Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 417/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 417
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Aurel Ilie JUDECĂTOR 2: Membri Constantin Iriza
- - - - JUDECĂTOR 3: Onița
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 60 de la 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat care substituie pe avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, solicită admiterea recursului și, în baza art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, casarea hotărârilor în sensul ca pe fond, să se dispună achitarea în baza art. 11 alin.2 lit. a coroborat cu art. 10 li. a Cod procedură penală.
Învederează că nici una din probele administrate nu demonstrează că inculpatul a condus autoturismul în seara respectivă, acesta fiind condus de la Consiliul Local, până în apropierea barului de martorul, situație de fapt confirmată la cercetarea judecătorească prin audierea martorilor - și .
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare statului, considerând că vinovăția este cert demonstrată, prin coroborarea probatoriilor de la urmărirea penală, cu cele de la cercetarea judecătorească.
Inculpatul achiesează la concluziile apărătorului, reiterând că este nevinovat și că solicită achitarea sa.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința penală nr.170/ 01.10.2008 pronunțată de Judecătoria Segarcea, în dosarul cu nr-, s-a dispus, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a pen în condițiile art.76 alin.1 lit. d Cod penal, să fie condamnat inculpatul G la o pedeapsă de 4 luni închisoare; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.1 pen rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b pen.; în baza art. 81. s-a dispus suspendarea condiționată pe o durată de 2 ani și 4 luni închisoare, reprezentând termen de încercare potrivit art. 82; în baza art.71 alin.5. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, 84 în condițiile art. 359.pr.pen. iar în baza art.191 pr.pen, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În fapt s-a reținut că la data de 16.11.2007, inculpatul având calitatea de consilier al comunei a participat la o ședință de Consiliu, după care, împreună cu alți 3 consilieri au consumat 4 litri de vin.
Ulterior, împreună cu numitul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală de la sediul Consiliului Local până la un bar aflat la intersecția DJ 561, S - C cu drumul comunal -, unde inculpatul a mai consumat două sticle de bere.
În jurul orelor 21,20, inculpatul a părăsit barul, s-a urcat la volanul autoturismului -, pentru a se deplasa către locuința sa, a condus autovehiculul pe o porțiune din drumul județean 561 S - C, iar la intersecția cu drumul comunal -, a virat la dreapta fiind oprit de un echipaj de poliție care l-au supus testării deoarece inculpatul prezenta semne vădite că era sub influența băuturilor alcoolice
În urma analizei probelor biologice recoltate, a reieșit că la prima probă inculpatul avea o alcoolemie de 1,70 gr./%0 (ora 21,50), iar la cea de a doua probă o alcoolemie de 1,50 gr./%0 (ora 22,50).
În cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești inculpatul avut o poziție oscilantă, în sensul că, deși nu a negat faptul că a consumat băuturi alcoolice și se afla sub influența băuturilor alcoolice, a negat faptul că ar fi condus autoturismul pe drumurile publice pentru ca ulterior să recunoască fapta săvârșită, același lucru arătându-l și la prezentarea materialului de urmărire penală în fața apărătorului ales.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul nu a negat faptul că a consumat băuturi alcoolice, dar nu a recunoscut faptul că a condus autovehiculul proprietate personală pe drumurile publice, acesta fiind condus în primă fază de un prieten al său ( ), iar în momentul când a fost depistat de organele de poliție mașina era staționată, organele reținând în mod tendențios, că ar fi condus autovehiculul din cauză, deoarece prin poziția sa socială iar fi deranjat pe aceștia.
Instanța de fond a reținut că declarația inculpatului nu este sinceră și nu este de natură să ducă la aflarea adevărului decât prin coroborarea cu celelalte probe administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești.
Astfel, de necontestat este faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice având o alcoolemie de 1,70 gr./%0(prima probă) cu mult peste limita admisă de legiuitor, aspecte ce reiese atât din depoziția martorilor audiați cât și din înscrisurile depuse, coroborate cu declarația inculpatului.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de peste 0,80 gr/%0, având reprezentarea consecințelor faptei a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin 1 OUG 195/2002.
În consecință instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
La alegerea si individualizarea cuantumului pedepsei instanța de fond a avut în vedere, conform art.72 pen. pericolul social concret al faptei, respectiv faptul că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, are o comportare bună la locul de muncă, astfel că sancțiunea ce urmează a fi aplicată este aptă să corespundă cerințelor prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art.52.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 60 de la 23 februarie 2009, Tribunalul Dolj, a respins apelul formulat de inculpatul G și l-a obligat la 55 RON cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a reținut că prima instanță a administrat un probatoriu concludent, just apreciat pe baza căruia a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, iar pedeapsa aplicată fiind corect individualizată.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, s-a constatat că în mod corect prima instanță a apreciat că fapta inculpatului G de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, a realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.87 al.1din OUG 195/2002 modificată.
Potrivit art.52 Cod Penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii de infracțiuni, iar potrivit art.72 Cod Penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or în cauză s-a constatat că instanța de fond la dozarea pedepsei a avut în vedere, pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care aceasta a fost comisă, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei, stabilind ca modalitatea de executare a pedepsei suspendarea condiționată astfel cum este prevăzut de art.81
Cod PenalÎn privința pedepsei accesorii aplicată inculpatului s-a constatat, ținând cont de valorile sociale lezate prin săvârșirea faptei, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că în mod corect prima instanță interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b pe Cod Penal durata executării pedepsei, aplicând și dispoz. art.71 al.5
Cod PenalÎmpotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul reiterând aceleași critici în sensul că nu el a condus autoturismul în seara respectivă, că acesta a fost condus de martorul și că se impune achitarea sa în baza art. 11 alin.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate și din oficiu, se constată că vinovăția inculpatului este corect reținută de cele două instanțe, pe baza probatoriului administrat, iar pedeapsa aplicată prin reținerea de circumstanțe atenuante și prin suspendare, este corect individualizată.
Potrivit art. 63 alin.2 Cod procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar conform art. 62 Cod procedură penală, organul de urmărire penală și instanța de judecată,sunt obligare să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Mijloacele de probă prevăzute în art.64 Cod procedură penală, pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o distincție în ceea ce privește valoarea lor probantă, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale, ori în aceea a judecății. Nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului, instanța fiind îndreptățită a reține numai pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul.
Aplicarea principiului "in dubio pro reo", este strâns legată de prezumția de nevinovăție, deoarece, la pronunțarea unei condamnări, instanța nu se poate bizui pe probabilități, ci pe convingerea că probele reflectă realitatea.
Apărarea formulată de inculpat la instanțele de judecată, în sensul că nu a condus autoturismul ci doar se afla în acesta, este infirmată în principal de declarația sa aflată la fila 26- 28 dosar, în sensul că după ieșirea din bar, unde mai consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului DJ.10.PRM, pe care l-a condus cca. 20, pe DJ 561, spre C, împrejurări în care a fost depistat de organele de poliție. Declarația sa, ulterioară, potrivit căreia nu el a condus autoturismul l-a momentul depistării, nu a fost coerent explicată de inculpat.
Această recunoaștere a faptei trebuie coroborată cu declarația martorului aflată la filele 21-22 dosar, potrivit căreia l-a văzut personal pe inculpat, nu împingând autoturismul, ci conducându-l "pe stradă, până în momentul când a fost oprit de poliție".
Așa fiind, urmează a fi respins recursul, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului, datorate în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 60 de la 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 20 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 aprilie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.CI
IB/ 4.05.2009
22 aprilie 2009,
S va încasa de la rec.inc. suma de 585 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Membri Constantin Iriza, Onița
