Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 327/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 327R
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată- -
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 168A/24.11.2009, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, personal și asistat de către apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010, atașată la fila 7/ dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea inculpatului pe baza datelor din dosar, aceasta confirmând aspecte cu privire la datele de stare civilă, domiciliu și pedepsele aplicate anterior, aspecte ce sunt menționate în dosarul cauzei.
S-a procedat apoi la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicităîn principaladmiterea recursului în temeiul art. 385/9 alin. 1 pct. 14 și pct. 21 Cod procedură penală sub aspectul realizării procedurii de citare.
Apărarea consideră că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, câtă vreme factorul poștal cunoștea împrejurarea că inculpatul nu se află în țară, fiind plecat în străinătate.
Mai decât atât, arată că factorul poștal nici nu s-a deplasat la domiciliul inculpatului, iar citațiile emise nu au ajuns la domiciliul inculpatului, pentru că în situația în care ar fi ajuns, unul din membrii familiei le-ar fi primit, ar fi semnat de primire și i-ar fi adus la cunoștință despre existența acestora, însă inculpatul a lipsit pe tot parcursul procesului penal întrucât nu a avut cunoștință de existența acestora.
De asemenea, solicită să se observe că, atât citațiile emise de către instanța de fond, cât și cele emise de către instanța de apel s-au restituit cu mențiunea "afișat", dar în realitate nu au fost comunicate, iar procedura de citare prin afișare la consiliului local nu îndeplinește practic condițiile prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului în baza art. 385/9 alin. 1 pct. 14 și pct. 21 Cod procedură penală și în baza art. 385/15 alin.1 pct.2 lit. c/1 Cod procedură penală și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar, solicită în temeiul art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală admiterea recursului și pe cale de consecință reindividulizarea pedepsei sub aspectul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și printr-o pedeapsă într-un cuantum mai redus.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 21 Cod procedură penală, consideră că datorită nemotivării recursului în termenul legal prevăzut de lege, la acest moment nu mai poate fi pusă în discuție procedura de citare.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată în raport de natura faptelor pentru care este cercetat inculpatul, s-a dat eficiență circumstanțelor atenuante, iar în ceea ce privește modalitatea de executare operează starea de recidivă, care obligă la aplicarea unei pedepse cu executare.
Totodată, solicită să se constate că, nu numai că inculpatul a condus fără permis un autoturism pe drumurile publice, dar a pus în pericol și siguranța celorlalți prin faptul că a condus un autoturism defect care nu prezenta toate garanțiile de siguranță.
Prin urmare, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea,din oficiu, pune în discuție cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.10 Cod procedură penală față de împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat referitor la critica formulată în legătură cu realizarea procedurii de citare a inculpatului.
Apărătorul recurentului-inculpat,având cuvântul, precizează că înțelege să susțină și acest caz de casare și solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită să se observe că din motivarea deciziei penale recurate, nu rezultă că instanța că ar fi luat în discuție și acest aspect.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prinsentința penală nr.59/2009 pronunțată de Tribunalul Lehliu Gară în dosarul nr-, în baza art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 R cu aplicarea art. 37 lit. "b" rap.Cod Penal la art. 74.Cod Penal și art. 76 lit. "d", a condamnat pe inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 05.10.1976 în mun. B, la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) Cod Penal din momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei - cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei - onorariu apărător oficiu - Baroul d e Avocați C (av. - faza de judecată).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Astfel, n seara zilei de 02.08.2008, în jurul orei 20,00, inculpatul - s-a urcat la volanul autoturismului 1309 cu nr. - și a condus pe drum public din com., deși nu poseda permis de conducere, aspect constatat de organele de poliție cu ocazia controlului.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că fapta există, prezintă pericol social, este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu intenție de către inculpat.
În concluziile pe fond, s-a solicitat și achitarea inculpatului, dar, față de modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, achitarea nu se impune. Faptul că a circulat pe o porțiune scurtă de drum și fără trafic intens nu minimalizează pericolul unei astfel de fapte, deoarece se putea ivi brusc pe drum în orice moment vreun biciclist sau vreun copil, iar datorită lipsei de experiență inculpatul ar fi putut pierde controlul volanului, consecințele putând fi unele dintre cele mai grave.
Nu se impune pronunțarea în legătură cu acest aspect prin minută, întrucât ar duce la concluzia total nelegală că "s-ar admite sau s-ar respinge rechizitoriul". Dacă s-ar pronunța expres pe cererea de achitare, per a contrario, instanța ar trebui ca atunci când se solicită condamnarea, să se admită cererea de condamnare sau invers, atunci când se solicită achitarea să se respingă cererea
de condamnare. Cererea de achitare, a o concluzie pe fond, nu echivalează cu
celelalte cereri reglementate de procedura penală, cum ar fi liberarea
condiționată, reabilitarea etc.
Important este să fie reținute în considerente motivele pentru care se impune sau nu se impune achitarea inculpatului.
În drept, instanța a constatat că fapta inculpatului - care, în seara zilei de 02.08.2008, în jurul orei 20,00, a condus pe un drum public de pe raza com. autoturismul 1309 cu nr. -, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere" prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Astfel, prin sentința penală nr. 2357/07.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin decizia penală nr. 35/17.01.2003 a, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru art. 208 - 209 Cp. fiind arestat în cauză la data de 22.06.2002 și liberat la data de 26.05.2004, rămânând un rest neexecutat de 391 zile.
Cum noua faptă a fost săvârșită la data de 02.08.2008, deci după expirarea restului menționat mai sus, astfel că pedeapsa anterioară se consideră executată, urmează a se reține în sarcina inculpatului starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. "b" Cp.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv persoana inculpatului, tânăr în vârstă de 32 de ani, cunoscut cu antecedente penale recidivist postexecutoriu, persistența acestuia în săvârșirea unor fapte penale, împrejurările comiterii faptei - circulând pe drum public pe o distanță mică pentru a-i face proba mașinii tară a poseda permis de conducere, natura infracțiunii - faptă săvârșită cu intenție, pericolul social pe care-1 reprezintă o astfel de faptă, căci se poate solda cu victime omenești, cu consecințe deosebit de grave, ireparabile, dar și poziția sinceră de recunoaștere a inculpatului, atitudinea cooperantă a acestuia în faza de urmărire penală.
Față de toate aceste considerente instanța a apreciat că i se acorda inculpatului largi circumstanțe atenuante prev. de art. 74 Cp. urmând ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimul prevăzut de lege, în conformitate cu prevederile art. 76 Cp.
Totodată, s-a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se pot realiza numai în regim de detenție, având în vedere starea de recidivă a acestuia.
Prindecizia penală nr. 168/A din 24.11.2009 pronunțată de Tribuanlul C - Secția penalăn baza art.379 pct.1 lit. b cu C.P.P. referire la art.365 s C.P.P.-a respins apelul peste termen declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.59/20.05.2009 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii apelate și a fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cât privește cererea repunerii în termenul de apel tribunalul a constatat-o întemeiată. Apelul peste termen este o instituție reglementată de dispozițiile art.365 C.P.P. și este instituit în favoarea celor judecați în lipsă și care beneficiază de un termen suplimentar de apel. Or, condamnatul îndeplinește condițiile exercitării acestei forme speciale a apelului întrucât din datele și lucrările dosarului rezultă într-adevăr acesta a lipsit atât de la judecată cât și de la pronunțarea sentinței penale nr.59/20 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară.
Apelul peste termen fiind un remediu procesual bazat pe prezumția că partea lipsă, în speță inculpatul, nu a cunoscut data când a început să curgă termenul de apel, prezumție care în situația de față nu poate fi înlăturată tribunalul va proceda la examinarea hotărârii apelate în baza criticilor formulate de inculpat.
Inculpatul se apără în sensul nevinovăției sale susținând că nu a rulat cu mașina pe drumurile publice astfel că nu a încălcat legea privind regimul circulației rutiere.
Apărarea inculpatului este nesinceră și infirmată de probele de la dosar. Procesul verbal de constatare a faptei arată că inculpatul a fost depistat de organele de poliție pe un drum județean, DJ 305, la volanul mașinii proprietate personală înmatriculat sub nr. -, deși nu posedă permis de conducere.
In fața acestei realități inculpatul știind că este recidivist postexecutoriu a încercat să minimalizeze pericolul social al faptei declarând că se află în probe cu mașina după ce o reparase fără să facă vreo dovadă în acest sens.
Față de întregul material probator tribunalul apreciază că fapta imputată inculpatului este conturată și dovedită, soluția primei instanțe fiind perfect legală.
Faptul că inculpatul va executa pedeapsa în regim de detenție este urmarea stării de recidivă în care se află inculpatul față de care nu poate beneficia de o altă formă de executarea pedepsei.
Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii tribunalul constată că nu s-a început executarea hotărârii primei instanțe astfel că această cerere este lipsită de obiect și admițându-se cerere de repunere în termenul de apel în acest moment hotărârea nu are caracter definitiv și nu poate fi pusă în executare mai devreme de epuizarea căii de atac a recursului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care însă a fost motivat cu depășirea termenului prevăzut de art.385/10 alin.2 Cod procedură penală.
În susținerea recursului, inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.14 și 21 Cod procedură penală. Astfel, s-a arătat că judecata în primă instanță s-a desfășurat în condițiile în care procedura de citare cu inculpatul nu a fost legal îndeplinită, dar și că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Cu ocazia dezbaterilor, Curtea, în virtutea dispozițiilor art.385/9 alin.4 Cod procedură penală, a pus în discuția părților cazul de casare prev. de art.385/9 pct.10 Cod procedură penală, luat în considerare din oficiu.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma acestui ultim caz de casare (analizat prioritar întrucât poate conduce la trimiterea cauzei spre rejudecare, ceea ce face inutilă analiza celorlalte critici), Curtea reține următoarele:
În apelul peste termen declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 59/2009, pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară, acesta a criticat, în principal, modalitatea necorespunzătoare în care s-a îndeplinit procedura de citare în primă instanță și în care i s-a comunicat hotărârea, critici în raport de care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală.
Instanța de apel a soluționat însă cauza, fără să examineze și să răspundă criticilor aduse de inculpat hotărârii primei instanțe, împrejurare care se circumscrie cazului de casare prev. de art.385/9 pct.10 Cod procedură penală - "instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrateori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului". Într-adevăr, cele două critici formulate de inculpat pot fi asimilate unor cereri esențiale pentru acesta, căci ar fi putut conduce atât la recalificarea căii de atac ca fiind un apel în termen, dar ar fi putut atrage și incidența dispozițiilor art.372 pct.2 lit.b teza I Cod procedură penală.
Pe de altă parte, examinând decizia penală recurată, Curtea constată și că motivarea acesteia nu este foarte clară, conținând unele inadvertențe, căci deși Tribunalul era chemat să se pronunțe asupraapelului peste termendeclarat ca atare de inculpat în condițiile art.365 Cod procedură penală, în considerente "se constată întemeiatăcererea de repunere în termenul de apel" (fila 3 față și verso); or, repunerea în termen este o instituție diferită, cu regim juridic distinct față de apelul peste termen. Aceste aspecte s-ar fi circumscris cazului de casare prev. de art.385/9 pct.9 Cod procedură penală, care însă nu poate fi luat în examinare din oficiu de către instanță, impunându-se totuși a fi subliniate, în raport de soluția ce urmează a se pronunța.
Față de considerentele ce preced, constatând incidența dispozițiilor art.385/9 pct.10 Cod procedură penală, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală Curtea va admite recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 168/2009 a Tribunalului Călărași - Secția Penală, va casa în totalitate decizia recurată și, va trimite cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de inculpat la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de recurentul inculpat.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 168/2009 a Tribunalului Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de inculpat la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-9.03.2010
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
