Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 33/2008
Ședința separată de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.437/A/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
Cauza s-a dezbătut la data de 1.04.2008 când părțile prezente au pus concluzii orale consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului de față constată că prin sentința penală nr. 1188/2006 din 29.06.2006, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpatul la:
-3 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal;
-1 an închisoare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. și ped. de art. 81 al. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 81, 110 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 2 ani.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
A obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata următoarelor despăgubiri civile:
-127,281ei daune materiale către partea civilă;
-9000 lei daune morale către partea civilă;
-2535,96 lei daune materiale către Casa de asigurări de sănătate a județului
A obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumelor de 588,50 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat următoarele:
În data de 19 octombrie 2004, în jurul orelor 08.30, partea vătămată s-a deplasat împreună cu soțul său în autoturismul, condus de cel din urmă, pe strada - din D, până în fața blocului 21.
După ce au parcat mașina pe partea dreaptă a aleii, cei doi au coborât iar partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii prin spatele mașinii. În momentul în care intenționau să urce pe trotuar, partea vătămată a fost lovită în piciorul drept de ciclomotorul condus de inculpatul care venise din direcția din spatele mașinii soțului părții vătămate.
În urma impactului, partea vătămată a căzut pe trotuar, la fel și inculpatul și numitul care inițial se afla pe ciclomotorul condus de inculpat. Partea vătămată a fost ridicată de jos și așezată pe mașinii, unde soțul i-a acordat primul ajutor. În timp ce se îngrijea de soția sa, inculpatul a părăsit locul accidentului și a fost găsit mai târziu de organele de poliție în barul din
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean D unde a stat internată în perioada 19 octombrie-08 noiembrie 2004.
În urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 85-90 de zile de îngrijiri medicale.
Accidentul s-a produs din vina exclusivă a inculpatului minor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen partea civilă și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 455/A/4.12.2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosarul nr- s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și inculpatul iar inculpații apelanți au fost obligați să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a motivat că starea de fapt reținută de către instanța de fond este susținută de probele administrate în cauză.
. juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpatului sunt legale.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită, iar individualizarea pedepselor este justă prin prisma disp. art. 72 Cod penal, astfel că acestea au fost orientate spre minimul special.
Instanța de fond ținând seama că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului minor, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 2 ani.
Nu pot fi primite susținerile inculpatului apelant sub aspectul reținerii culpei comune probele administrate în cauză fiind contrare acestora, și nici cele care pledează pentru o soluție de achitare pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod proc. penală, atâta timp cât s-a produs o vătămare corporală ce a necesitat 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale iar ulterior accidentului inculpatul a părăsit locul faptei.
Cât privește solicitarea din subsidiar de a se dispune în cauză măsura educativă a libertății supravegheate, față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că acesta nu este fondată.
De asemenea, instanța de fond a procedat la o corectă rezolvare a laturii civile a cauzei, acordând în mod justificat părții civile suma de 9000 lei daune morale și, în măsura dovedirii cheltuielilor cu medicamentația, a sumei de 127,28 lei despăgubiri materiale, iar în apel nu s-a făcut dovada cu probe în susținerea majorii despăgubirilor civile.
Împotriva sentinței penale nr. 1198/2006 a Judecătoriei Deva și a deciziei penale nr. 455/A/2006 a Tribunalului Hunedoaraa declarat recurs în termen inculpatul, care a fost admis prin decizia penală nr. 64 din 8 mai 2007 de către Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția pentru cauze cu minori și de familie și s-a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Hunedoara, pe considerentul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale a inculpatului, respectiv, culpa comună a părților.
Cauza a fost înregistrată după casare sub ds. nr- la Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
Procedând la rejudecarea cauzei Tribunalul Hunedoara - Secția penală a admis apelul declarat de către inculpatul, a extins efectele acestuia și cu privire la părțile responsabile civilmente și, pentru temeiul prev. de art.379 pct. lit.a Cod procedură penală, a desființat parțial sentința atacată și în consecință:
A fost stabilit cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente către partea civilă la 101,82 RON daune materiale și 7200 RON daune morale.
A fost stabilit cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente către partea civilă Spitalul Județean H - D la 2028,76 lei.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă.
A fost obligată partea civilă apelantă la 30 lei cheltuieli judiciare către stat în apel și 500 lei cheltuieli judiciare către inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că judecătoria a stabilit o corectă stare de fapt, raportat la probele administrate cauzei, că inculpatul minor a încălcat norma referitoare la vârsta minimă obligatorie de la care se poate conduce un ciclomotor, existând legătură de cauzalitate între încălcarea acestei norme și producerea accidentului soldat cu vătămarea părții civile, că în cauză nu se poate reține cazul fortuit în condițiile în care conducătorul unui vehicul trebuie să circule cu prudență pe drumurile publice pentru a preîntâmpina orice accident și, în speță, nu cazul fortuit a contribuit la producerea accidentului ci lipsa de experiență a inculpatului minor.
S-a mai reținut de către tribunal, cu referire la probele dosarului, că nu se poate ignora și culpa victimei la producerea accidentului, culpa concurentă a acesteia fiind în proporție de 20%, alături de culpa minorului de 80%, că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de către instanța de fond sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, acestea fiind dovedite cauzei atât sub aspect material, cât și sub aspect moral, astfel că la cuantumul acestor despăgubiri se va aplica procentual culpa imputabilă inculpatului.
Împotriva acestei decizii penale și a sentinței instanței de fond au declarat recurs în termen, motivat inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei.
În motivele scrise de recurs și susținute oral, recurentul inculpat personal și prin apărătorul ales, a arătat, referitor la infracțiunea prev. de art. 182 al.2 și 4.Cod Penal, că instanțele nu au stabilit corect starea de fapt și împrejurările în care s-a produs accidentul și susține că în acest caz sunt aplicabile disp. art. 47.Cod Penal privind cazul fortuit deoarece la producerea accidentului a contribuit doar conduita culpabilă a părții vătămate care nu s-a asigurat. În concluzie, pentru această infracțiune solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.C.P.P. la art. 10 lit. d) sau C.P.P. art. 10 lit. e) și C.P.P. în subsidiar, reținerea culpei comune. Pentru infracțiunea prev. de art. 81 din nr.OUG 195/2002, inculpatul solicită a se face aplic. disp. art. 74.Cod Penal deoarece a părăsit locul accidentului datorită comportamentului violent al soțului părții vătămate, a colaborat cu organele de poliție, s-a prezentat la fiecare termen și s-a preocupat de starea sănătății parții vătămate.
În drept, invocă prev. art. 385/9 pct. 18.
C.P.P.În dezvoltarea motivelor de recurs partea civilă arată că în mod greșit s-a reținut o culpă concurentă a acesteia la producerea accidentului, fiind cert dovedit în cauză că evenimentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului minor iar, sub aspectul laturii civile, se arată că în mod nejustificat și peste conținutul probelor existente la dosarul cauzei au fost reduse daunele solicitate sau, pur și simplu s-a trecut peste existența acestora, în mod corect instanțele anterioare trebuiau să-i acorde părții civile daunele materiale și morale astfel cum au fost solicitate în fața instanței de fond, respectiv, 10.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale.
Analizând legalitate și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat și recurenta parte civilă, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 Cod proc. penală, Curtea de Apel constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de Apel constată în principal că ambii recurenți, inculpatul minor și partea civilă, prin cererile de recurs au formulat critici de nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile a cauzei, situație în care recursurile declarate urmează a fi analizate împreună.
Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că instanța de apel a făcut o analiză completă a probelor administrate în cursul urmăririi penal și a judecății și a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, după cum a motivat convingător că în cauză trebuie reținută și culpa concurentă a victimei în producerea accidentului.
Astfel, s-a reținut corect că inculpatul minor în vârstă de 15 ani și 7 luni în timp ce conducea pe un drum public un ciclomotor pe care se mai afla și martorul, încercând să efectueze o manevră de evitare a staționată pe carosabil de către soțul părții vătămate și în condițiile în care și pe celălalt sens de mers se aflau staționate alte autoturisme iar câmpul de manevră al inculpatului era îngustat, a acroșat piciorul drept al parții vătămate în momentul în care aceasta intenționa să urce pe trotuar. Este cert dovedit că partea vătămată s- angajat în traversarea drumului public prin fața autoturismului, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor oculari ( 112 ds. fond) și ( 101 ds. fond) ce se coroborează cu declarațiile inculpatului minor.
La producerea accidentului a contribuit și partea vătămată care nu s-a asigurat la traversarea străzii și a avut un moment de neatenție iar inculpatul, deși a încercat să o evite nu a reușit, după ce în prealabil a avertizat-o sonor, fapt confirmat de martorii oculari și.
După producerea incidentului și după ce a ajutat-o pe victimă să se ridice, inculpatul minor a părăsit locul accidentului, fiind depistat în aceeași zi în barul din D iar motoscuterul se afla ascuns în scara blocului unde locuiește martorul.
Conform Raportului de expertiză medico - legală nr. 137.251/B din 9.06.2006 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală H urmare a accidentului din data de 19.10.2004 partea vătămată a fost internată la Secția Ortopedie din cadrul Spitalului Județean D cu diagnosticul "fractură cominutivă pilon tibial dreapta" iar leziunile traumatice suferite au necesitat pentru vindecare 85-90 de zile de îngrijiri medicale ( 148 ds. fond).
Criticile formulate de inculpatul minor că nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă - prev. de art. 182 alin. 2 și 4 din Codul penal, întrucât nu a încălcat nici o normă care reglementează circulația rutieră, nu pot fi reținute, în condițiile în care a încălcat disp. art. 194 alin. 4 și art. 195 lit. "g" din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ( denumită în continuare nr.OUG 195/2002).
În concret, potrivit art. 194 alin. 4 persoanele care conduc ciclomotoare pe drumurile publice trebuie să aibă cel puțin vârsta de 16 ani împliniți iar art. 195 lit. "g" prevede că se interzice conducătorilor de ciclomotoare să transporte o altă persoană pe aceste vehicule.
Curtea nu poate împărtășii susținerile recurentului inculpat că nu există legătură de cauzalitate între încălcarea dispozițiilor art. 194 alin. 4 din UG. nr. 195/2002 și accident, raportat la vârsta de 15 ani și 7 luni pe care o avea inculpatul la data producerii evenimentului rutier, în contextul în care legiuitorul a prevăzut expres vârsta de la care o persoană are maturitatea necesară de a conduce un astfel de vehicul pe drumurile publice, respectiv, vârsta de 16 ani.
Este adevărat că în cauză nu s-au administrat probe cu privire la viteza cu care circula ciclomotorul condus de inculpatul minor, însă această împrejurare a fost reținută de către instanța de apel în favoare inculpatului minor, situație în care criticile recurentului inculpat sub acest aspect nu mai au nici o relevanță în cauză.
Nu se poate reține, raportat la starea de fapt ce rezultă din probele administrate cauzei, că accidentul a fost consecința unui caz fortuit și că soluția corectă ce se impune cauzei este achitarea în baza disp. art. 10 lit. "e" Cod proc. penală rap. la art. 47 Cod penal, în condițiile în care conducătorul unui vehicul trebuie să circule cu prudență pentru a putea preîntâmpina orice incident. Ori, în speță, este cert stabilit că accidentul soldat cu vătămarea corporală a victimei s-a datorat lipsei de experiență a minorului în conducerea ciclomotorului și nu unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută și care s-a suprapus peste acțiunea sa.
Curtea are a sublinia sub acest aspect că minorul a văzut-o pe victimă că s-a angajat în traversarea drumului public, a avertizat-o sonor și acroșarea acesteia s-a produs în timpul în care inculpatul a încercat să o evite.
Apărările invocate de inculpatul minor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului - prev. de art. 81 al. 1 din nr.OUG 195/2002, respectiv că a părăsit locul accidentului întrucât a fost amenințat de soțul părții vătămate, corect au fost înlăturate de instanța de apel, fiind dovedit că atitudinea acestuia a fost proporțională în raport cu natura incidentului. Este relevant a se preciza sub acest aspect că martorii oculari și au infirmat că soțul părții vătămate ar fi avut vreo asupra sa, așa cum susține inculpatul minor. Și martorul ( 123 ds. fond) ajuns la locul faptei imediat după producerea accidentului a declarat că soțul părții vătămate nu a avut nici o asupra sa și nici nu l-a auzit pe acesta să profereze amenințări sau injurii la adresa minorului.
În ce privește motivele de recurs invocate de recurentul inculpat referitoare la achitarea în baza dispozițiilor art.10 lit."b" /1 rap. la art.11 pct.2 lit. "a" cod pr. penală întrucât fapta de vătămare corporală din culpă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.
În conformitate cu prevederile art. 18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărare de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă precum și de persoana și de conduita inculpatului sau a inculpaților.
Examinând cauza, Curtea constată că fapta comisă de inculpatul minor prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Activitatea infracțională a inculpatului minor descrisă în considerentele hotărârii atacate pe care ni le însușim, constând în esență, în nerespectarea prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice și accidentarea părții vătămate care a suferit urmare a faptei comise de inculpatul minor leziuni corporale vindecabile în 85-90 de zile de îngrijiri medicale, constituie o faptă prin care s-au lezat destul de grav relațiile sociale referitoare la dreptul persoanei la integritate corporală și sănătate.
Este adevărat că dacă am privi fapta doar prin prisma circumstanțelor concrete de comitere a faptei, aceasta nu ar fi atât de gravă, însă la aprecierea gradului de pericol social nu se poate face abstracție de urmările produse prin fapta comisă, urmări care în cauză sunt destul de grave și de conduita inculpatului după comiterea faptei, inculpatul minor a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Numai lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei de către inculpatul minor singurele date pozitive dintre criteriile de apreciere reținute de instanța de fond nu sunt de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social al acestei faptei săvârșite de inculpatul minor.
Criticile invocate de recurenta parte civilă referitoare la reținerea greșită de către instanța de apel a unei culpe concurente, Curtea raportat la starea de fapt expusă sintetic mai sus, dar în elementele esențiale, constată că sunt nefondate.
Este relevant a se arăta sub acest aspect că martorii oculari și au declarat constant în tot cursul procesului că inculpatul minor a atenționat-o sonor pe partea vătămată de la o distanță de aproximativ 20 de metrii, că victima s-a uitat înspre direcția din care venea inculpatul minor și cu toate acestea s-a angajat în traversarea drumului public prin loc nemarcat cu însemnele "Trecere de pietoni" iar impactul dintre vehiculul condus de inculpatul minor și piciorul drept al victimei s-a produs în momentul în care partea vătămată avea piciorul pe partea carosabilă.
Împrejurarea că acroșarea piciorului părții vătămate s-a produs pe partea carosabilă și nu pe trotuar, cum se susține prin motivele de recurs ale părții vătămate, rezultă din chiar declarațiile date de aceasta organelor de anchetă la data de 19 octombrie 2004 și, respectiv, 23 martie 2005 în care arată că " Am pășit cu piciorul stâng pe trotuar, piciorul drept fiind pe stradă, moment în care am simțit o lovitură puternică în piciorul care se afla pe stradă."( 10 și 11 ds. urm. penală).
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel constată că în mod just instanțele anterioare de judecată au pronunțat condamnarea inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă - prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal și infracțiunea de părăsire a locului accidentului - prev. și ped. de art. 81 al. 1 din OUG nr. 195/2002, neimpunându-se nici achitarea inculpatului minor și nici înlăturarea culpei concurente a părții vătămate.
Curtea de Apel, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod proc. penală raportat la prevederile art.100 combinat cu art. 72 cod penal, apreciază că pedepsele aplicate de 3 luni închisoare și, respectiv, 1 an închisoare și care se situează la limita minimului special prevăzut de textul de lege ce încriminează infracțiunile de vătămare corporală din culpă și, respectiv, părăsirea locului accidentului nu pot fi socotite ca excesive.
Este adevărat că inculpatul minor a recunoscut fapta și s-a prezentat în fața organelor judiciare iar la data comiterii faptei avea doar vârsta de 15 ani și 7 luni, însă fapta sa de a conduce pe drumurile publice un ciclomotor deși nu avea vârsta legală, de a transporta pe vehicul încă o persoană deși era interzis și de a părăsii locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, constituie fapte penale ce necesită o ripostă juridică fermă de natură să asigure reeducarea în spiritul respectării valorilor sociale încălcate.
În aceeași ordine de idei este a se menționa că inculpatul minor are perspective medii de reintegrare socială dacă în perioada care urmează își va îmbunătății repertoriul comportamental cu abilități privind maturizarea raționamentului moral și de anticipare a consecințelor comiterii de infracțiuni de acest gen, pentru respectarea legii în orice situație, aspect ce rezultă din Referatul de evaluare nr. 765/R/29.11.2007 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara ( 23-26 ds. apel).
Așadar, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei aplicată recurentului inculpat este de natură a realiza funcțiile și scopul pedepsei, prevăzute de art.52 cod penal, respectiv reeducarea acestuia, în vederea reinserției sale în comunitate și prevenție generală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de către cei doi recurenți privind latura civilă a cauzei, Curtea de Apel constată că instanța de apel a dat o soluție justă și sub aspectul laturii civile.
Potrivit art. 14 alin. 3 Cod proc. penală și art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și urm. Cod civil, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin fapte ilicite, deci și a celor cu caracter penal.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite părții vătămate, trebuie avut în vedere și gradul de culpă al victimei în producerea accidentului, grad care just a fost stabilit la 20%, astfel că inculpatul are o culpă concurentă de 80%.
Din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că partea vătămată a suferit daune materiale în cuantum de 127,28 lei ( cheltuieli cu medicamentația )iar pe lângă aceste daune materiale au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traume fizice și psihice suferite, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului minor.
Ca atare, corect instanța de apel a decis că părții civile, urmare a vătămării fizice produse cauzate prin infracțiune a suferit și vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata unor daune morale.
Totodată, este de arătat că, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor mortale, instanța de apel bine a stabilit întinderea acestora, în raport cu gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate.
În consecință, criticile formulate de recurentul minor sub acest aspect sunt nefondate.
În raport de considerentele expuse, Curtea are a constata ca nefondat și recursul părții civile.
În ce privește recursul părții civile, Curtea de Apel are a amintii că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei ( RON), reprezentând despăgubiri civile din care suma de 5.000 lei ( RON), cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei ( RON), cu titlu de daune morale, din care instanța de fond i-a acordat doar suma de 127,28 lei, daune materiale și 9.000 lei, daune morale iar apelul acesteia, în primul ciclu procesual a fost respins, partea civilă achiesând la soluția instanței de apel prin nepromovarea căii de atac a recursului.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare urmare a admiterii recursului formulat de către inculpatul minor.
Prin decizia penală pronunțată în rejudecare - supusă actualului control de legalitate, instanța de apel a apreciat că soluția dată de judecătorul de fond sub aspectul laturii civile este corectă și a aplicat procentual la cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond culpa imputabilă inculpatului.
Ori, în acest context, Curtea de Apel a analizat recursul părții civile numai cu privire la modificarea din hotărârea instanței de apel, celelalte critici fiind inadmisibile tocmai având în vedere disp. art. 385/8 alin. 1 din Codul d e proc. penală.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate urmând a fi respinse, ca atare, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții, inculpatul și partea civilă vor fi obligați să plătească în favoarea statului sumele de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.437/A/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul și pe partea civilă să plătească în favoarea statului sumele de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.T/dact.
2ex/28.05.2008
și
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.33/08.04.2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.437/A/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul și pe partea civilă să plătească în favoarea statului sumele de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
SS.- - SS.- - - SS.- -
Pentru conformitate,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.437/A/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul și pe partea civilă să plătească în favoarea statului sumele de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
