Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.38
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.261 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător oficiu, pentru inculpatul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reducerii acesteia, deoarece inculpatul a recunoscut fapta.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor anterioare ca temeinice și legale, întrucât s-a realizat o justă individualizare a pedepsei, inculpatul fiind recidivist și săvârșind un număr mare de infracțiuni.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1143/09.06.2009, Judecătoria Tg-J în dosar nr- a recalificat faptele din art.1 pct. 11din Legea nr.61/91, art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din nr.OUG195/2002 și art. 321.pen. cu aplicarea art. 33-34.pen. și art. 37 lit. a și b pen. în art. 11pct. 1 din Legea nr.61/1991, art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din nr.OUG195/2002, republicată și art. 321.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și art. 33-34.pen.
În baza art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 10.01.1978 în Tg-J, județul G, domiciliat în comuna, sat, județul G, recidivist, CNP. - la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 85 alin 1 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 86 alin. 2 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 321.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, a fost confiscat cuțitul descris în actul intitulat dovadă (fila 46 dosar de urmărire penală) și s-a dispus restituirea unei securi descrisă în același act, fila 46, fiind obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J nr. 4096/P/2008 din 15.01.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 pct. 11din Legea nr.61/1991, art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din nr.OUG195/2002 și art. 321.pen. cu aplicarea art. 33-34.pen. și art. 37 lit. a și b pen.
În fapt s-a reținut că, la data de 22.06.2008, orele 04,00- 04,30 inculpatul a provocat un scandal în barul aparținând SC SRL, prin care a tulburat liniștea și ordinea publică, l-a amenințat cu un cuțit pe partea vătămată, pe care ulterior l-a lovit cu pumnul.
În aceeași împrejurare, la un interval de aproximativ 30 min, a condus un autoturism neînmatriculat, cu toate că avea suspendat dreptul de a conduce.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de sesizare din oficiu; declarații martori; declarații învinuit; înscrisuri; planșe fotografică; adresa nr. 23491/12.05.2008 a Inspectoratului de Poliție a Județului H, Serviciul Poliției Rutiere; adresa nr. 34272/06.08.2008 aa J udețului C-S; proces-verbal de prezentarea materialului și cazier judiciar.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște și regretă faptele comise, precizând totodată că își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și nu mai solicită alte probe în apărare.
Totodată, a precizat că a condus autoturismul care nu era proprietatea lui, având permisul de conducere suspendat din luna mai a anului trecut, arătând că anterior a mai fost condamnat pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.
Din oficiu s-a dispus audierea martorilor A, depozițiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.
Persoana vătămată a declarat că nu a formulat plângere împotriva inculpatului cu toate că acesta s-a agresat și a produs scandal în barul SC SRL.
Ca urmare a unor neconcordanțe din fișa de cazier judiciar, instanța a dispus verificări cu privire la executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 317/2005 a Tribunalului Gorj. Din analiza acestor date a rezultat că inculpatul a fost liberat condiționat, din executarea pedepsei mai sus menționate, la data de 01.11.2005, iar durata acesteia a expirat la data de 11.03.2007. În considerarea acestor aspecte a rezultat că inculpatul a comis cele patru fapte descrise în rechizitoriul parchetului, la data de 22.06.2008, după executarea pedepsei închisorii aplicată prin sentința penală nr. 317/2005, a Tribunalului Gorj.
În consecință s-a dispus recalificarea faptelor din art. 1 pct. 11din Legea nr.61/1991, art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din nr.OUG195/2002 și art. 321.pen. cu aplicarea art. 33-34.pen. și art. 37 lit. a și b pen. în art. 11pct. 1 din Legea nr.61/1991, art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din nr.OUG195/2002, republicată și art. 321.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și art. 33-34.pen.
Examinând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 22.06.2008, orele 04,00- 04,30 inculpatul a pătruns în barul aparținând SC SRL și a tulburat liniștea și ordinea publică, amenințându-l cu un cuțit pe numitul.
În aceeași împrejurare la un interval de aproximativ 30 minute, a condus un autoturism neînmatriculat, având dreptul de a conduce suspendat.
În raport de cele expuse a rezultat indubitabil că faptele comise de inculpat, așa cum au fost descrise și reținute, prin actul de sesizare al instanței, răspund tuturor cerințelor textelor incriminatoare și prin urmare soluția de condamnare a inculpatului la pedeapsa cu închisoare pentru fiecare din faptele prevăzute de art. 11pct. 1 din Legea nr.61/1991, art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din nr.OUG195/2002, republicată și art. 321 P cu aplicarea art. 37 lit. b pen și art. 33-34.pen. comise în stare de recidivă postexecutorie și în concurs real de infracțiuni își află suportul în probele administrate pe parcursul procesului penal, coroborate cu recunoașterea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de pericol concret al faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, instanța a apreciat că o pedeapsă rezultantă orientată spre minim este proporțională în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului și împrejurările în care acestea au fost săvârșite.
Ca modalitate de executare a pedepsei s-a apreciat că numai executarea pedepsei în regim de detenție apare ca adecvată și de natură să asigure realizarea scopurilor pedepsei atât în ceea ce privește prevenția specială cât și cea generală, conform art. 52 Cod penal, având în vedere că potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul a mai beneficiat de clemența autorității judiciare.
Cu referire la pedeapsa accesorie ce s-a aplicat inculpatului, instanța a reținut că, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cauza Hirst contra Marii Britanii, (hotărârea din 30.03.2002), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 Cod penal, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză aceasta s-a impus față de natura, gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Astfel, instanța nu a reținut nici o legătură între o eventuală interzicere a dreptului de a alege și circumstanțele personale ale inculpatului și natura infracțiunii săvârșite și în consecință, în baza art. 71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 5 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 118 lit. b Cod penal, a dispus confiscarea cuțitului descris în actul intitulat dovadă aflat de fila 46 dosar de urmărire penală și restituirea unei securi descrisă în același act ( fila 46).
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta și a aplicat un spor prea mare.
Prin decizia penală nr.261 din 22 octombrie 2009, Tribunalul Gorj, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că instanța de judecată a procedat la stabilirea stării de fapt și de drept pe baza unui probatoriu suficient, util și concludent, pronunțând astfel o sentință temeinică și legală.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere în mod corect împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de pericol concret al faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, instanța de judecată a apreciat corect că o pedeapsă rezultantă orientată spre minim este proporțională în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului și împrejurările în care acestea au fost săvârșite.
Ca modalitate de executare a pedepsei s-a apreciat că numai executarea pedepsei în regim de detenție apare ca adecvată și de natură să asigure realizarea scopurilor pedepsei atât în ceea ce privește prevenția specială cât și cea generală, conform art. 52 Cod penal, având în vedere că potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul a mai beneficiat de clemența autorității judiciare.
Cu referire la pedeapsa accesorie ce s-a aplicat inculpatului, instanța a reținut că, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cauza Hirst contra Marii Britanii, (hotărârea din 30.03.2002), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 Cod penal, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză aceasta s-a impus față de natura, gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Astfel, instanța nu a reținut nici o legătură între o eventuală interzicere a dreptului de a alege și circumstanțele personale ale inculpatului și natura infracțiunii săvârșite și în consecință, în baza art. 71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 5 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus corect confiscarea cuțitului descris în actul intitulat dovadă aflat de fila 46 dosar de urmărire penală și restituirea unei securi descrisă în același act.
Având în vedere aceste considerente și înlăturând susținerile apelantului inculpat, tribunalul a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivele scrise solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, deoarece a avut o atitudine constantă pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor, cu reținerea dispoz.art.74, 76 Cod penal.
Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, recursul este nefondat.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, Curtea constată că s-a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului este cert dovedită în cauză, iar pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, astfel încât nu se impune reducerea acesteia.
În acest sens, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările și mijloacele de săvârșire a acestora, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretat sincer faptele comise.
Așa fiind, în mod just s-a apreciat că numai executarea pedepsei în regim de detenție poate realiza scopul preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este definit în dispoz.art.52 Cod penal, întrucât a săvârșit faptele aflându-se în stare de recidivă postexecutorie prev.de art.37 lit.b Cod penal, din fișa de cazier judiciar aflată la fila 43 din dosarul de urmărire penală, rezultând că inculpatul a suferit anterior multiple condamnări pentru fapte de același gen, săvârșite cu violență.
În raport de toate aceste împrejurări, nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prev.de art.74, 76 Cod penal și întrucât hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, în temeiul dispoz.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.261 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 19 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.VT
PS/1.03.2010
19 ianuarie 2010.
- Emis extras.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu, George Ciobanu
