Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.36/
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, - Sc.B, Et.4, Ap.38, județul C, împotriva deciziei penale nr.468 din data de 21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal cu nr.unic -, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.79 al.1 din OUG195/2002.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2007 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că motivul de casare este cel prevăzut de disp.art.3859pct.14 și 18 Cod procedură penală, solicitând a se observa că prin decizia recurată, s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată fără reținerea circumstanțelor atenuante care țin de persoana inculpatului, faptul că a avut o atitudine corespunzătoare și demnă înainte de săvârșirea acestei infracțiuni, a avut un loc de muncă, este cunoscut de familie și în societate ca o persoană care a avut un comportament real pozitiv, demonstrând acest aspect cu actele depus la dosar și prin probele administrate, respectiv proba testimonială cu martori, în circumstanțiere.
Precizează că în ceea ce privește cealaltă circumstanță atenuantă, pe care a solicitat-o să fie reținută, cea prevăzută de disp.art.74 lit."c" Cod penal, aceasta nu poate fi înlăturată deoarece inculpatul a avut o atitudine sinceră în timpul urmăririi penale și în timpul judecății, a fost prezent la toate termenele de judecată.
Consideră că nu poate fi reținută ca o atitudine nesinceră faptul că acesta a încercat să se apere în timpul urmăririi penale, solicitând o expertiză toxicologică care să demonstreze dacă buletinul emis de SML C este real sau nu.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului în temeiul disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală.
În ceea ce privește pct.18 al art.3859Cod procedură penală, apreciază că s-a comis o gravă eroare de fapt și de drept prin majorarea cuantumului pedepsei de la 6 luni cu executarea condiționată a executării pedepsei la 1 an, observând că instanța de apel face aplicarea unui articol fără a se cunoaște care este acesta sens în care termenul de încercare crește la 3 ani.
Precizează că ne aflăm în prezența instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării executării conform art.811Cod penal, considerând față de acest aspect că ar trebui prin admiterea recursului, instanța să lămurească această chestiune.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, constatându-se că apelul a fost greșit admis.
Procurorul,având cuvântul, precizează că împrejurarea în legătură cu termenul de încercare, acesta ar putea conduce instanța la concluzia că s-a pronunțat în apel o soluție greșită întrucât aplicându-i-se pedeapsă de 1 an cu suspendare, termenul de încercare este de 2 ani, ori termenul de încercare după câte a realizat din spusele apărării, este de 3 ani.
Deci, dacă se va observa că pedeapsa de 1 an plus termenul de încercare de 2 ani, termenul de încercare în final apare de 3 ani.
În opinia sa, termenul de încercare este corect stabilit de instanța de fond.
În legătură cu fondul problemei, pedeapsa aplicată inculpatului în condițiile art.81 Cod penal, este determinată de faptul că fapta pe care a săvârșit-o inculpatul și atitudinea pe care a avut-o ulterior, au determinat instanța de apel să aprecieze că pedeapsa de 6 luni stabilită de către instanța de fond nu este de natură să atingă scopul pedepsei.
Ca atare, calea de atac formulată este nefondată, solicitând respingerea acesteia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște fapta solicitând redozarea pedepsei.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că Tribunalul Constanța - Secția penală, prin decizia penală nr.468/21.11.2007, pronunțată în dosarul penal nr.-, în baza art.379 punct 2 lit."a" Cod procedură penală a admis ca fondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr.1363/25.09.2007 a Judecătoriei Constanța, a desființat sentința penală și rejudecând a dispus:
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului - fiul lui și C, născut la data de 14.01.1982 în C, CNP -, de la 6 luni închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare.
A fixat termen de încercare de 3 ani.
A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile art.74 lit."a,c" Cod penal și art.76 lit."d" Cod penal și orice dispoziție contrară prezentei decizii.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.4503/P/2006 din 23.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.79 al.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 20.05.2006, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, deși avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală.
Judecătoria Constanța ca instanță de fond, analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală și timpul cercetării judecătorești, a stabilit următoarea situație de fapt:
În noaptea de 19/20.05.2005, inculpatul a participat la un eveniment festiv unde a consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 2,00 părăsit localul, a urcat la volanul autoturismului marca Daewoo cu număr înmatriculare -. Pe strada - a acroșat cu partea față un alt autoturism parcat regulamentar.
După ce a lovit autoturismul s-a mai deplasat o distanță de 100 metri pentru ca într-un loc iluminat să vadă ce avarii a suferit autoturismul. Astfel, a fost depistat de un echipaj de poliție care constatând că inculpatul emana halenă alcoolică, l-a testat cu alcooltestul. Rezultatul a fost de 0.94 mg/l alcool în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice, dar inculpatul nu a fost de acord decât cu recoltarea unei singure probe de sânge, la care rezultatul a fost 1,50 gr/l alcool pur în sânge (buletinul de analiză nr.938/31.05.2006.
În cursul urmăririi penale la cererea inculpatului, s-a efectuat un calcul retroactiv al alcoolemiei. Din raportul de expertiză medico-legală nr.3133/I întocmit de Comisia din cadrul INML - Minovici B, rezultă că la ora 2,15, ora depistării inculpatului de lucrătorii de poliție, alcoolul se afla în organismul acestuia în descreștere de cca. 1,70 gr/
Drept urmare, judecătoria a stabilit că inculpatul a comis cu vinovăție infracțiunea pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
La individualizarea pedepsei, instanța având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilită de at.72 Cod penal, modalitatea și împrejurările în care s-a comis fapta, datele ce caracterizează persoana inculpatului (tânăr, student, operator calculatoare, fără antecedente penale) cât și comportamentul acestuia pe parcursul procesului penal, a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit."a și c" Cod penal. Astfel, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Tribunalul Constanța analizând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și din oficiu, a constatat că apelul este întemeiat.
S-a stabilit că pedeapsa a fost greșit individualizată, în sensul că aceasta a fost aplicată într-un cuantum prea mic, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
S-a reținut că inculpatul nu a circulat singur că împreună cu o altă persoană căreia i-a pus în pericol siguranța și a fost implicat și într-un accident rutier, soldat cu avarierea autoturismului ce-l conducea și a altui autoturism. S-a mai avut în vedere și alcoolemia ridicată stabilită la analiza sângelui și la calculul ulterior.
Tribunalul a mai stabilit că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal. Astfel a constatat că inculpatul nu a declarat cantitatea reală de alcool consumat cu scopul diminuării răspunderii sale penale, iar la unitatea sanitară a refuzat recoltarea celei de a doua probă de sânge pentru ca ulterior să susțină că organul de poliție nu a vrut să-i recolteze și această probă de sânge.
Drept urmare, s-a majorat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță de la 6 luni la un an închisoare. S-au înlăturat circumstanțe atenuante reținute în sarcina inculpatului.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei decizii penale, solicitând casarea ei și menținerea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Constanța, motivele de casare sunt cele prevăzute de art.3859punctele 14 și 18 Cod procedură penală.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art.3859punct 14 Cod procedură penală, inculpatul consideră că înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit." Și c" Cod penal este nejustificată.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art.3859punct 18 Cod procedură penală, recurentul arată că instanța a comis o gravă eroare de fapt stabilind un termen de încercare de 3 ani, deși în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, termenul de încercare este de maximum doi ani.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul, a fost trimis în judecată și condamnat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele dosarului, procesul verbal instrumentat de organul de poliție, rezultatul alcooltestului, procesul-verbal de recoltarea probei biologice, buletin de examinare clinică, expertiza medico-legală, înscrisuri, declarațiile martorilor și ale inculpatului.
Condițiile concrete în care a fost comisă infracțiunea îi conferă acesteia un pericol social sporit pe care numai instanța de apel l-a avut în vedere la individualizarea pedepsei.
Instanța de apel a dat curs tuturor exigențelor dispozițiilor art.72 Cod penal, manifestând o atitudine moderată și echilibrată la stabilirea pedepsei.
Diminuarea pedepsei dispusă de instanța de fond nu are acoperire în realitate, a gradului concret de pericol social al faptelor săvârșite.
Pentru inculpat recunoașterea parțială a faptelor nu poate căpăta semnificația unei circumstanțe atenuante.
Elemente ca vârsta, sinceritatea și lipsa antecedentelor pot să conducă la orientarea pedepsei spre minim special, cum a procedat instanța de apel, dar nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare.
În contextul celor mai sus prezentate, curtea constată că primul motiv de recurs este nefondat.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art.82 Cod penal, termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În cauză, Tribunalul Constanțaa stabilit corect termenul de încercare de 3 ani, un an pedeapsa aplicată plus intervalul de timp de doi ani.
Pentru considerentele mai sus arătate, curtea constată că, decizia penală nr.468/21.11.2007 a Tribunalului Constanța este temeinică și legală și în consecință recursul va fi respins ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punct 1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, - Sc.B, Et.4, Ap.38, județul C, împotriva deciziei penale nr.468 din data de 21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal cu nr.unic -.
Obligă recurentul la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data:29.01.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure
