Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 381/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursul declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B, împotriva deciziei penale nr. 73 din 23.03.2009 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 2070/22.12.2008 a Judecătoriei Brăila ).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 mai 2009, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 2 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1456/22.09.2008 a Judecătoriei Brăila, s-a dispus condamnarea inculpatul, în baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a raportat Cod Penal la art. 74 alin. 1 lit. a, b si c cu Cod Penal aplicarea art. 76 alin. 1 lit. d i art. 80 din Codul penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă comisă la data de 24.12.2007.
În baza art 83.penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 655 din data de 25.02.2005 pronunțată în dosarul nr. 613/2005 de Judecătoria Brăila, definitivă prin neapelare la data de 22.03.2005 și s-a dispus cumularea aritmetică a pedepsei menționate mai sus cu pedeapsa aplicata în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală și lit. b Cod Penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 425 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 175 lei reprezintă cheltuielile efectuate in faza de urmărire penala, iar 250 lei cheltuieli efectuate în faza de cercetare judecătorească. S-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției către Baroul Brăilaa sumei de 200 lei ce reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:
La data de 24.12.2007, inculpatul iu a condus autoturismul proprietate personală marca cu numărul de înmatriculare -, pe str. - din mun. În jurul orei 14.00, la intersecția cu str. - -, acesta nu a acordat prioritate autoturismului marca cu numărul de înmatriculare - condus de martorul, producând un accident de circulație in cadrul căruia ambele autoturisme au fost avariate.
La fața locului s-au prezentat organele de politie care au întocmit procesul verbal de constatare, ocazie cu care s-a stabilit ca inculpatul, care era vinovat de producerea accidentului, nu poseda permis de conducere.
Prin procesul - verbal încheiat la locul accidentului de către organele de poliție ( 3-5 dosar ), s-a stabilit că inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - implicat în evenimentul rutier.
Inculpatul fiind audiat de instanță, a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și a menționat ca nu poseda permis de conducere.
Prin adresa nr. 149 din 29.07.2008, aflata la fila nr. 7 din dosarul de urmărire penală Bac omunicat faptul că inculpatul nu figurează in evidenta ca fiind posesor de permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule.
Instanța de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumuri publice fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice. Potrivit acestui text de lege, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care nu poseda permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța de fond a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului de către inculpat fără a poseda permis de conducere rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, respectiv: proces verbal de constatare; declarația martorului si adresa B-Compartimentul implementări-abateri, coroborate cu declarațiile date de inculpat pe întreg parcursul procesului penal.
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b pen, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de fond, în baza art. 345 alin. 2.proc.pen. l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere, în stare de recidiva postcondamnatorie, prevăzută și pedepsită de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Dispozițiile legale menționate anterior prevăd că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a ținut seama, potrivit art.72 Cod penal, de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de natura și limitele pedepselor prevăzute de OUG 195/2002, de gradul relativ ridicat de pericol social al faptei dat de urmările care s-au produs și care s-ar fi putut produce, dar și de vârsta inculpatului de doar 23 de ani, de atitudinea constant sinceră avută de acesta pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, precum si de stăruința depusă de inculpat pentru a repara prejudiciul cauzat, care este acoperit in totalitate de către acesta. Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b si c din pen.
Totuși, instanța de fond a reținut și faptul ca inculpatul a comis prezenta faptă penală în stare de recidivă postcondamnatorie, deoarece acesta a mai fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni de același gen, situație in care sunt aplicabile si dispozițiile art. 80 din pen.
În funcție de toate aceste circumstanțe reale și personale, instanța de fond apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, coborâtă sub minimul special prevăzut de textul incriminator reprezintă o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient conform dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.
În consecință, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru aceasta infracțiune comisă la data de 24.12.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând sentința atacată pentru netemeinicie, în sensul că fapta pentru care a fost condamnat nu prezintă un grad de pericol social ridicat, chiar dacă a fost săvârșită în stare de recidivă, astfel că în cauză pot fi aplicabile dispozițiile art.181Cod penal.
Apelul declarat a fost considerat ca fondat, dar pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita infractorului.
În cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.181al.2 Cod penal, pentru a se stabili că fapta dedusă judec al cărei subiect activ este apelantul nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, față de o condamnare suferită pentru infracțiuni de același gen, prevăzute de OUG195/2002 republicată, iar conducerea fără permis a condus la producerea unui accident care doar printr-o întâmplare fericită nu a avut urmări grave.
Având în vedere conduita inculpatului care, cu toate că avea cunoștință de condamnarea anterioară, cu toate că era conștient că beneficiase de clemența legii și se afla în termenul de încercare al precedentei condamnări cu suspendare condiționată a executării, a ignorat total obligațiile ce-i reveneau și a condus în continuare autoturismul fără a poseda permis de conducere, săvârșind o nouă faptă, ceea ce denotă perseverența sa infracțională.
Pentru aceste motive nu poate fi luată în considerare de instanța de apel cererea inculpatului de a i se face aplicarea art.181Cod penal și a se constata că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Cu toate acestea, instanța de apel, având în vedere că inculpatul a avut o poziție procesuală corectă atât pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, că este tânăr, că a depus diligențe pentru a repara prejudiciul, a considerat că poate da o eficiență mai mare dispozițiile art.74-76.pen. reținute de prima instanță și a redus pedeapsa aplicată la un cuantum care să reflecte cu adevărat gradul de pericol social concret al faptei.
Pentru aceste motive, Tribunalul în conformitate cu art.379 pct.2 lit.a Cod pr.pen. a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința atacată și în conformitate cu art.346 și următoarele din Codul d e procedură penală, a pronunțat o nouă hotărâre potrivit celor mai sus arătate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs, apărătorul ales inculpatului a invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială formulată de acesta, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, respectiv cererea prin care a solicitat aplicarea disp. art. 181Cod penal. De asemenea, a susținut că, reținând că inculpatul a comis fapta fiind sub influența băuturilor alcoolice, instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt.
Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat admiterea recursului și aplicarea unei amenzi administrative.
Recursul declarat de inculpat este tardiv.
Potrivit disp. art. 3853Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare.
Neexercitarea căilor de atac în termenele fixate de lege atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
În speță, inculpatul a fost prezent la termenul de judecată din 23 martie 2009, când au avut loc dezbaterile, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 14 aprilie 2009, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.
În raport de această situație, recursul inculpatului urmează a fi respins ca tardiv în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală. Ca atare, nu mai pot fi analizate motivele de recurs ale inculpatului, care țin de fondul cauzei.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală urmează a dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 29.10.1985 în B, CNP -, domiciliat în B,-, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B) împotriva deciziei penale nr. 73 din 23.03.2009 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 2070/22.12.2008 a Judecătoriei Brăila ).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.și tehnored. - 22.06.2009
2 ex
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
