Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 340
Ședința publică din data de 13.05.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu Georgescu
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 18 martie 1975, domiciliat în Câmpina,-, -.A,.6,.27, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 27/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins apelul formulat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 356/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care în baza art. 87 al.1 din OUG 195/2002 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Cu aplic. art. 81.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat pentru care a răspuns din oficiu avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosar s-a depus o cerere din partea doamnei avocat, prin care solicită scutirea de plata amenzii aplicate la termenul din data de 23.04.2009 în sumă de 500 lei, cu motivarea că în perioada 7.04.2009-11.04.2009 s-a aflat în concediu medical, iar în perioada 14.04.2009-21.04.2009 s-a aflat în concediu de odihnă, depunând în dovedirea acestor susțineri adeverința medicală și adeverința eliberată de Baroul Prahova. A precizat de asemenea că la data de 14.04.2009 recurentul inculpat a renunțat la serviciile sale, motivat de faptul că are probleme financiare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că este de acord cu admiterea cererii de scutire de plata amenzii aplicată doamnei avocat, aceasta fiind dovedită. Arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Avocat, din oficiu pentru recurentul inculpat arată că nu are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea atât a deciziei penale nr. 27/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova cât și a sentinței penale nr. 356/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, iar pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap C.P.P. la art. 10 lit. e C.P.P. având în vedere că la momentul la care inculpatul a săvârșit infracțiunea s-a aflat în stare de necesitate, întrucât fiica sa minoră se afla într-o stare a sănătății foarte precară, fiind nevoit să o ducă la medic.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat și menținerea deciziei penale nr. 27/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 356/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina ca legale și temeinice, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate în cauză, reținând de asemenea corect si faptul că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 45, dat fiind faptul că starea de sănătate precară a fiicei sale putea fi înlăturată și altfel decât în modalitatea în care a înțeles inculpatul să o înlăture.
CURTEA
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.356/30.09.2008, Judecătoria Câmpina în baza art.87 alin 1 din OUG nr.195/2002 a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 18.03.1975 în Câmpina, jud.P, domiciliat în Câmpina,-, -.A,.6,.27, jud.P, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, conducător auto la SC SRL Câmpina, căsătorit, un copil minor, CNP -, fără antecedente penale, la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. S-a făcut aplic.art.71,64 lit.a teza a II a și lit.b cod penal.
Conform art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 cod penal - 3 ani.
S-a făcut aplic.art.71 alin 5 cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 cod penal.
În baza art.191 cod proc.penală inculpatul a fost obligat sa plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ziua de 6.10.2007, in jurul orelor 17,00, inculpatul conducând în municipiul Câmpina pe direcția Calea către autogară, autoturismul proprietate personală cu numărul de înmatriculare PH.04. - în intersecția cu str. - a intrat în coliziune cu autoturismul 1300 cu numărul de înmatriculare PH.04. condus de.
Urmare impactului, a reținut instanța de fond, că autoturismul 1300 s-a răsturnat si a lovit cu partea din față autoturismul marca Opel Astra nr. RO.-LU.429 condus de numitul .
Fiind testați cu aparatul s-a constatat că numai inculpatul avea o concentrație alcoolica în aerul expirat de 0,58 mg/l, iar urmare recoltării probelor biologice în cadrul Spitalului municipal Câmpina, a rezultat ca inculpatul avea la orele 17,55 o îmbibație alcoolica în sânge de 1,30 gr %0, iar la orele 18,55 avea l,10 gr %0 îmbibație alcoolica în sânge.
In cauza, la instanța de fond, a fost efectuată și o expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei inculpatului la INML Minovici care a stabilit, ca inculpatul apelant putea avea teoretic o alcoolemie în creștere între 0,95 - 1,45 gr.%0.
Judecătoria a reținut în baza probatoriului administrat, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului că acesta a consumat vodcă după terminarea programului de lucru, însă a fost înlăturată apărarea inculpatului care a invocat în favoarea sa disp. art. 45, apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele acestui text. Astfel, starea de sănătate a fiicei inculpatului nu reprezenta un pericol inevitabil, acest pericol putând fi înlăturat și fără a se săvârși fapta dedusă judecății, așa cum de altfel s-a întâmplat, cu atât mai mult cu cât urmare a solicitării, medicul de familie s-a deplasat la domiciliu pentru asigura consultarea copilului.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul, susținând, că în cauză se impune achitarea sa în baza art. 11 pct.2. lit.a rap.la art. 10 lit. C.P.P. având în vedere starea de necesitate, care constă în aceea că a fost nevoit să conducă autoturismul pentru a asigura asistență medicală fiicei sale minore ce trebuia transportată la spital, aceasta acuzând brusc o înrăutățire a stării sănătății.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 27/26.01.2009 a respins apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 356/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță și este confirmată de mijloacele de probă administrate, astfel încât din acest punct de vedere soluția de condamnare este corectă.
In ce privește criticile formulate de inculpat s-a apreciat că o astfel de apărare nu poate fi primită, deoarece excede disp.art. 45 al.2. C.P.P. în care este reglementat că este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a acestuia sau un bun important al său ori al altuia.
In speța de față, nu au fost făcute de inculpat dovezi în acest sens, iar faptul ca la firma unde este angajat si se afla la acea dată, nu mai era un alt posesor de permis de conducere autoturisme care să-l transporte la domiciliul său, nu constituie stare de necesitate în interesul textului de lege mai sus menționat.
Împotriva acestor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca nelegale și netemeinice fără a expune în cuprinsul cererii de recurs motivele pentru care a formulat aceste critici și fără a se prezenta la judecata recursului, deși a fost în mod legal citat și i se încuviințase acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.
Apărătorul său ales a renunțat ulterior la acordarea asistenței juridice, urmare cererii pe care a formulat-o inculpatul.
Insă, observând că apărătorul ales nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, prin încheierea din data de 23.04.2009, Curtea a dispus amendarea acestui apărător al recurentului inculpat conform art. 198 al.3 C.P.P. fără a avea cunoștință de împrejurarea că între timp inculpatul denunțase contractul de asistență juridică.
Apărătorul desemnat din oficiu a formulat critici în legătură cu greșita condamnare a inculpatului, solicitând achitarea acestuia în baza art. 11 pct.2 lit. a rap C.P.P. la art. 10 lit. e C.P.P. susținând existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei și anume, starea de necesitate, deoarece la momentul săvârșirii faptei fiica minoră a inculpatului acuza stare precară a sănătății, care a necesitat intervenția medicală și transportul acesteia pentru acordarea unei astfel de asistenței medicale, transportul efectuându-l însuși inculpatul.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 al.3 C.P.P. constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăția cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere, procesul verbal de constatare încheiat de lucrătorii de poliție, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de examinare clinică și cel de analiză toxicologică alcoolemie, rezultatul alcooltestului, raportul de expertiză medico - legală nr. 271/i/2008 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de L Minovici B, depozițiile martorilor, înscrisurile depuse in circumstanțiere de către inculpat și copia fișei medicale a fiicei minore a inculpatului, declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar al acestuia.
Pe baza acestor mijloace de probă în mod judicios a reținut și rezultă că la data de 6.10.2007 în jurul orelor 17,00 inculpatul a condus pe drumurile publice din localitatea Câmpina autoturismul proprietate personală marca cu nr. de înmatriculare -, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice.
Într-una din intersecțiile orașului, autoturismul condus de inculpat a fost implicat într-un eveniment rutier în care au fost lovite alte două autovehicule, fără însă a se produce vătămări corporale vreunei persoane, însă toate cele trei autoturisme implicate fiind avariate.
Efectuându-se testele specifice consumului de alcool, inculpatului i-a fost determinată la ora 17,35 o concentrație alcoolică în aerul expirat de 0,58 mg/l, iar apoi prin recoltarea probelor biologice s-a stabilit o îmbibație alcoolică în sânge de 1,30 g%0 la prima probă recoltată la ora 17,55 și respectiv de 1,10 g%0 la cea de a doua probă recoltată la 18,55.
In cursul urmăririi penale, a fost încuviințată efectuarea unei expertize medico-legale, având ca obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului, iar prin raportul cu nr. 271/i/2008 întocmit de L Minovici B ( filele 13,14 dosar ) s-a concluzionat că la 6.10.2007 intre orele 16,50-17,00 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere cuprinsă între circa 0,95-1,45 g%0, în funcție de ritmul individual al absorției alcoolului în organism.
In cursul procesului penal, inculpatul nu contestat ingerarea de alcool, susținând că într-adevăr intre orele 16,10-16,30 consumat 250 ml votcă, deoarece după terminarea programului de lucru nu ar mai fi trebuit să conducă autoturismul, însă a invocat in apărarea sa existența stării de necesitate ca o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.
A motivat inculpatul incidența stării de necesitate prin aceea că a fost nevoit să o transporte pe fiica sa minoră în vârstă de 5 ani pentru acordarea de urgență a asistenței medicale la medicul de familie, întrucât starea de sănătate a acesteia se agravase brusc, lucru care i-a fost adus la cunoștință telefonic de către soția sa, după ce ingerase alcoolul.
In sprijinul apărării sale, inculpatul a depus copia fișei medicale a minorei și a fost audiată soția sa, .
In mod judicios, instanțele anterioare au constatat că situația invocată de inculpat nu îndeplinește toate condițiile legale pentru a constitui în sensul legii o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume starea de necesitate.
Astfel, potrivit art. 45 al.2 "este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturată altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa a altuia sau un bun important al său, ori al altuia sau un interes public".
Or, din declarațiile soției inculpatului rezultă că într-adevăr la data săvârșirii faptei, fiica minoră în vârstă de 5 ani a acuzat o agravare a stării sănătății prin febră accentuată și stare generală alterată,așa cum se consemnează în copia fișei medicale aflate la dosar, însă medicul de familie a efectuat transportul personal la domiciliul bolnavei pentru acordarea asistenței medicale, chiar dacă în prealabil soția inculpatului îl anunțase telefonic pe acesta pentru a se prezenta la domiciliu in vederea transportării copilului pentru acordarea asistenței medicale.
In aceste condiții, în mod corect s-a apreciat că, pe de o parte pericolul nu era iminent și că pe de altă parte săvârșirea faptei prevăzută de legea penală nu era sigura modalitate de înlăturare a acestui pericol, această concluzie fiind confirmată prin însăși împrejurarea că, totuși, asistența medicală a fost acordată copilului minor, deși inculpatul, săvârșind fapta, nu a mai putut contribui in nici un fel la acordarea asistenței medicale.
Nici concluziile expertizei medico-legale, având ca obiect calculul retroactiv al alcoolemiei nu pot fi considerate ca având aptitudinea de a înlătura răspunderea penală a recurentului, atâta vreme cât, pe de o parte, valorile probabile stabilite prin această expertiză sunt oricum superioare limitei maxime admise de lege, iar pe de altă parte, potrivit însăși interpretării conferite la punctul 5 din această expertiză, "valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă si care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui în momentul prelevării".
Față de considerentele expuse, curtea constată că situația de fapt și vinovăția recurentului inculpat au fost în mod judicios stabilite, criticile acestuia fiind nefondate, atâta vreme cât condițiile cumulative cerute de art. 45 al.2 nu sunt îndeplinite, astfel că soluția de condamnare este justă.
Nici individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului nu poate constitui un motiv de reformare a hotărârilor atacate, atâta vreme cât, prima instanță a făcut o corectă aplicare in cauză a disp. art. 52 si 72, stabilind o pedeapsă situată la limita minimă specială și dispunând suspendarea condiționată a acesteia, curtea constatând astfel că au fost pe deplin valorificate circumstanțele personale ale inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră și comportamentul bun în comunitatea locală și la locul de muncă, pe care acesta l-a avut anterior săvârșirii faptei.
In consecință, constatând că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat conform art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. iar cu privire la cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului, doamna avocat, privind scutirea sa de plata amenzii ce i-a fost aplicată, va admite această cerere și va dispune scutirea de amendă aplicată prin încheierea din 23.04.2009, având în vedere că așa cum s-a expus în considerente, absenta apărătorului de la acel termen de judecată a fost justificată prin denunțarea contractului de asistență juridică.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 18 martie 1975, domiciliat în Câmpina,-, -.A,.6,.27, jud. P, împotriva sentinței penale nr. 27/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 356/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite cererea doamnei avocat. Dispune scutirea acesteia de amenda aplicată prin încheierea din 23.04.2009.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2009
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu Georgescu
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
2ex/26.05.2009
f- - Jud. Câmpina
jud. fond
dosar apel - - Tb.
jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu Georgescu
