Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 416/
Ședința publică DIN 15 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Ion Avram JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Judecător - -
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de
procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 62 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul - inculpat, lipsă, avocat - apărător desemnat din oficiu, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că avocat - apărător ales al recurentului- inculpat a depus la dosar motive scrise de recurs și cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât nu poate fi prezent la instanță iar în cazul în care nu se poate acorda termen solicită a se asigura asistența juridică cu un apărător din oficiu, după care;
Curtea constată că în prezenta cauză apărătorul ales al recurentului inculpat nu a făcut dovada lipsei de la instanță, motiv pentru care asistența juridică a recurentului inculpat se va asigura de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat, având cuvântul, arată că la dosar există motive de recurs amplu arătate.
Susținând motivele scrise de recurs depuse la dosar arată că în cauză nu s-a putut stabili alcoolemia avută de inculpat motiv pentru care acesta a solicitat efectuarea unei expertize pentru stabilirea acesteia, probă respinsă de instanță.
De asemenea cu privire la individualizarea faptei apreciază că puteau fi aplicate disp.art. 181cod penal întrucât inculpatul a condus autoturismul pe o porțiune mică de drum și aceasta a făcut-o datorită unor probleme familiale.
Apreciază că în cauză se putea aplica și op pedeapsă administrativă, respectiv sancțiunea amenzii și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu onorariu pentru asistență juridică din oficiu.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că în mod corect s-a stabilit situația de fapt din cauză. S-a reținut că inculpatul conducea autoturismul la o oră cu trafic intens, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 gr.% iar probele biologice au fost prelevate în termenul prevăzut de lege, acestea fiind corecte.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.228/13.11.2008 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Panciu, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 modificat cu aplicarea art.74 și 76 al.1 lit.d, la 4 luni închisoare.
În baza art.71 cod penal, pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a, ip.a II-a și b Cod penal.
În baza art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni în condițiile art.82 cod penal.
În baza art.71 al.1 pct.5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art.359 cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării disp.art. 83 cod penal.
Inculpatul a fost obligat la 220 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul, la data de 21.04.2008 a condus autoturismul nr.- în satul Diocheți, comuna Movilița, jud. având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 gr.%
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței în motivarea acestuia arătând că pentru existența infracțiunii este necesar ca îmbibația alcoolică de peste 80% să existe la momentul conducerii autovehiculului în speță la data de 21.04.2008, orele 19,20, ori instanța a avut în vedere alcoolemia stabilită la un interval de 25 minute de la momentul depistării în trafic de către organul de poliție.
Apelantul a invocat și faptul că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea principiilor legalității procesului penal, al aflării adevărului și al dreptului la apărare.
Dezvoltând acest motiv apelantul a arătat că la dosar nu există probe din care să rezulte că s-a recoltat cantitatea de sânge necesară astfel cum este stabilită de legiuitor respectiv 10 ml.(art.6 al.1 lit.a din Ordinul 376/2006) ca nu există dovada că proba a fost conservată în condițiile prevăzute de lege (ținută la frigider), fapt pe care l-a contestat prin efectuarea unei noi expertize de recalculare a gradului de alcoolemie la momentul în care a condus autoturismul însă instanța, nemotivat a respins administrarea probei.
Prin refuzul de a verifica respectarea procedurii de recoltare și conservare a probei de sânge, de a administra proba cu expertiză și de a se pronunța asupra tuturor apărătorilor expuse în concluziile orale și scrise, în opinia apelantului, instanța a încălcat principiul legalității.
Apelantul consideră de asemenea, că hotărârea se întemeiază pe o probă obținută cu încălcarea legii. Astfel, procedura de prelevare și conservare a sângelui în vederea stabilirii alcoolemiei a fost încălcată, întrucât proba a fost înaintată la Serviciul de Medicină Legală la data de 24.04.2008 deși fusese prelevată la data de 21.04.2008 și nu există probe și nicio garanție că a fost păstrată la frigider. In aceste condiții, apelantul consideră că este posibil să se fi produs modificări de natură chimică ce ar fi putut conduce la erori în ce privește conținutul de alcool din sânge. In susținerea opiniei exprimate, inculpatul a invocat proba, cea privind păstrarea echilibrului, întoarcerea bruscă din mers, proba indice- și ridicarea de obiect, probe care au fost normale. Apelantul consideră de asemenea că date fiind constituția sa fizică ( 58 kg.) oboseala fizică acumulată, lipsa hranei, bolile de care suferă, vârsta, rezultatul probelor menționate nu puteau fi normale și, prin urmare, este evidentă alterarea probei.
În legătură cu alcoolemia stabilită inculpatul a arătat că instanța nu a oferit niciun argument pentru concluzia exprimată în sensul că la momentul conducerii autovehiculului avea o îmbibație de peste 0,80 g/ținând seama că la un interval de 25 minute de la încetarea activității de conducere avea o alcoolemie de 1,30 g/
Inculpatul a invocat ca un compromis data fiind lipsa probelor incidența, disp.art.181Cod penal având în vedere gradul minim de pericol social al faptei și practica judiciară în materie din care rezultă că s-au pronunțat soluții de achitare în baza art.10 lit.1Cod proc.penală, în cazul unei alcoolemii mai mari.
Pentru a dovedi motivele de apel inculpatul a solicitat proba cu o nouă expertiză medico-legală având ca obiectiv stabilirea alcoolemiei din momentul conducerii autovehiculului probă care în practica altor instanțe a fost primită chiar în condițiile în care s-a recoltat numai o probă de sânge.
Prin decizia penală nr. 62/23.02.2009 a Tribunalului Vranceas -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Deliberând asupra apelului declarat din punct de vedere al criticilor formulate și al disp.art.371 al.2 cod proc.penală, Tribunalul a constatat că nu este fondat.
În primul rând este de precizat că recoltarea probei de sânge la un interval de 25 minute de la încetarea activității de conducere a autovehiculului se încadrează în termenul limită prevăzut de Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației alcoolice.
menționat, în art.6 lit.d stabilește, că prima prelevare a sângelui să se efectueze de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge, termen ce a fost respectat în cauză.
Dată fiind garanția oferită de normativ că în acest interval (care după modul de redactare a textului poate fi mai mare de 30 minute) nu se produc modificări care să altereze rezultatul analizei biochimice, Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată susținerea inculpatului precum că recoltarea probei de sânge la un interval de 25 minute a influențat rezultatul alcoolemiei stabilit pentru momentul încetării activității de conducere.
În al doilea rând, în ce privește condițiile de prelevare a probelor biologice Tribunalul a reținut că au fost respectate disp.art.6 lit.c și lit.a (privind cantitatea de 10. de sânge ce trebuia prelevată) întrucât procesul verbal aflat la fila 7 dosar urmărire penală în care se menționează condițiile de recoltare a fost semnat fără obiecțiuni de către inculpat. Totodată, din buletinul de analiză toxicologică (fila 9 dosar urmărire penală) rezultă că recoltarea probei biologice s-a realizat folosind trusa standard.
Referitor la păstrarea recipientului conținând materialul biologic, Tribunalul a constatat că nu există indicii care să probeze nerespectarea de către organul de poliție a obligației de păstrare a probei la frigider în cazul în care proba nu este înaintată imediat la laborator.
De altfel, termenul de 3 zile din art.14 alin.3 din Normele metodologice este prevăzut pentru celeritate având în vedere că pentru flacoanele desigilate și care mai prezintă urme de material biologic termenul maxim de păstrare este de 15 zile (art.23). Având în vedere această limită stabilită de normativ (15 zile) se deduce că până la împlinirea lui nu au loc modificări chimice ale probei nici măcar în cazul probei desigilate și folosite, modificări care să denatureze rezultatul analizei toxicologice.
Prin urmare, criticile aduse de inculpat modului în care au fost prelevate, păstrate probele biologice și asupra rezultatului analizei toxicologice au fost considerate ca fiind nefondate.
Nu se poate reține că ar exista neconcordanță între gradul de alcoolemie și rezultatul examinării clinice, având în vedere că inculpatul prezenta vorbire dezarctică și un comportament agitat, conduită care în lipsa unor defecte de vorbire și afecțiuni specifice, constituie un indiciu că inculpatul se afla sub influența alcoolului așa cum a concluzionat și medicul examinator. Confirmarea acestui fapt este dată de analiza toxicologică. Împrejurarea că rezultatul celorlalte manifestări neurologice și psihice au fost normale nu sunt de natură să contrazică rezultatul probei științifice, știut fiind că manifestărilor neuro-psihice datorată consumului de alcool este diferită de la o persoană la alta în funcție de constituția fizică, de starea de sănătate, de rezistența organismului.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale în scopul recalculării gradului de alcoolemie raportat la momentul încetării activității de conducere a autovehiculului și nu la intervalul de 25 de minute așa cum s-a stabilit la prima analiză toxicologică.
Tribunalul a arătat anterior faptul că recoltarea sângelui la 25 minute de la momentul depistării inculpatului în trafic nu a influențat rezultatul alcoolemiei date fiind prevederile legale în materia prelevării probelor biologice, prevederi detaliate mai sus și care au fost respectate.
Mai trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe (condiție pentru efectuarea unei expertize de recalculare ) împrejurare consemnată în procesul verbal aflat la fila 8, dosar urmărire penală și necontestată de inculpat.
Prin urmare, întemeiat prima instanță a administrat proba solicitată și nu a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
Tribunalul a conchis că situația de fapt a fost corect stabilită de instanță din probele adminJ. și că soluția de condamnare este legală.
Cererea inculpatului de aplicare a art.181cod penal nu a putut fi admisă întrucât nivelul de alcoolemie din sânge este ridicat condiție în care inculpatul a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice astfel că nu s-a putut reține că fapta în conținutul ei concret este în mod vădit lipsită de importanță.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul reiterând criticile formulate în motivele de apel.
A invocat inculpatul că nu s-a făcut dovada că avea alcoolemia peste limita legală la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice, întrucât recoltarea probelor biologice s-a făcut la 25 de minute după oprirea în trafic și că în concret fapta sa nu prezintă gradul de pericol social specific unei infrcațiuni.
Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt temeinice și legale și că nu se impune reformarea lor.
În acest sens Curtea constată că instanțele de fond și apel au reținut corect situația de fapt și au încadrat corespunzător, din punct de vedere juridic, fapta comisă de inculpat.
Cât privește criticile formulate de inculpat Curtea reține că acestea au fost examinate și de instanța de apel și în mod corect și amplu motivat au fost respinse ca neîntemeiate.
În acest sens în mod justificat s-a avut în vedere că în speță au fost respectate Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației alcoolice care stabilesc că prima prelevarea sângelui trebuie să se facă de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului ce a determinat solicitarea prelevării.
De asemenea în mod corect s-a apreciat de instanța de apel că nu există o discrepanță flagrantă între gradul de alcoolemie și rezultatul examinării clinice a inculpatului, care să pună sub semnul întrebării valoarea alcoolemiei, câtă vreme concluziile medicului care a efectuat examinarea sunt în sensul că inculpatul pare sub influența alcoolului.
Faptul că unele dintre manifestările inculpatului erau normale nu poate conduce la concluzia că valoarea alcoolemiei, stabilită în urma analizei sângelui, este eronată, dat fiind că influența pe care o are consumul de alcool este diferită de la persoană la persoană depinzând de o multitudine de factori, dar în special de rezistența specifică fiecărei persoane la efectele alcoolului.
Pe de altă parte legea condiționează incidența infracțiunii reținute în sarcina inculpatului de faptul că alcoolemia depistată în sânge este peste limita de 0,80 %0, limită depășită substanțial în cazul de față, împrejurarea că cel care a condus în aceste condiții este mai mult sau mai puțin sub influența băuturilor alcoolice consumate fiind doar o chestiune ce poate fi avută în vedere la procesul de individualizare a sancțiunii ce se va aplica în cauză.
În sfârșit Curtea reține că solicitarea inculpatului de achitare pe motiv că fapta săvârșită nu prezintă în concret gradul de pericol social specific unei infracțiuni este nefondată.
Este cunoscut faptul că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală este o infracțiune de pericol, simpla ei săvârșire fiind de natură să afecteze relațiile sociale referitoare la siguranța traficului rutier, indiferent de faptul că urmare a activității infracționale s-a produs sau nu un eveniment rutier.
Este adevărat că pericolul pentru siguranța traficului rutier poate fi mai mare sau mai scăzut, în funcție situația concretă în care se desfășoară activitatea prohibită de lege și de valoarea alcoolemiei prezentată de conducătorul auto, însă în cazul de față nu se poate vorbi despre o periculozitate minimă a faptei comise pentru ca, în concret, aceasta să nu constituie infracțiune.
Astfel inculpatul a condus un autovehicul pe un drum public de pe raza comunei Movilița, la o oră la care circulația nu este redusă, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 %0, cu mai mult de J deci peste limita legală de 0,80 %0. Așa fiind Curtea apreciază că pericolul pentru siguranța circulației pe drumurile publice a fost suficient de mare pentru a imprima faptei un caracter infracțional, chiar dacă inculpatul a parcurs o distanță scurtă, de aproximativ 600 de metri.
Cât privește celelalte împrejurări favorabile inculpatului Curtea constată că în cauză li s-a dat eficiența cuvenită, întrucât s-au reținut circumstanțe atenuante iar pedeapsa ce a fost aplicată este sub minimul special prevăzut de lege, executarea ei fiind suspendată condiționat.
Față de cele mai sus arătate Curtea reține că recursul declarat de inculpatul este nefondat astfel încât urmează a fi respins ca atare cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - (fiul lui G și, născut la data de 2.06.1948 în Movilița, jud. V, CNP - -) domiciliat în com. Movilița, jud.V, împotriva deciziei penale nr. 62 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea ( sentința penală nr. 228 din 13.11.2008 pronunțată de Judecătoria Panciu ).
În baza art. 192 alin.-2 Cod pr.penală obligă inculpatul recurent la 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2009.
PT.JUDECĂTOR JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Conf.art. 312.pr.pen.
PREȘEDINTELE CURȚII
DE APEL GALAȚI,
Dr.
Grefier,
Red. - 30.06.2009
Tehnored. - 1.07.2009
2 ex
Fond:
Apel: Em. -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
