretențiile părților civile trebuie justificate cu înscrisuri în ceea ce privește prejudiciile materiale, iar pentru prejudiciile morale și onorariile apărătorilor angajați de părțile civile, acestea nu trebuie să constituie amenzi excesive pentru autorul pagubei sau venituri nejustificate pentru părțile civile.
Tribunalul O l t, prin decizia penală nr.229 din 17 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- a admis apelurile declarate de parchet și de părțile civile și a respins, ca nefondat apelul asiguratorului, reținând cauza în rejudecare și dispunând: desființarea sentinței în parte sub aspect civil în sensul că a majorat cuantumul daunelor morale acordate părților civile, G și -, la suma de câte 12.500 lei pentru fiecare parte civilă, în total 50.000 lei; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței; a fost obligat apelantul asigurator la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei către stat și în sumă de 2.000 lei către apelanții părți civile.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut:
Critica de nelegalitate evidențiată în apelul parchetului referitoare la greșita aplicare a disp.art.195 p, a fost apreciată ca nefondată, deoarece judecătoria a rectificat o eroare materială constând în dactilografierea greșită a cifrei "0" în suma reprezentând despăgubiri, din conținutul dispozitivului sentinței, în realitate instanța dispunând obligarea la plata sumei de 11.200 lei, sens în care a rectificat dispozitivul.
Mai mult, s-a reținut că - față de investirea instanței cu acțiune civilă numai pentru suma de 30.000 lei și dovedirea cu materialul probator administrat a unor cheltuieli în valoare de 22.400 lei - prima instanță nu se putea pronunța asupra valorii rezultate din dactilografierea greșită a sumei.
Asupra criticilor de netemeinicie privind greșita stabilire a situației de fapt, respectiv proporția culpelor, victimei și inculpatului și greșita individualizare a pedepselor, respectiv cuantificarea prejudiciilor, instanța de apel a reținut următoarele:
Dinamica producerii accidentului a fost justificat reținută de prima instanță, în raport de probatoriile testimoniale și științifice administrate, coroborate în parte cu declarațiile inculpatului, în sensul că victima se afla în traversare din direcția stânga spre dreapta motocicletei, în momentul impactului, iar nu în staționare sau în deplasare pe partea dreaptă a drumului, cum au susținut părțile civile, respectiv inculpatul; în acest mod s-a reținut că victima care avea o îmbibație alcoolică de 1,35 gr%o alcool în sânge, a pătruns pe carosabil cu intenția de a traversa, parcurgând J din lățimea șoselei, după care s-a oprit la mijlocul străzii pentru a vorbi cu o altă persoană, iar după terminarea discuției, a continuat traversarea fără să se asigure și de asemenea inculpatul a redus viteza la observarea victimei, dar și-a continuat deplasarea, fără a se preocupa de evitarea coliziunii posibile, în condițiile în care avea obligația și putea să prevadă că victima se va deplasa.
În acest sens au fost reținute concluziile raportului de expertiză tehnică auto și raportului medico-legal de constatare a alcoolemiei, alături de depozițiile martorilor - și, aceștia relatând că au observat pe victimă, care după ce s-a ridicat de la o masă de la bar, s-a angajat în traversarea străzii, iar când a ajuns în mijlocul străzii, s-a oprit să vorbească cu o persoană și apoi, fără să se asigure, a continuat traversarea, moment în care a fost lovit de motocicleta condusă de inculpat.
Astfel, s-a reținut că judecătoria a apreciat corect asupra mecanismului de producere a leziunilor constatate asupra victimei, raportat la avariile motocicletei, concluzionând că atât victima cât și inculpatul, angajați în traversarea străzii, respectiv în deplasarea perpendicular pe direcția victimei, nu s-au asigurat și au încălcat obligațiile instituite prin art.57 respectiv art.72 alin.3 din OUG 195/2002, situație de fapt care justifică concluzia unor culpe concurente și legale în proporție de 50% pentru fiecare din părțile implicate.
Față de aceste constatări s-a reținut că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a rezolvat judicios latura penală a cauzei, stabilind vinovăția inculpatului și aplicându-i pedepse just individualizate în raport de prevederile art.72 p, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare. În acest mod s-a arătat că inculpatul, după producerea accidentului a apelat un serviciu de urgență anunțând evenimentul rutier( aspecte relatate de martorii, care se coroborează cu datele rezultate din adresa nr.-/27 decembrie 2007 emisă de Serviciul de Telecomunicații Speciale și din procesul verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtată de inculpat la data de 13 mai 2007 ora 17,04 cu Centrul de Preluare a Apelurilor de Urgență 112), este infractor primar, integrat social și a manifestat sinceritate în cursul cercetărilor; de asemenea s-a arătat că rezultatul socialmente periculos mai grav - decesul victimei - este rezultatul unei infracțiuni săvârșite din culpă, situație în care în mod corect prima instanță a stabilit că scopul educativ al pedepsei se poate realiza și fără privarea de libertate a inculpatului.
În aceste condiții criticile de netemeinicie referitoare la soluționarea laturii penale a cauzei au fost apreciate de instanța de control judiciar, ca nefondate.
Sub aspectul criticilor vizând soluționarea laturii civile a cauzei, s-a reținut însă că apelurile parchetului și părților civile sunt fondate, privitor la cuantumul prejudiciului moral, instanța de apel reținând că existența prejudiciului nepatrimonial cauzat fiilor părții civile este incontestabilă, acesta rezultând din lezarea sentimentelor de afecțiune specifice relației de rudenie părinte - copil.
Astfel, s-a reținut că legiuitorul a stipulat că acțiunea civilă poate avea ca obiect atât răspunderea civilă pentru prejudiciul material, cât și răspunderea civilă pentru repararea daunelor morale potrivit legii civile (conform art.14 alin.5 p), norma internă fiind concordantă cu recomandările Consiliului Europei în sensul că "în caz de deces, repararea daunelor morale ar trebui acordată rudelor apropiate ale victimei, dacă repararea este justificată în mod deosebit".
Ori, în speță, s-a concluzionat că părțile civile sunt descendenți ai victimei, în vârstă de 64 de ani, iar decesul acesteia a fost de natură a genera o suferință psihică intensă, în condițiile morții violente a tatălui și a relațiilor de familie firești dintre aceștia.
Pe cale de consecință s-a apreciat că prejudiciul moral din cauză trebuie estimat la valoarea de 50.000 lei urmând a se dispune pentru fiecare parte civilă obligarea la daune morale, în cuantum de câte 12.500 lei, obligație exclusivă în sarcina asiguratorului în raport de dispozițiile art.12 alin.3 din Ordinul nr.- din 28 noiembrie 2007 pentru aplicarea Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.
În ceea ce privește apelul declarat de asigurator care a contestat cuantumul despăgubirilor, daunelor morale și cheltuielilor judiciare la a căror plată a fost obligat către părțile civile, s-a reținut: pe de o parte, prejudiciul material a fost dovedit cu înscrisuri și probe testimoniale (facturi, bonuri fiscale, pentru cheltuielile cu servicii funerare în sumă de 600 lei și alimente în sumă de 800 lei; depozițiile martorilor și din care rezultă că părțile civile au suportat cheltuieli cu înmormântarea și pomeniri în sumă de aproximativ 21.000 lei), probe care au fost administrate în condițiile instituite de procedura penală și deci în mod justificat au fost reținute la dezlegarea situației de fapt.
Pe de altă parte, prejudiciul moral a fost stabilit în raport de faptul juridic cert al decesului victimei și, prin aceasta, vătămarea relațiilor de rudenie și familie dintre părțile civile și victimă, care necesită o reparație adecvată, părțile civile fiind descendenți și deci beneficiari ai dreptului de sprijin moral din partea victimei.
Totodată, s-a reținut că în apelul asiguratorului s-a solicitat reținerea numai a probelor cu înscrisuri în dovedirea prejudiciilor din speță, ceea ce ar contraveni principiului liberei aprecieri a probelor stipulat în art.63 alin.2 p, "probele nu au valoare prestabilită", cât și dispozițiilor speciale din materia asigurărilor de răspundere civilă - art.14 alin.1 din Legea 136/1995 - conform cărora "asiguratorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă".
De asemenea, s-a reținut că sumele la care au fost cuantificate prejudiciile nu depășesc plafoanele maxime prevăzute de legea specială (Legea 136/1995 și Normele de aplicare instituite prin ordinul -/2006 în art.12 alin.2 și alin.3), apelul asiguratorului fiind în consecință apreciat ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs părțile civile, -, G și invocând critici de netemeinicie invocând motivele de casare prev.de art.3859pct.14 și 18 p, în sensul că pedepsele aplicate inculpaților au fost greșit individualizate, solicitându-se majorarea lor și schimbarea modalității de executare, iar pe latură civilă, înlăturarea culpei reținută pentru victimă și constatarea culpei exclusive a inculpatului, având consecința majorării despăgubirilor și daunelor morale la sumele de 30.000 lei despăgubiri, sumă globală pentru toate părțile civile și câte 100.000 lei daune morale pentru fiecare parte civilă.
Analizând recursurile promovate în cauză, Curtea reține:
În ceea ce privește situația de fapt reținută în cauză, se constată că instanțele de fond și apel au analizat probatoriul testimonial administrat în cele două faze procesuale, în coroborare cu datele rezultate din procesul verbal de cercetare a locului accidentului, raportul de expertiză tehnică auto și rapoartele de constatare medico-legală - necropsie și stabilirea alcoolemiei pentru victimă, împrejurările de fapt fiind corect analizate după cum urmează:
Procesul verbal de cercetare a locului accidentului întocmit la 13 mai 2007 (filele 9,11 dos.urm.pen. atestă că victima a fost găsită căzută pe carosabil, existând o de sânge situată lângă capul victimei și către axul drumului, la o distanță de 23 cm, măsurată de la picioarele victimei către marginea părții carosabile; lângă victimă (lângă piciorul stâng ) s-a găsit un obiect de plastic, tip lampă de semnalizare; la fața locului nu s-au găsit urme de frânare, iar din procesul verbal de constatare a avariilor prezentate de motocicletă din 13 mai 2007 (fila 14 dos.urm.pen.) rezultă că vehiculul a prezentat urme de frecare la partea din față cu o urmă de rupere de 9 cm pe verticală și de 14 cm pe orizontală, deasupra semnalizatorului din partea, precum și urme de frecare la partea față - dreapta a motocicletei și partea dreaptă a ghidonului, precum și urme de sol.
Din raportul medico legal de necropsie rezultă că victima a prezentat traumatism cranio- cerebral și vertebral, precum și leziuni pe partea dreaptă a corpului de forma echimozelor și fracturilor, respectiv plăgi și echimoze la nivelul ochiului drept, echimoze și escoriații la nivelul brațului drept, șoldului drept, coapsei drepte, gambei drepte, cu fractura vertebrelor cervicale C4-C5 și a coastelor 4 și 8 dreapta, precum și fractură sacro iliacă stânga cu zone escoriate de 20/15 cm și 3/1 cm, lombar stânga și maleolar stânga extern.
Ori, coroborând aceste date cu acelea rezultate din declarațiile martorilor oculari, rezultă că victima a fost acroșată de motocicletă în timp ce se afla pe partea carosabilă în direcția de deplasare a motocicletei, aproape de axul drumului, traversând din partea către partea dreaptă, victima fiind lovită în partea dreaptă a corpului, cu partea față a motocicletei, acroșată și doborâtă în șosea, motocicleta fiind observată de martorii oculari "cu din față peste victimă"; același mecanism rezultă și din localizarea leziunilor și avariilor multiple pe partea dreaptă a corpului victimei și pe partea dreaptă a motocicletei.
Totodată se reține că victima avea o alcoolemie de 1,35 gr%o, angajarea sa în traversarea străzii realizându-se printr-un loc nepermis și fără să se asigure, împrejurări care în mod corect au fost reținute de instanțele de fond și apel la stabilirea culpei concurente a victimei, în proporție de 50%.
Susținerea recurenților părți civile, invocată și în motivele de apel, în sensul că în momentul acroșării, victima se afla în deplasare pe partea dreaptă a drumului, este infirmată de probele științifice din cauză, care atestă că impactul s-a realizat în partea dreaptă a corpului victimei - la nivelul gambei fiind localizate leziuni de mare intensitate, respectiv fractura ambelor oase -, victima fiind orientată cu fața către partea laterală a străzii, iar leziunile producându-se prin lovire cu și de corpuri dure și compresiune, respectiv prin acroșare, proiectare pe carosabil și comprimare între carosabil și motocicletă.
De asemenea, depozițiile invocate de recurenți - declarațiile martorilor și se constată că sunt contradictorii atât privitor la localizarea victimei - martorul arată că victima se deplasa în afara carosabilului, iar martorul arată că victima se deplasa pe partea dreaptă a șoselei - cât și neverosimile în ceea ce privește localizarea victimei și manevrele de evitare, pretins a fi fost efectuate de inculpat; astfel, dacă victima se deplasa în afara carosabilului, nu erau necesare manevre de evitare a acestuia, respectiv depășire pe partea dreaptă; de altfel, avariile constatate la motocicletă (urme de rupere deasupra semnalizatorului stânga la partea din față) certifică împrejurarea că impactul s-a realizat cu partea stânga-față, imposibil de realizat dacă inculpatul se afla pe sensul său de mers, iar victima se afla pe partea dreaptă a drumului, în afara părții carosabile.
În aceste condiții, în mod corect, instanțele au reținut culpa concurentă a victimei, cu efect asupra obligației de dezdăunare, în sensul reducerii despăgubirilor și daunelor morale cuvenite părților civile, în proporție de .
Sub aspectul cuantumului acestor prejudicii, se reține că instanțele au făcut aprecieri juste, raportat la probatoriile administrate, cât timp părțile civile au dovedit numai un prejudiciu material în valoare de 22.400 lei, diferența nefiind susținută probator, iar în cazul prejudiciului moral, față de datele speței, în mod corect a fost apreciată suma de 100.000 lei drept o reparație corespunzătoare, redusă însă în aceeași proporție față de culpa victimei.
Recursurile sunt însă întemeiate privitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, circumstanțele reale și personale din cauză impunând aplicarea unor sancțiuni mai severe pentru infracțiunile de ucidere din culpă și de părăsire a locului accidentului fără încuviințare, infracțiuni prev.de art.178 alin.2 p și de art.89 alin.1 din OUG 195/2002.
Astfel, se reține că, în speță, activitatea infracțională s-a soldat cu pierderea vieții victimei, inculpatul acționând din culpă, fără prevedere, deși, în calitate de absolvent al cursurilor pentru obținerea permisului de conducere și având studii superioare, avea posibilitatea și era obligat să prevadă conduita ulterioară a victimei privitoare la continuarea traversării.
De asemenea, infracțiunea de părăsire a locului accidentului a fost instituită de legiuitor tocmai pentru a sancționa pericolul social deosebit derivat din încălcarea regulilor de conduită instituită pentru participanții la traficul rutier, obligația de ajutorare a victimelor unui accident fiind un imperativ moral ocrotit printr-o normă penală.
În acest context, se reține că în cauză este necesară aplicarea unor pedepse orientate către mediu pentru aceste două infracțiuni, precum și schimbarea modalității de executare în sensul aplicării suspendării sub supraveghere în condițiile art.861și urm.p, existând garanția resocializării inculpatului prin efectul măsurilor de supraveghere care vor fi dispuse de instanță.
În consecință, recursul părților civile este fondat prin prisma motivului de casare prev.de art.3859pct.14 p, urmând ca în conformitate cu disp.art.38515pct.2 lit.d p, să fie admis, să fie casate în parte hotărârile recurate sub aspectul laturii penale și, în rejudecare, după descontopirea pedepsei rezultante, să fie reindividualizate pedepsele aplicate pentru infracțiunile prev.de art.178 alin.2 p și de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 în sensul majorării la câte 3 ani închisoare, urmând să se stabilească pedeapsa rezultantă conform art.33 lit.a, 34 lit.b p, prin recontopirea pedepselor la 3 ani închisoare.
În privința modalității de executare, se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante conform art.861p, stabilindu-se termen de încercare de 5 ani, iar în baza art.863inculpatul va fi obligat la respectarea măsurilor de supraveghere prev.de art.863alin.1 lit.a-d și art.863alin.3 lit.e p, respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victemelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul O l t; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; să nu conducă motociclete și autoturisme.
Totodată inculpatul va fi atenționat asupra prev.art.864p, privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare sau neîndeplinire cu rea credință a măsurilor de supraveghere.
În privința celorlalte dispoziții ale hotărârilor recurate, care nu contravin soluțiilor adoptate prin prezenta decizie, se vor aplica prevederile art.38517alin.2 p și vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art.191 alin.1 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de părțile civile, G și împotriva deciziei penale nr. 229 de la 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr- și împotriva sentinței penale nr.182 din 22 aprilie 2008,pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
Casează în parte hotărârile atacate, pe latură penală.
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului .
Înlătură dispozițiile prevăzute de art. 81- 83 Cod penal.
Majorează pedeapsa aplicată intimatului - inculpat în baza art. 178 al. 2 Cod penal și pedeapsa aplicată în baza art. 89 al. 1 din nr.OUG 195/2002, de la 2 (doi) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare.
Recontopește pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 861Cod penal;
Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate,cu un termen de încercare de 5 (cinci) ani.
În baza art. 863Cod penal;
Pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 aliniatul 1 lit. " a" - "d" Cod penal și în baza art.86/3 al. 3 lit. " e" Cod penal;
Obligă inculpatul să nu conducă motociclete și autoturisme.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. jud.: --
Jud. fond:
Jud. apel:
.
Dact. 3 ex./
-02 aprilie 2009 -
- C, va urmări și încasa de la inculpatul suma de 700 lei, cheltuieli judiciare statului;
- B va urmări și încasa de la asiguratorul ROMÂNEASCĂ - Sucursala B, suma de 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
