Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 371/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 64/A/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent asistat de apărător ales, avocat în substituirea avocat și avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care avocatul ales al inculpatului a depus la dosar concluzii scrise.
Avocatul desemnat din oficiu a solicitat a se constata că mandatul său a încetat, în cauză fiind prezent apărătorul ales al inculpatului.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 385/14 alin (11)2privind ascultarea inculpatului, însă inculpatul declară că nu dorește să fie audiat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta parchetului susținând recursul astfel cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate și rejudecând a se menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe. Precizează în acest sens că din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1668/2004 a Judecătorie D pentru același gen de infracțiuni, astfel că în calitate de conducător auto avea obligația de a cunoaște dispozițiile Codului rutier prin care se anulează permisul de conducere. Odată cu condamnarea definitivă, operează și anularea permisului de conducere.
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul avea reprezentarea că nu avea voie să conducă autovehicule. Inculpatul nu se poate apăra cu împrejurarea că nu știa că are permisul suspendat.
Vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin.4 din OUG 195/2002 este pe deplin dovedită.
Avocatul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de procuror și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii de achitare.
În ce privește recursul inculpatului solicită admiterea acestuia și în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală a se dispune achitarea inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin.4 din OUG 195/2002.
Reprezentanta parchetului, cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, inculpatul a refuzat să se supună recoltării de probe biologice.
Inculpatul având ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 927/2008 a Judecătoria Deva a condamnat pe inculpatul la:
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 13 cod penal și art. 37 lit. b cod penal;
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care a cărei permis de conducere a fost anulat prev. și ped. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b cod penal în condițiile art. 71 cod penal.
A stabilit în sarcina și în favoarea Baroului H plata sumei 100 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 270 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 20.09.2006, în jurul orei 03,00, inculpatul conducea autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare HD - 22 - pe Calea din D, având farurile și luminile din spate stinse. Ajuns la intersecția cu str.-, inculpatul a trecut pe culoarea roșie a semaforului, fapt ce a condus la urmărirea acestuia de către un echipaj de poliție care a folosit mijloacele optice și sonore din dotare.
Inculpatul a continuat să conducă, iar la un moment dat a virat brusc dreapta pe bd.-, unde a oprit și s-a dat jos. Întrucât emana miros puternic de alcool, a fost solicitat să se supună testului cu aparatul și recoltării probelor biologice, însă a refuzat testarea cu aparatul etilotest și să meargă la Spitalul județean D pentru analize.
Alături de inculpat în mașina condusă de acesta s-au aflat numiții B, și.
La data de 14.04.2005 inculpatului i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehicule împrejurare pe care acesta a cunoscut-o și cu toate acestea s-a urcat la volanul autoturismului, fiind depistat de organele de poliție în trafic.
Starea de fapt anterior descrisă s-a conturat cu certitudine în urma coroborării probelor administrate în cauză.
În ce privește declarația numitului, aceasta a fost înlăturată întrucât s-a considerat părtinitoare și necredibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat, a declarat apel inculpatul.
Motivele de apel au vizat netemeinicia sentinței atacate prin prisma condamnării inculpatului pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 și art. 79 al. 4 din OUG 195/2002, s-a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit."a" rap. la art. 10 lit."a" pentru C.P.P. prima infracțiune și art. 11 pct. 2 lit."a" rap. la art. 10 lit."d" pentru C.P.P. cea de-a doua infracțiune.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că prima instanță a reținut într-un mod lapidar starea de fapt descrisă în rechizitoriu, motivarea soluției fiind făcută în doar două fraze, fapt ce echivalează cu o nemotivare. S-a mai arătat că întregul dosar este construit pe baza unei singure declarații, respectiv cea a martorului B, martor cu care se află în relații conflictuale.
Nu s-a dat eficiență principiului in dubio pro reo, în condițiile în care martorii audiați au avut declarații contradictorii și niciuna dintre probele aflate la dosarul cauzei nu conduce la concluzia certă și indubitabilă că inculpatul ar fi condus autoturismul. Pe cale de consecință, nu se mai pune problema refuzului de a se supune recoltării de probe biologice atâta timp cât nu a condus autoturismul.
Prin decizia penală nr. 64/A/2009 Tribunalul Hunedoara a admis ca fondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 927/2008 a Judecătoriei Deva pe care a desființat-o parțial și în consecință.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit.a pr.penală raportat la art. 10 lit.d pr.penală l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002.
A înlăturat aplicarea disp. art. 64 lit.a teza a I-a cod penal reținute în sarcina inculpatului.
A menținut în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește conducerea autoturismului, este evident că inculpatul este cel ce a condus autoturismul menționat.
Martorul B recunoaște acest lucru iar la momentul primei declarații (20.09.2006) 10, nu se afla în stare de dușmănie cu inculpatul, chiar acesta declarând că această stare a intervenit în noiembrie 2006 și chiar dacă motivul invocat este altul, motivul real are legatura cu declaratia din prezentul dosar, pe care a dat-o martorul și pe care și-a menținut-
Declarația inculpatului cu privire la plimbarea pe care a făcut-o cu un potențial cumpărător (la ora 3.00 dimineața și împreună cu alte trei persoane, toți aflați sub influența alcoolului?!) este neveridică.
Numărul persoanelor aflate în mașină era de 4 și nu de 5 așa cum încearcă inculpatul să acrediteze ideea, pentru a justifica prezența unui alt conducător auto (martor B și proces verbal de constatare.)
Martorul arată că numitul (conducătorul auto) i-a adus de la la
Chiar martorul, presupusul conducător, spune că l-a luat pe inculpat împreuna cu alte trei persoane dintr-un bar din zona deși martorul spune că pe el l-au luat din zona D (la o cu totul altă oră decât cea care rezultă din actele de la dosar) iar ceilalți erau peste drum la un chioșc de unde își cumpărau hot dog. Mai spune martorul că a cumpărat autoturismul de la inculpat si l-a vândut la fier vechi, declarație clar părtinitoare și corect înlăturată de prima instanță, având in vedere ca însuși inculpatul declară ca autoturismul era proprietatea lui și urma să o vândă. Tot inculpatul declara ca cel interesat de cumpărarea autoturismului nu a mai luat legătura cu el (declarația din ședința publica din 12.02.2008) deci martorul nu avea ce să ducă la fier vechi. Mai mult, acesta din urmă nu cunoaște nici numărul de înmatriculare al mașinii pe care a cumpărat-o și ulterior a vândut-o la un punct de colectare a fierului vechi.
În ceea ce privește viciile de formă invocate de inculpat cu privire la procesele verbale de consemnare ale declarațiilor orale ale celor doi martori, acestea nu sunt relevante în condițiile în care aceștia au fost audiați ulterior de către instanța de judecată iar aceasta a analizat declarațiile date.
Deși este neîndoielnic că inculpatul este cel care a condus autoturismul marca, cu nr. de înmatriculare -, in sarcina acestuia nu poate fi reținuta infracțiunea de conducere a unui autovehicul având permisul de conducere anulat.
La data de 14.04.2005, inculpatului i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehicule.
Serviciul Poliției Rutiere i-a comunicat inculpatului, la data de 12.06.2007, prin adresa nr. - ( 8 ), că i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehicule începând cu data menționată, comunicarea fiind făcută,deci, după săvârșirea faptei. Împrejurarea că la dosarul de există o declarație de învinuit, pe formular tipizat, ( 18) și care este datată 21.08.2007, în care se consemnează că inculpatul cunoștea faptul că i-a fost anulat dreptul de a conduce nu dovedește că, la data săvârșirii faptei, știa despre măsura administrativă dispusă dat fiind și faptul că la data consemnării declarației menționate inculpatul primise comunicarea de la poliție.
Astfel, așa cum se observa din actele aflate la dosarul cauzei, fapta a fost săvârșită la data de 20.09.2006 iar comunicarea măsurii administrative a anularii permisului de conducere, a avut loc la data de 12.06.2007, prin adresa menționată.
Măsura administrativă prev. de art. 97 din OUG 195/2002, cu modificările si completările ulterioare se aduce la cunoștința persoanei al cărei permis a fost anulat, in scris, in termen de 5 zile, potrivit disp. art. 247 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În mod evident aceasta măsura administrativa a fost adusa la cunoștința inculpatului după data săvârșirii faptei, astfel ca in conținutul faptei săvârșite de acesta nu se poate retine elementul subiectiv, inculpatul neavând in mod obiectiv si cert alte date din care sa cunoască aceasta împrejurare.
Mai mult, la data de 21.09.2006, aceasta măsura nu opera înscrisa in evidentele Direcției regim permise, potrivit disp. art. 248 din Regulament, așa cum rezulta din procesul verbal, operarea fiind făcută doar cu privire la reținerea permisului ( 6 ) iar cele doua masuri administrative au caracter diferit si nu pot fi echivalate.
În aceste condiții, se impune achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit."a" rap.C.P.P. la art. 10 lit. "d" pentru C.P.P. fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana al cărei permis a fost anulat, fapta prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, cu modificările si completările ulterioare.
În ceea ce privește refuzul de a se supune recoltării de probe biologice, inculpatul a recunoscut acest fapt, motivat de împrejurarea ca nu ar fi condus autoturismul.
Martorul care l-a văzut pe inculpat la sediul poliției, și-a dat seama că acesta era sub influența alcoolului și a refuzat să se supună recoltării de probe biologice, aspect menționat in declarația dată.
Pentru aceste considerente, soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării de probe biologice este o soluție temeinica si va fi menținută.
În cauză, urmează să fie înlăturată aplicarea disp. art. 33 lit."a" rap.Cod Penal la art. 34 lit."b".
Cod PenalInculpatului i-au fost interzise, însă, și drepturile civile care intra in conținutul disp. art. 64 lit."a teza I" Cod Penal, prin aceasta aducându-se atingere principiului proporționalității. consacrat de Constituție.
Astfel, un drept fundamental, prevăzut de Constituție în cuprinsul disp. art. 36, cu referire la dreptul de a alege, nu poate fi limitat decât în anumite condiții, limitativ prevăzute de disp. art. 53 din Constituție, și numai dacă acest fapt este necesar într-o societate democratică cu respectarea principiului proporționalității in raport cu situația care a determinat limitarea. În condițiile date, raportat la natura faptelor săvârșite, interzicerea dreptului de a alege este excesivă astfel că urmează a fi înlăturata.
Nu același lucru se poate spune și despre dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dat fiind că pentru ocuparea unor asemenea funcții, pe lângă criterii de competență candidatul trebuie să îndeplinească și criterii morale, condiții care sunt anulate de o condamnare penală, chiar și pentru săvârșirea unor infracțiuni la legea circulației.
Împotriva deciziei penale nr. 64/A/2009 a Tribunalului Hunedoara au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a solicitat casarea sentinței penale atacate nr. 927/2008 a Judecătoriei Deva și a deciziei penale nr. 64/A/2009 a Tribunalului Hunedoara și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că inculpatul avea obligația să se conformeze interdicției de a mai conduce autovehicule, dovada ce i-a fost eliberată fiind fără drept de circulație.
Luând cunoștință că a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin.1 din OUG 195/2002, inculpatul avea și reprezentarea faptului că în acest caz permisul de conducere se anulează.
Ca urmare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, fie în modalitatea în care inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehiculul în România având permisul reținut, fie în modalitatea în care niciuna din probele aflate la dosar nu duce la concluzia certă că inculpatul ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare HD-22- în data de 20.09.2006, astfel încât, în temeiul pentru care s-a pronunțat achitarea pentru una din fapte de către instanța de apel, este greșit.
În drept au fost indicate dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma și motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul Parchetului este fondat, iar al inculpatului neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Referitor la recursul Parchetului.
Potrivit art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei de către inculpat, "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărui permis i-a fost retras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".
În speță, inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere la data de 25.06.2004, fiindu-i eliberată dovada seria N nr. -, fără drept de circulație, iar în data de 14.04.2005, inculpatului i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehiculele.
În aceste condiții, în mod greșit instanța de apel a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, întrucât inculpatului nu i-a fost comunicată măsura administrativă a anulării permisului de conducere decât în data de 12.06.2007.
În mod cert, de la data de 25.06.2004, data reținerii permisului de conducere, inculpatul nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule, astfel încât fapta de a conduce la 20.09.2006 pe drumurile publice autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, fapta fiind săvârșită în modalitatea incriminată de teza ultimă a normei legale.
Soluția de achitare fiind pentru motivele expuse una greșită, Curtea, constatând existența cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, va admite recursul Parchetului, va casa decizia penală nr. 64/A/2009 a Tribunalului Hunedoara - secția penală, menținând hotărârea primei instanțe.
Cât privește recursul inculpatului, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut o temeinică analiză a probelor administrate în cauză, reținând în mod corect existența faptei și a vinovăției inculpatului.
Criticile inculpatului privitoare la neaplicarea principiului "in dubio pro reo" sunt neîntemeiate atâta timp cât în mod corect cele două instanțe au înlăturat argumentat declarațiile contradictorii și părtinitoare ale martorilor, și.
declarațiilor martorului B, care se coroborează cu procesul verbal încheiat la 20.09.2006 de către organele de poliție întemeiază pe deplin starea de fapt reținută de instanțele de fond și apel, prezumția de nevinovăție fiind ca atare răsturnată în cazul inculpatului.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării acestuia, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, la plata sumei de 340 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 64/A/2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, casează hotărârea atacată și menține hotărârea primei instanțe.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 64/A/2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 340 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. MM
Tehnored. VV 2 ex/02.09.2009
AD
,
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Marius Aurel
