Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 381/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 381/R/2008
Ședința publică din 10 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 64/A din data de 9 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul -, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. și ped. de art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public arată că susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 64 din 9 aprilie 2008. Prin decizia penală recurată inculpatul a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1pr.pen. respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, de sub învinuirea comiterii infracțiunii de conducere a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală. Inițial, prin sentința penală nr. 294 din 6 februarie 2008 Judecătoria Baia Marel -a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante. Apreciază că această hotărâre a instanței de fond este temeinică și legală, întrucât întrunește condițiile prevăzute de lege. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a condus acel autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală. Alcoolemia era de 1,20 gr% la prima recoltare a probelor biologice, iar la cea de-a doua recoltare alcoolemia era în scădere, ceea ce înseamnă că în momentul în care a condus autoturismul avea o alcoolemie ce depășea limita legală. Susține că inculpatul nu era pus în situația de a fi obligat să conducă acel autoturism. A plecat împreună cu martorul, care și-a împrumutat mașina inculpatului. Acesta l-a întrebat pe inculpat dacă a băut, însă inculpatul i-a răspuns că nu a băut. Consideră că instanța de fond corect a reținut că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, să se dispună menținerea hotărârii primei instanțe.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 64/2008 și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel. Critica adusă hotărârii se referă la gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite. Arată că a avut loc un evenimet rutier minor care s-a soldat cu rănirea ușoară a lui. Precizează că nu a văzut nicio trimitere la aprecierea în concret a gradului de pericol social. Dispozițiile art. 181alin. 2 pen. prevăd că la aprecierea gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama în concret de modalitatea de comitere a faptei, precum și de persoana făptuitorului. Susține că scopul a fost justificat, întrucât inculpatul a mers cu mașina pentru aot ransporta pe mama sa la spital. Dacă i-ar fi spus lui că ar fi băut acesta nu i-ar mai fi dat mașina. Arată că inculpatul este militar d e carieră, astfel încât o condamnare ar împiedica șansele acestuia de promovare. Trebuie să fie avute în vedere împrejurările cauzei, precum și urmările acestei infracțiuni. TRIBUNALUL MARAMUREȘ nu este o instanță care să facă o aplicare a art. 181pr.pen. cu ușurință, atunci când nu este cazul. În susținerea concluziilor sale învederează cazul militarului american, implicat într-un accident în urma căruia și-a pierdut viața. Justiția americană nu l-a condamnat pentru că știe să-și respecte militarii.
Apreciază că în această cauză este un recurs de orgolii nu de argumente. TRIBUNALUL MARAMUREȘa avut în vedere toate împrejurările cauzei, atunci când a aplicat acea sancțiune administrativă.
Reprezentanta Ministerului Public susține că nu este vorba de supărarea procurorului vizavi de soluția de achitare a inculpatului. Dacă o anumită persoană are o anumită funcție atunci înseamnă că trebuie să i se aplice altfel legea decât unei persoane care nu are funcție? Persoana inculpatului urmează a fi avută în vedere la dozarea și individualizarea pedepsei. Inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o comportare bună și a comis această infracțiune, întrucât a fost sunat de tatăl său pentru a-și trasporta mama la spital. Toate aceste aspecte constituie circumstanțe atenuante care au dus la reducerea pedepsei sub limita prevăzută de lege. Toate aceste aspecte nu pot să ducă la concluzia că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Instanța de recurs trebuie să se pronunțe cu privire la acest aspect, respectiv dacă fapta prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni. Din probele administrate în cauză rezultă că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Apărătorul ales al inculpatului arată că fapta prezintă în abstract pericol social, în concret nu prezintă pericol social. Precizează că nu este vorba de funcție pe care o deține inculpatul, ci de un anumit statut social.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.294 din 6 februarie 2008 n baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 rap. la art. 74 lit. a cu aplicarea art. 76 lit. d Cod penal a condamnat pe inculpatul -, fiul lui G și, născut la 22.12.1983 in B M, jud. M, cetățenie română, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, militar angajat la 01354 B M, fără antecedente penale,. B M,- A/37, jud. M, CNP -, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie in sânge peste limita legala.
În baza art. 71 penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b penal.
În baza art. 81 penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, iar în baza art. 82 penal stabilește un termen de încercare de 2 ani și 3 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 al. 4 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării conditionate a executării pedepsei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 30.06.2007, în jurul orei 20.00 aflat la domiciliul familiei sale, a fost apelat telefonic de tatăl său, solicitându-i ajutorul de aot ransporta la spital pe mama sa care se simțea rău. Deși consumase băuturi alcoolice, inculpatul, însoțit de martorul s-a deplasat în localitatea unde se aflau părinții săi în vizită la niște prieteni. Inculpatul a urcat la volanul autoturismului marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare -, însă la intrarea în localitatea, într-o curbă, a pierdut controlul volanului și a intrat pe contrasens, prin derapare, într-un șant din partea a drumului.
In urma accidentului, martorul a suferit leziuni ușoare, însă nu a depus plângere împotriva inculpatului și nici nu a avut pretentii civile.
Ulterior, s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,20% la ora 21.00 iar la ora 22.20, acesta avea o alcoolemie de 1,10%o în sânge, aspecte stabilite prin prelevarea de probe biologice la Spitalul Județean de Urgență" Dr. ".
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 10-11 din dosarul de urmărire penală), buletinul de analiză toxicologică nr. 432 /30.06.2007 (fila 16 din dosarul de urmărire penală), proces-verbal de prelevare (fila 17), declarațiile inculpatului (filele 3, 7, 8 din dosarul de urmărire penală, fila 8 din dosarul instanței), declarațiile martorilor (fila 5 din dosarul de urmărire penală, filele 18, 19 din dosarul instanței).
Examinând cauza, se constată că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni.
Astfel, conducerea autoturismului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1,20%o la prima probă, iar la a doua prelevare de 1,10%o, constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ca și pentru integritatea unor bunuri, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, inculpatul pierzând controlul asupra volanului și derapând în șanț fapt care a provocat leziuni martorului, și avarii autoturismului acestuia din urmă.
Susținerile apărătorului inculpatului în sensul reținerii stării de necesitate ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei nu sunt întemeiate întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 45 din Codul penal. Potrivit acestui text de lege pentru a se reține starea de necesitate, trebuie să existe un pericol iminent pentru viața, sănătatea, integritatea corporală a făptuitorului sau a altei persoane, iar acest pericol să nu poată fi înlăturat decât prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.
În cauză, inculpatul a împrumutat autoturismul de la martorul care nu consumase în prealabil băuturi alcoolice. Mai mult decât atât, martorul I-a însoțit pe inculpat. În cauză, inculpatul avea posibilitatea de a cere ajutorul martorului pentru a se deplasa în localitatea.
De asemenea, alcoolul diminuează simțurile puterii de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat. De altfel, deși infracțiunea de conducere pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică peste limita legală este o infracțiune de pericol, totuși pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social al unei astfel de fapte este unul real, evident.
Lipsa de antecedente penale a inculpatului, precum și atitudinea sinceră a acestuia în tot cursul procesului penal raportat la natura infracțiunii și starea fizico-psihice conștientă a inculpatului anterior săvârșirii faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta vor fi avute de către instantă ca circumstante atenuante.
Fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având o imbibiție alcoolică care depășește limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie in sânge peste limita legala prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 text de lege în baza căruia instanța va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare în urma reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 74 lit. a Cod Penal astfel încât pedeapsa va fi redusă potrivit art. 76 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 71 penal privind interzicerea inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-Il-a, b penal și art. 71 al. 4 privind suspendarea executării pedepselor accesorii.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 penal, circumstanțele personale ale inculpatului fiind cunoscut fără antecedente penale, atitudinea sinceră a acestuia care a recunoscut și a regretat fapta comisă.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 penal apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate instanța având in vedere că sunt întrunite condițiile din art. 81 penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit potrivit art. 82 din Codul penal atrăgând inculpatului atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art. 83 penal atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 proc. pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e proc.pen. și în subsidiar, aplicarea prev.art.181pen.deoarece nu ar fi condus autovehiculul dacă nu ar fi fost anunțat telefonic că trebuie să o transporte pe mama sa, care se simțea său, la spital.
Prin decizia penală nr.64/A din 9 aprilie 2008 TRIBUNALUL MARAMUREȘ, a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.294/6.02.2008 a Judecătoriei Baia Mare pe care, în temeiul art.379 pct.2 lit.a, art.382 alin.1 din Codul d e procedură penală, pe care a desființat-o în totalitate și procedând la judecarea cauzei:
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.1proc.pen. a achitat pe inculpatul sub aspectul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicol de către o persoană ce are în sânge o alcoolemie peste limita legală prev.și ped.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În temeiul art.181și art.91 lit.c proc.pen. i s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1000 lei.
În temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit.d proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond în sumă de 250 lei.
Conform art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate statului în apel au rămas în sarcina acestuia.
Decizia Tribunalului Maramureșa fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea în întregime a hotărârii instanței de apel și menținerea sentinței judecătoriei ca legală și temeinică, apelul inculpatului fiind greșit admis, întrucât fapta săvârșită prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat ajunge la următoarele constatări:
Alcoolemia de 1,20%o deși este suficientă prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretată într-un context mai larg întrucât pericolul social nu rezultă doar din expunerea pur și simplu a cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăși, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut ca infracțiune distinctă o faptă nu doar probată prin cifre, ci constatată clinic, în teza a II-a a textului incriminator.
Desigur că în situația când starea exprimată cifric este însoțită și de o evidentă situație sanitară alterată, constatabilă clinic, nu mai este loc de interpretarea împrejurării, că respectiva stare ar fi lipsită de pericol social. Dar, în speță tocmai datorită constatării urmărilor clinice, cât și a unui eveniment rutier cauzat de alcoolemia constatată cifric, ca fiind ridicată, se poate aprecia ca prezentând pericol social fapta comisă de inculpat.
În speță, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul datorită consumului de alcool a pierdut controlul volanului și derapând într-un șanț, a cauzat atât vătămarea corporală a martorului cât și avarierea autoturismului acestuia.
Probele dosarului evidențiază că inculpatul a avut posibilitatea să evite comiterea acestei infracțiuni, cunoscând faptul că a consumat alcool, putând să-l roage pe martorul de la care a și împrumutat autoturismul, să piloteze acesta vehicolul, întrucât martorul nu ingerase alcool, lucru pe care nu l-a făcut, motivând că în joc era starea sanitară a mamei sale. Din contră, inculpatul nu a spus martorului că el a consumat băuturi alcoolice, prezentându-i o situație denaturată, respectiv că nu a ingerat substanțe toxice.
Referitor la aplicarea art.181pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.181pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul martorului, bun pe care l-a avariat, vătămând totodată corporal sănătatea proprietarului autoturismului.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei "conduceri" pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
Instanța apreciază că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate.
Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 gr.%o, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de o anumită valoare, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, și efectiv. Așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță, când acest pericol există fără dubiu.
Nu se poate considera că inculpatul s-a aflat în momentul săvârșirii faptei în stare de necesitate, chiar dacă - așa cum susține el - a efectuat deplasarea pentru aot ransporta la spital pe mama sa.
Este în stare de necesitate - se arată în art.45 alin.2 pen. - acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală, sănătatea sa ori a altuia. Ori, mama inculpatului se presupune că suferea de o maladie, posibil cu o evoluție lentă și îndelungată, situație în care pericolul nu era nici prevăzut, nici iminent, iar înlăturarea lui nu era posibilă prin vizita inculpatului.
Mai mult, acesta putea apela pentru transportarea la o unitate sanitară a mamei sale la ajutorul martorului care putea să piloteze el propriul autovehicul, întrucât poseda permis de conducere și nu consumase băuturi alcoolice.
În speță, nu s-a dovedit internarea mamei inculpatului într-o unitate spitalicească și nici diagnosticul acesteia.
În concluzie, atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală 1,20 gr%o, într-o zonă cu o circulație intensă, la o oră de vârf, provocând și un eveniment rutier soldat cu avarierea vehiculului și a pasagerului său, este greșită aprecierea instanței de apel că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, iar soluția de achitare cu aplicarea unei amenzi administrative pronunțată în baza art.181pen. este netemeinică, chiar dacă anterior comportarea inculpatului la locul de muncă și în societate a fost pozitivă.
Pentru motivele ce preced, în baza art.38515pct.2 lit.a proc.pen. se va admite ca fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, împotriva deciziei penale nr.64 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o va casa în întregime și rejudecând cauza, va menține sentința penală 294 din 6.02.2008 a Judecătoriei Baia Mare, apelul inculpatului, fiind greșit admis.
În baza art.192 pct.3 alin.3 proc.pen.cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul parchetului vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr.64 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și rejudecând, în baza art.38515pct.2 lit.a proc.pen.menține sentința penală 294 din 6.02.2008 a Judecătoriei Baia Mare, apelul inculpatului fiind greșit admis.
Cheltuielile judiciare în recursul parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PD/CA
12.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel: -
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
