Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIAs
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.404/R/2009
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Chitidean Valentin Ana
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 118/A/7 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se afla sub influența unor substanțe sau produse stupefiante prev. și ped. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției, prev. și ped. de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 37 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 36 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr. 2237/2006, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 17.06.1974 în Câmpia, jud.C, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără ocupație, recidivist,. în L, str.- -,.25,.10, jud.T, în T, str.-.-, nr.8/7, jud.C, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.81 al.1 OUG nr.195/2002, cu aplic. art.13 pen. și art.37.a pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 17.06.1974 în Câmpia, jud.C, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără ocupație, recidivist,. în L, str.- -,.25,.l0, jud.T, în T, str.-.-, nr.817, jud.C, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.79 al. 1 OUG nr.195/2002, cu aplic. art.13 pen. și art.37 lit.a pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Conform art.33 lit.a, 34 pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art.83 pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.379/29.07.2003 a Tribunalului Cluj de 1 an închisoare și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a, b, c pen.
În temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
In dimineața zilei de 18.09.2005, în jurul orelor 05,45, inculpatul, conducând autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare - pe str.- din mun.T, a pierdut controlul volanului astfel încât autovehiculul a părăsit carosabilul și a lovit gardul imobilului nr.26 aparținând numitei.
In autoturism se mai aflau numiții, și, dintre acești a suferind leziuni corporale ce au necesitat îngrijiri medicale de 50-58 zile, potrivit raportului medico-legal aflat la dosar. Persoana vătămată nu a înțeles însă să formuleze plângere penală.
După eveniment, inculpatul nu a așteptat sosirea organelor de poliție, părăsind locul faptei fără încuviințarea acestora.
Ulterior, în aceeași zi, în jurul orelor 12,00, la solicitarea telefonică a organelor de poliție, inculpatul s-a prezentat și a fost condus la Spitalul Municipal T unde i s-au prelevat probe biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.1468/21.09.2005 a rezultat că inculpatul nu avea alcool în sânge la data respectivă însă, din buletinul de analiză nr.5686/IX/c/254 din 23.09.2005 a rezultat că inculpatul se afla sub influența substanței tetrahidrocanabinolului, substanță ce face parte din clasa celor denumite cannabinoizi și este menționat în tabela nr.l din Legea 143/2000 (droguri de mare risc).
Așadar, cu toate că inculpatul nu a recunoscut faptul că a consumat substanțe stupefiante, susținerile lui au fost infirmate de rezultatul testelor efectuate, astfel cum s-a reținut mai sus.
Totodată, nu s-a reținut nici afirmația inculpatului în sensul că nu ar părăsit locul accidentului cu intenție, de vreme ce, la sosirea organelor de poliție, el nu se mai afla la fața locului și nu primise încuviințarea de a pleca. De altfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a plecat de la locul incidentului, fiind speriat, însă ulterior, în fața instanței a afirmat că înainte de a pleca, a anunțat organele de poliție și Salvarea despre ele întâmplate, afirmații care însă nu au fost susținute de nici o probă.
Față de cele reținute mai sus s-a concluzionat că faptele inculpatului, care, în ziua de 18.09.2005 a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare - în timp ce se afla sub influența unor substanțe sau produse stupefiante și, după producerea accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunesc în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflându-se sub influența unor substanțe sau produse stupefiante prev. de art.79 al.1 din OUG 195/2002 și părăsirea locului faptei fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art.81 al.1 OUG 195/2002 cu aplic. art.33 lit.a pen.
Prin sentința penală nr.379/29.07.2003 a Tribunalului Cluj inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de 3 ani pentru comiterea infracțiunii prev. de art.4 din Legea 143/2002, astfel încât s-a făcut aplicarea disp.art.37 lit.a pen. privind recidiva postcondamnatorie.
Având în vedere aceste dispoziții legale, văzând și criteriile generale de individualizare ale pedepsei prev. de art.72 pen. împrejurările concrete de comitere a faptei, persoana inculpatului care nu este la prima confruntare cu legea penală, împrejurarea că nu a recunoscut comiterea faptelor, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art.81 al.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.13 pen. (legea în vigoare la data săvârșirii faptei fiind mai favorabilă decât actuala reglementare) și art.37 lit.a pen. și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflându-se sub influența unor substanțe sau produse stupefiante prev. de art.79 al.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.13 pen. și art.37 lit.a pen. constatând că cele infracțiuni au fost comise în concurs real prev. de art.33 lit.a pen. și în baza art.34 lit.b pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.83 pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.379/29.07.2003 a Tribunalului Cluj de 1 an închisoare și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și art.64, b, c pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul, solicitând în principal achitarea sa pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, iar, în subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere în condițiile art.86/1 pen.
S-a arătat în esență în motivele de apel că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea prev. de art.79 alin.2 din OUG 195/2002 și că tetradihrocanabionolul nu se regăsește în lista prev. de Legea nr.197/2003. În plus a arătat că potrivit dispoz.art.180 alin.3 din OUG 195/2002 starea de influență a substanțelor stupefiante se constată de către personalul medical autorizat, lucru care nu s-a întâmplat în cauză, sens în care s-a solicitat efectuarea unei expertize medico - legală prin care experții din cadrul IML C să răspundă acestei chestiuni. In plus s-a solicitat audierea medicului și a asistentelor care au fost de fată la momentul recoltării probelor biologice.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără autorizarea organelor de poliție prev. de art. 81 alin.1 din OUG 195/2002, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de comiterea acesteia și că nu a avut intenția de a fugi de la locul faptei, cele întâmplate datorându-se șocului în care s-a aflat și faptului că ulterior a îngurgitat un număr mare de analgezice care i-au produs o stare de somnolență astfel încât a fost în imposibilitatea fizică să anunțe organele de poliție despre acest lucru.
In probațiune a mai solicitat audierea martorului, persoană la care inculpatul s-a deplasat imediat după producerea accidentului și efectuarea unei expertize medico-Iegale psihiatrice prin care medicii specialiști din cadrul IML să stabilească dacă în urma accidentului inculpatului i-a putut fi afectată capacitatea fizică de reprezentare a realității. Aceste din urmă două cereri au fost respinse de către instanță prin încheierea din data de 29.10.2007.
S-a procedat însă în apel la reaudierea inculpatului, a martorului (medicul care a asistat la recoltare) și s-a dispus întocmirea unei completări la raportul de expertiză medico-legală solicitându-se IML să precizeze perioada de timp în care se manifestă remanența în organism iar, în măsura în care este posibil să precizeze, dacă raportat la concentrația de din probele biologice recoltate inculpatului este posibil ca această concentrație să se datoreze inhalării involuntare din mediul ambiental a fumului produs de la țigări ce conțin substanțe provenite din planta cannabis sativa.
Prin decizia penală nr.118 din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
În baza art.88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore, începând cu data de 18.09.2006 și până la data de 19.09.2006.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.79 alin.1 din OUG 195/2002, inculpatul a susținut că nu a condus autoturismul sub influența substanțelor stupefiante și că în seara când a avut loc accidentul s-a aflat în discoteca din Câmpia, locație în care este de notorietate că se consumă droguri. Ca atare, inculpatul a susținut că este posibil să fi inhalat fum de la țigările de cannabis și astfel se explică faptul că la efectuarea testelordesânge și urină, acestea au ieșit pozitive pentru tratrahidrocanabinol.
Susținerile inculpatului au fost înlăturate de către tribunal din următoare considerente:
Potrivit completării raportului de expertiză medico-legală efectuată în apel, după administrări ocazionale, se poate identifica într-un interval de timp de până la 120 de ore, iar în cazul administrărilor frecvente, de până la 140 de ore.
Prin urmare nu prezintă relevanță susținerile inculpatului potrivit cărora nu ar fi consumat droguri în ziua respectivă, buletinul de analiză întocmit în faza de urmărire penală (49 ) confirmând împrejurarea că atât în sânge cât și în urina recoltată de la inculpat în data de 18.09.2005, s-a detectat prezența tetradidrocanabinolului. Această substantă este mentionată în Tabelul 1 anexă la Legea 143/2002.
Aceste împrejurări, coroborate cu faptul că anterior inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare pentru deținere de droguri în vederea consumului propriu (64 ), conduc la concluzia că inculpatul este nesincer în afirmațiile sale. Tribunalul a considerat că aflându-se în perioada de încercare a pedepsei sus-menționate, inculpatul trebuia să evite locurile în care cunoștea că se consumă droguri pentru a nu ajunge în ipostaza de a fi acuzat ulterior de o infracțiune similară, riscând astfel revocarea suspendării conditionate în temeiul art.83 pen.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, nu au fost reținute susținerile apărării și ale inculpatului, în sensul că acesta nu a avut intenția de a părăsi locul faptei, deoarece așa cum reiese chiar din declarația inculpatului din fața tribunalului (26), a fost conștient după accident, își amintește că una dintre victime se plângea de dureri de bazin, au avut telefoane mobile asupra lor toți cei din mașină, iar inculpatul nu a sunat "crezând că va anunța altcineva poliția". O astfel de atitudine nu poate fi explicată câtă vreme inculpatul era conștient și era persoana responsabilă de producerea evenimentului rutier. În sprijinul acestei afirmații vine și împrejurarea că s-a deplasat cu o mașină de ocazie la locuința unui prieten imediat după producerea accidentului, Iăsând victimele la fața locului. Aici a luat analgezice și potrivit susținerilor sale ar fi adormit până când a fost trezit de organ ele de poliție. De altfel, leziunile suferite de inculpat nici nu au fost așa de grave, respectiv acesta a avut doar o zgârietură la cap.
Probele administrate în fața primei instanțe, coroborate cu declarațiile inculpatului inclusiv din fața instanței de apel, conduc la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea cu intenție. De altfel, declarațiile sale au fost contradictorii, în fața primei instanțe arătând că a luat un taxi cu care s-a deplasat la spital și după care la locuinta tatălui său.
În aceste condiții tribunalul a considerat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală reținând o corectă stare de fapt pe baza materialului probator administrat, iar în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni, sunt egale cu minimul special prevăzut de lege, aceasta în condițiile în care inculpatul este recidivist și a avut o atitudine nesinceră.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile în perioada termenului de încercare de 3 ani ca urmare a condamnării suferite prin sentința penală nr.379/2003 a Tribunalului Cluj, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispoz. art.83 pen. dispunând revocarea suspendării condiționate și executarea pedepselor în regim de detenție.
Împotriva deciziei menționate, inculpatul a declarat recurs în termen.
În motivele de recurs a criticat atât sentința cât și decizia, susținând că instanțele de fond au dat o greșită interpretare probelor administrate, dispunând condamnarea recurentului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influența unor substanțe sau produse stupefiante prev.de art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.13 pen. deoarece substanța activă tetrahidrocanabinol sub care se susține că se afla inculpatul, nu se regăsește în lista cu substanțe interzise din Ordinul nr.87/2003 privind aprobarea listei substanțelor psihoactive contraindicată conducătorilor auto; prin faptul că instanțele de fond au avut în vedere că substanța activă menționată face parte din lista anexă a Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri se încalcă principiul legalității încriminării și al pedepsei prev.de art.2 pen.
Un alt motiv invocat este acela că instanța de fond a avut în vedere doar buletinul de analiză toxicologică fără ca acesta să se coroboreze cu alte elemente probatorii din care să reiasă că în momentul producerii accidentului inculpatul s-ar fi aflat sub influența substanțelor stupefiante; actele medico-legale atestă doar faptul că în probele biologice recoltate a fost identificată substanța activă tetrahidrocanabinol fără a se preciza concentrația acestei substanțe în sânge, ori aceasta nu echivalează cu fapta de conducere sub influența substanțelor stupefiante, această stare trebuind să fie evidentă și să fie aptă de a pune în pericol circulația pe drumurile publice; în acest sens se impunea efectuarea unei expertize medico-legale care să aprecieze dacă inculpatul se afla sub influența substanțelor stupefiante.
Spre deosebire de conducerea unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, legea nu stabilește în cazul conducerii sub influența unei substanțe stupefiante, o limită a concentrației drogului în sânge.
Referitor la infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției, prev.de art.81 al.1 din OUG nr.195/2002, s-a precizat că inculpatul a decis să plece să anunțe organele de poliție din Câmpia, pe fondul puternicei stări de tulburare cauzată de durerile de cap ce l-au făcut să fie deosebit de dezorientat și de confuz; când și-a revenit în fire s-a prezentat la organele de poliție.
Examinând hotărârile atacate din perspectiva motivelor de recurs invocate Curtea costată următoarele:
Motivele de recurs susținute de către recurent urmează a fi analizate în raport de cazul de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.18 pr.pen. referitor la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, ca urmare a comiterii unei erori grave de fapt de către instanțele de fond.
Pentru analiza acestui caz de casare este necesară reiterarea stării de fapt:
In dimineața zilei de 18.09.2005, în jurul orelor 05,45, inculpatul, conducând autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare - pe str.- din mun.T, a pierdut controlul volanului astfel încât autovehiculul a părăsit carosabilul și a lovit gardul imobilului nr.26 aparținând numitei.
In autoturism se mai aflau numiții, și, dintre acești a suferind leziuni corporale ce au necesitat îngrijiri medicale de 50-58 zile, potrivit raportului medico-legal aflat la dosar. Persoana vătămată nu a înțeles însă să formuleze plângere penală.
După eveniment, inculpatul nu a așteptat sosirea organelor de poliție, părăsind locul faptei fără încuviințarea acestora.
Ulterior, în aceeași zi, în jurul orelor 12,00, la solicitarea telefonică a organelor de poliție, inculpatul s-a prezentat și a fost condus la Spitalul Municipal T unde i s-au prelevat probe biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.1468/21.09.2005 a rezultat că inculpatul nu avea alcool în sânge la data respectivă însă, din buletinul de analiză nr.5686/IX/c/254 din 23.09.2005 a rezultat că inculpatul se afla sub influența substanței tetrahidrocanabinolului, substanță ce face parte din clasa celor denumite cannabinoizi și este menționat în tabela nr.l din Legea 143/2000 (droguri de risc).
S-a apreciat că fapta inculpatului de a conduce autoturismul în timp ce se afla sub influența unor substanțe stupefiante întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.79 al.1 din OUG nr.195/2002, iar fapta inculpatului de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție accident în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.81 al.1 din OUG nr.195/2002.
Referitor la prima infracțiune, de conducere a unui autovehicul sub influența produselor stupefiante apărarea recurentului că prezența în probele biologice recoltate a substanței active tetrahidrocanabinol nu poate determina existența acestei infracțiuni, nu poate fi primită deoarece Ordinul nr.87 din 3.02.2003 emis de Ministerul Sănătății și Familiei pentru aprobarea listei afecțiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie sau a lipsei substanțelor cu efect psihoactiv, contraindicate conducătorilor de autovehicule și tramvaie (produse sau substanțe stupefiante ori medicamente cu efecte similare acestora) prevede în anexa nr.2 la pct.22 ca substanță sau produs psihoactiv, cannabisul, rezina de cannabis, extractul și tinctura de cannabis iar tetrahidrocanabinol este conținut de către cannabis, fiind unul dintre principali activi ai acesteia, adică substanța care îi conferă caracterul specific.
Prin urmare, substanța activă se regăsește în lista conținând substanțele stupefiante contraindicate conducătorilor; motivarea instanțelor de fond că fapta constituie infracțiune deoarece substanța activă este prevăzută în anexa Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri este exactă însă insuficientă deoarece referirea trebuia făcută la lista privind substanțele contraindicate conducătorilor auto datorită infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Motivarea inexactă nu constituie o eroare gravă aptă să atragă casarea hotărârilor pronunțate în cauză, prin urmare Curtea va substitui motivările instanțelor de fond sub acest aspect.
Cealaltă apărare a inculpatului referitoare la nedovedirea faptului că ar fi fost sub influența produselor stupefiante în momentul conducerii autovehiculului nu poate fi primită deoarece buletinul de analiză toxicologică ce atestă prezența tetrahidrocanabinolului, în probele biologice recoltate de la inculpat, coroborat cu comportamentul inculpatului de a pierde controlul autovehiculului și de a lovi gardul unui imobil, autovehiculul rămânând suspendat pe un pom de pe marginea șanțului, raportat la împrejurarea că acesta a plecat pe jos de la locul accidentului și era confuz, dovedesc faptul că inculpatul se afla sub influența substanțelor stupefiante.
Faptul că legea nu prevede o limită inferioară a concentrației de drog în sânge similar infracțiunii de conducere a autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice, denotă doar intenția legiuitorului de a pedepsei o asemenea faptă indiferent de concentrația substanței în probele biologice.
De aceea, în mod temeinic instanța de fond a respins efectuarea expertizei medico-legale care să ateste concentrația substanței asimilate de organismul inculpatului.
Referitor la infracțiunea de părăsire a locului accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unuia din pasageri, comportamentul confuz invocat de recurent în apărarea sa, nu constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei sau a răspunderii penale; împrejurarea că inculpatul susține că nu și-a dat seama că este pe cale să comită o faptă penală dacă părăsește locul accidentului nu prezintă relevanță, ca atare în mod temeinic s-a respins cererea de efectuare a expertizei psihiatrice care să confirme starea de tulburare în care se găsea recurentul.
La examinarea cauzei, curtea nu a constatat cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul,. în L, str.- -,.25,.10, jud.T împotriva deciziei penale nr. 118 din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
23.06.09/3 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Chitidean Valentin Ana
