Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 294/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 327
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Simona Encean
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent
, având ca obiect
infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (G nr. 195/2002)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Inculpat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1441 din 8.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată.
În temeiul art.346 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.181alin.3 Cod penal și art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă de 1000 lei.
În baza art.192 alin.1 lit.d Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a fi pronunțată această soluție, instanța a reținut, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B din 28.03.2008 emis în dosarul nr. 8562/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoria Sectorului 4 B la 9.04.2008 sub nr-.
Prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 1.09.2007, în jurul orei 3.00 inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-75- pe str. - - fără a poseda permis de conducere, avariind autoturismul cu nr. de înmatriculare B-97-.
Pentru a reține această stare de fapt s-au reținut ca mijloace de probă: procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia constatării infracțiunii, procesul-verbal de verificări în baza de date a de Poliție Rutieră, declarații de martor, precum și declarații inculpat.
În fața instanței a fost audiat inculpatul, a fost atașată fișa de cazier a acestuia și a fost dispusă efectuarea unui referat de evaluare, fiind depus la dosar de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Astfel, declarația de recunoaștere a inculpatului s-a coroborat cu procesul verbal de depistare întocmit de organele de poliție care, verificând în baza de date au constatat că inculpatul nu posedă permis valabil de conducere.
Instanța de fond a constatat însă că nu este îndeplinită condiția ca fapta prevăzută de legea penală să întrunească gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel, a reținut că inculpatul, în vârstă de 19, este încadrat în muncă, beneficiază de sprijinul familiei, în contextul în care contribuie și el la veniturile casei, nu a ridicat probleme de comportament, nefiind de altfel cunoscut cu antecedente penale. Concluziile referatului de evaluare au stabilit că nu prezintă semnele unui anturaj necorespunzător, fapta comisă fiind una pe fondul teribilismului și a nerecunoașterii faptului că eșuase la proba teoretică de susținere a examenului de conducere, efectuând la data conducerii fără permis, orele de practică necesare, avarierea celuilalt autoturism având loc pe fondul neexperienței la volan, locului îngust și apropierii unui echipaj de poliție.
Instanța de fond a considerat că este vorba de un incident izolat, iar consecințele faptei sale au fost minore, astfel încât, față de toate aceste circumstanțe reale și personale, fapta comisă nu întrunește gradul de pericol social al uni infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de ve lângă Judecătoria Sectorului 4,motivat în scris, criticând soluția primei instanțe pentru netemeinicie.
Astfel, apelantul a arătat că, în mod greșit prima instanță a considerat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni întrucât deși circumstanțele personale ale inculpatului sunt favorabile acestuia, circumstanțele faptei nu condus la aceeași concluzie, arătându-se că fapta de a conduce de drumurile publice fără a poseda un permis de conducere este extrem de gravă prin raportare la urmările pe care le-ar putea produce, că inculpat a avariat autoturismul numitului din cauza inabilității sale de a conduce, chestiune constatată și de organele de poliție care l-au respins la examenul pentru obținerea permisului de conducere, că evenimentul rutier soldat doar cu avarierea autoturismului putea fi mult mai grav dacă ar fi fost accidentată o persoană, apelantul făcând referiri la statisticile potrivit cărora numărul accidentelor de circulație este în prezent foarte mare, viața cetățenilor fiind pusă în pericol de persoane care conduc vehicule pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Prin urmare, apelantul a arătat că apreciere primei instanțe în sensul că este vorba despre un incident izolat, iar consecințele faptei sunt minore, nu are suport.
La termenul din data de 24.11.2008, inculpatul prin apărător ales a solicitat admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere precum și amânarea judecății pentru a le depune.
La termenul din data de 19.01.2009, apărătorul ales al inculpatului a arătat că nu mai dorește să se folosească de proba cu aceste înscrisuri.
Prin decizia penală nr.37/A din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B împotriva sentinței penale nr.141 din 8.09.2008 a Judecătoriei Sectorului 4
A fost desființată sentința penală apelată și rejudecând, în baza dispozițiilor art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit.a și c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 luni.
S-a făcut aplicarea art.71,64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 3 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni calculat conform art.82 Cod penal.
În baza dispozițiilor art.71 alin.ultim Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art.83 Cod penal, referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Analizând hotărârea criticată pe baza probelor aflate la dosar, sub toate aspectele, tribunalul a considerat că apelul este fondat pentru următoarele motive.
Prin rechizitoriul nr. 8562/P/2007 din data de 28.03.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bad ispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săv. infr. prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. pentru aceea că, la data de 01.09.2007, în jurul orelor 03.00, a condus fără a poseda permis de conducere autoturismul marca 1410 cu nr. de înmatriculare B-75-, pe str. - - din direcția str. U către str. - -, pierzând controlul volanului și intrând în coliziune cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-97-, proprietatea numitului care se afla parcată.
Cu privire la existența faptei și a formei de vinovăție cu care inculpatul apelant a acționat, tribunalul a considerat că prima instanță a făcut o judicioasă analiză a probelor administrate pe parcursul urmăririi penale precum și cu ocazia cercetării judecătorești, concluzionând că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, prin raportare la procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarații martori, verificări, etc, care se coroborează cu declarația inculpatului care a recunoscut constant comiterea faptei, arătând că regretă cele întâmplate.
În ce priveștegradul de pericol social al fapteica trăsătură esențială a infracțiunii, tribunalul reține că, potrivit art. 181din Cod penal,la stabilirea înconcret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele desăvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fostcomisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului,fiind necesar ca pentru concluzia inexistenței acestei trăsături esențiale ainfracțiunii ca atingerea adusă uneia dintre valorile apărate de lege să fieminimă, ca, prin conținutul său concret să fie în mod vădit lipsită de importanță.
Tribunalul a reținut că circumstanțele concrete ale faptei precum și motivul comiterii acesteia nu justifică aprecierea că fapta inculpatului ar fi în mod vădit lipsită de importanță sau că s-ar fi adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite.
Astfel, tribunalul a constatat că, din coroborarea probelor administrate, rezultă că inculpatul a motivat că, la cererea cumnatului său, a mers să cumpere ceva, că acest lucru s-a întâmplat după miezul nopții, că deși cumnatul său i-ar fi solicitat la un moment dat să se întoarcă de la magazin, acesta și-a continuat deplasarea într-o altă direcție, iar în momentul în care a observat un echipaj de poliție a virat brusc la dreapta avariind un autoturism aflat parcat, deși a urmat cursurile unei școli de șoferi unde s-a înscris în luna aprilie 2007 (fii. 16 dup), nu a luat examenul teoretic organizat în luna august a aceluiași an și că nu ar fi dorit ca familia sa, respectiv cumnatul său, să știe că ar fi picat la acest examen afirmând că a comis fapta din teribilism.
Din cele de mai sus, tribunalul reține că fapta inculpatului a produs o consecință, prin avarierea autoturismului numitului, că inculpatul deși ar fi putut să asculte de solicitarea cumnatului său de a se întoarce, a preferat să își continue drumul, că deplasarea pe drumurile publice s- a făcut pe o distanță suficient de mare.
Prin urmare, având în vedere elementele de mai sus, tribunalul a considerat că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind deci întrunite toate cele trei trăsături esențiale ale acesteia.
Potrivit disp. art. 72 din Cp. la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, se va ține seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este de la 1 an la 5 ani închisoare.
Tribunalul a avut în vedere că circumstanțele personale ale inculpatului, deduse din lipsa antecedentelor penale, conduita acestuia sinceră, integrarea sa în viața socială astfel cum rezultă din constatările și concluziile referatului de evaluare depus la dosarul primei instanțe, împrejurarea că totuși urmase anterior un curs al unei școli de șoferi, îndreptățesc reținerea circumstanțelor atenuante prev. de 74 lit. a și c din Codul penal, cu consecința coborârii pedepsei ce urmează a fi aplicată sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile art. 76 lit. d din Codul penal.
Tribunalul a apreciat, avându-se în vedere și modalitatea concretă de comitere a faptei, căînchisoarea de 3 lunieste o pedeapsă aptă să satisfacă scopul preventiv și educativ al pedepsei astfel cum acesta este prevăzut în art. 52 Cod penal.
S- făcut aplicarea dispozițiilor art 71 și 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, Tribunalul nu a dispus ca pedeapsă accesorie și interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c din Codul d procedură penală, respectiv de a ocupa o funcție, o profesie sau de a exercita o activitate de natura celeia de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei întrucât la săvârșirea infracțiunii nu s-a folosit de vreo funcție, ocupație sau altă activitate, activitatea de conducere tară permis desfășurată de inculpat fiind prin ea însăși ilicită, nefiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de însuși textul legal respectiv.
De asemenea, față de Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirsch contra Marii Britanii și Irlandei de Nord din 2005, prin care s-a arătat că dreptul cetățeanului de a alege nu poate fi interzis fără o motivare în acest sens, și având în vedere disp. art. 20 din Constituția României revizuită, instanța nu consideră necesar să interzică inculpatului și acest drept ca pedeapsă accesorie, având în vedere atitudinea sa regret și colaborare cu organele de cercetare penală.
Totodată, tribunalul a considerat că având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului astfel cum acestea sunt evidențiate în cuprinsul referatului de evaluare că scopul pedepsei de reeducare, vârsta acestuia de 20 de ani, împrejurarea că acest proces penal a constituit cu siguranță un avertisment pentru acesta cu privire la consecințele nerespectării exigențelor legii referitoare la desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice, poate fi atins șiprin suspendarea condiționatăa executării pedepsei închisorii de 3 luni pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni calculat potrivit art. 82 din Codul penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, în concluziile orale în dezbateri, a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 3859pct.14 Cod procedură penală, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârilor și rejudecându-se cauza, reducerea pedepsei.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, respectiv art.3859pct.14 din Codul d e procedură penală, cât și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 din același cod, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru fapta comisă cât și a modalității de executare, instanța de apel a realizat o corectă adecvare criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptei reținute, de circumstanțele reale în care aceasta a fost săvârșită, de circumstanțele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră, integrarea sa în viața socială astfel cum rezultă din constatările și concluziile referatului de evaluare, împrejurarea că urmase anterior un curs al unei școli de șoferi).
Prin cuantumul stabilit, de 3 luni închisoare pentru fapta comisă, sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 din Codul penal și a aplicării art.76 din același cod, și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța de apel a apreciat, în mod just, că se poate asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum reiese din dispozițiile art.52 Cod penal
Astfel, Curtea nu poate reține criticile formulate în prezentul recurs al inculpatului, privind greșita individualizare a pedepsei aplicate, deoarece instanța de apel a făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor speciale și generale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, în contextul cauzei, așa încât, cuantumul și modalitatea de executare sunt proporționale cu gravitatea faptei comise, particularizate prin circumstanțele reale menționate, neimpunându-se reducerea pedepsei.
Totodată,Curtea, constată că nu este incident în cauză nici unul din cazurile de casare care ar putea fi luat în considerare din oficiu.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și în baza art.192 alin.2 din același cod îl va obliga pe recurentul-inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.37 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.AL 2 ex./6.03.; 12.03.09
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Simona Encean
