Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG195/2002-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 421
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.313 din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat, fiind reprezentat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se că nu mai sunt cereri sau excepții, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, să fie achitat inculpatul pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză și din care nu rezultă cu certitudine săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor, declarațiile martorilor și fiind contradictorii și singulare în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece probele administrate în cauză conduc la concluzia săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, martorii și, fiind cei care se aflau în autoturismul condus de inculpat și au susținut permanent pe parcursul derulării procesului că acesta a condus autoturismul.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 95 din data de 09.04.2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în baza art. 334.C.P.P. a fost schimbată încadrarea juridică faptelor din infr. prev. de art. 86 al. 1 din G 195/2002 și prev. de art. 87 al. 4 din G 195/2002, ambele cu aplic art. 37 lit. a P, în infr. prev. de art. 86 al. 1 și prev. de art. 87 al. 5, ambele din OUG195/2002 și ambele cu aplic.art. 37 lit. și:
În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, cu aplic art. 37 lit. a și 74 și 76. a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 19.09.1985, în comuna, jud.D, cu același domiciliu, căsătorit, 11 clase, cu antecedente penale, 6 luni închisoare.
În baza art. 87 al. 5 din OUG195/2002 cu aplic art. 37 lit și art. 74 76, a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33,34 a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 83. a fost revocată suspendarea condiționată executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 60/ 30.01.2006 Judecătoriei Băilești și dispune executarea în întregime acestei pedepse, cumulând- cu pedeapsa aplicată de 1 an închisoare.
Inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 1 an si 9 luni închisoare.
Au fost aplicate disp.art. 71 și 64 lit. a, b cod penal.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 18.11.2006, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare - aparținând martorului și împreună cu acesta și cu martorul s-au deplasat din comuna pe DJ 561 până în comuna.
La un bar din comuna, cei trei au consumat băuturi alcoolice (bere) după care inculpatul s-a urcat din nou la volanul autoturismului pe care l-a condus până în com., iar la intrarea în comuna respectivă, inculpatului i s-a făcut semnal regulamentar de oprire de către un echipaj de poliție.
Întrucât inculpatul a refuzat să oprească, organele de poliție au plecat în urmărirea acestuia, reușind să-l oprească după aproximativ 1 km.
A fost condus la sediul poliției în vederea stabilirii identității, unde a fost și testat cu aparatul alcool - test, rezultând o concentrație alcoolică de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Urmare a rezultatului de la aparatul alcool - test, inculpatul a fost condus la Spitalul în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
În prezența organelor de poliție și a personalului medical, inculpatul a refuzat să i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Din adresa nr. -/17.01.2007 a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a Județului D, a rezultat faptul că nu este posesor al permisului de conducere.
Acesta a recunoscut numai fapta de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Cu privire la conducerea autoturismului, a arătat că s-a deplasat în comuna cu o persoană care a condus un autoturism, iar acolo s-a întâlnit cu martorii și, iar la întoarcere mașina a fost condusă de martorul.
Această apărare a inculpatului a fost infirmată în cauză de declarațiile martorilor și, iar martorul propus de către inculpat în dovedirea nevinovăției sale a relatat doar că în ziua când s-au petrecut faptele l-a văzut pe inculpat urcându-se într-un autoturism, șofer fiind o altă persoană, iar inculpatul relatându-i că se va deplasa în comuna.
Anterior, prin sentința penală nr. 60/30.01.2006 a Judecătoriei Băilești, a fost condamnat la 9 luni închisoare pedeapsă rezultantă cu aplic.art.81, rămasă definitivă prin nerecurare la 3.05.2006.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 86 alin.1 și 87 alin.5 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit.a, drept pentru care a fost dispusă schimbarea încadrării juridice conform art.334 pentru C.P.P. cea de-a doua infracțiune din 87 alin.4 în 87 alin.5.
În baza art.83 a fost dispusă revocarea suspendării executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 60/30.01.2006.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor, împrejurările săvârșirii acesteia și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, recidivist, poziție parțial sinceră.
S-a făcut aplicarea în raport de acest ultim element a dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
În baza art. 191 C.P.P. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, motivând că pedeapsa rezultantă aplicată este prea mare în raport de faptele săvârșite.
Prin decizia penală nr.313 din 9 decembrie 2008, Tribunalul Dolj, a admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată în parte sentința.
Au fost descontopite pedepsele.
S-a aplicat art.74 lit.c și art.76 lit.d cod penal pentru fiecare dintre cele două infracțiuni și s-au redus pedepsele aplicate inculpatului de la 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 la 1 lună închisoare și respectiv de la 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 la 3 luni închisoare.
Au fost recontopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 luni închisoare.
Inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.
A fost înlăturată aplicarea disp.art.64 lit.a teza I cod penal și menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut prin coroborarea probelor administrate în cauză, situația de fapt corectă și reală, încadrarea juridică dată faptei fiind justă și conformă cu situația de fapt reținută.
Apărarea inculpatului în sensul că nu el este cel care a condus autoturismul a fost înlăturată pentru următoarele motive:
Declarația martorei nu a fost luată în considerație apreciindu-se că aceasta nu corespunde realității, fiind singulară cu contextul restului probelor administrate în cauză.
De altfel, din declarațiile martorilor reaudiați în apel, chiar dacă aceștia și-au mai menținut numai parțial declarațiile de la urmărirea penală, s-a reținut că cel care a condus autoturismul atunci când fost oprit în trafic de către organele de poliție, a fost inculpatul.
Referitor la cea de-a doua faptă reținută în sarcina inculpatului, aceasta este dovedită chiar cu recunoașterea inculpatului, motivația refuzului urmând să fie înlăturată.
Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, însă pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond sunt greșit individualizate, raportat la împrejurările în care au fost săvârșite faptele și la persoana inculpatului, urmând ca tribunalul să dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute deja în favoarea inculpatului.
S-a apreciat că aplicarea unor pedepse situate spre minimul general prevăzut de lege, cu menținerea modalității de executare stabilite de instanța de fond pentru pedeapsa rezultantă, este de natură să asigure atingerea scopului general și special al prevenției sociale.
În plus, față de motivele invocate de inculpat, s-a constatat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru aceea că interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev.de art.64 lit.a cod penal, în condițiile în care între faptele inculpatului și interzicerea dreptului prev.de art. 64 lit.a teza I, nu există o legătură care să conducă la această măsură, astfel că s-a dispus înlăturarea aplicării art.64 lit.a teza I cod penal.
Împotriva acestei decizii și a hotărârii instanței de fond a formulat în termen legal recurs inculpatul, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice, deoarece în mod greșit au stabilit că el este cel care a condus autoturismul, situație de fapt în contradicție flagrantă cu probatoriile administrate în cauză. Astfel, instanța de apel, deși a audiat-o pe martora, a înlăturat în mod nejustificat și neargumentat această depoziție a martorei, pe considerentul că ar fi singulară în contextul probelor administrate în cauză, fără a avea în vedere faptul că aceasta se coroborează cu declarațiile martorilor și, toți trei declarând că nu inculpatul a fost cel care a condus autoturismul, cu atât mai mult cu cât din aceste declarații rezultă anumite neconcordanțe și în ceea ce privește locurile prin care inculpatul a părăsit autoturismul și cel unde acesta a fost încătușat de poliție.
De asemenea, recurentul mai arată că singulară în contextul probatoriului administrat este însă declarația martorului, aceasta fiind și contradictorie față de declarația martorului, în ceea ce privește locul prin care inculpatul a coborât din autoturism, ambii fiind însă interesați în susținerea variantei că inculpatul s-ar fi aflat la volan, deoarece numai ei doi se aflau în mașină și niciunul nu poseda permis de conducere.
Examinând recursul declarat, Curtea urmează să-l respingă în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Examinând considerentele deciziei Tribunalului Dolj, Curtea consideră că înlăturarea de către această instanță a declarației martorei, este justificată atât de considerente care țin de starea de fapt percepută și descrisă de aceasta, cât și momentul în care i-a fost administrată.
În primul rând, se constată că situația de fapt percepută de această martoră și prezentată instanței este în totală contradicție cu situația expusă de cei doi martori aflați în mașină, respectiv și ori, prin raportare la ora la care inculpatul a fost oprit de organele de poliție (ora 24, noaptea), apare ca fiind mult mai plauzibilă varianta prezentată de aceștia, în sensul că inculpatul era cel care se afla la volan, cu atât mai mult cu cât martora se afla la o anumită distanță de autoturism.
În al doilea rând, credibilitatea martorei este pusă sub semnul întrebării atât de declarațiile inculpatului și al celorlalți martori care au fost în mașină cu acesta, toți afirmând că trebuiau să se întâlnească cu aceasta în comuna și nu în, cât și de necoroborarea acesteia cu alte probe existente la dosarul cauzei. În acest sens, motivul de recurs invocat de inculpat în sensul că varianta susținută de martoră ar fi fost confirmată și de cei doi paznici care au venit la locul incidentului, respectiv și, nu poate fi reținut de către C, deoarece aceștia au declarat în faza cercetării judecătorești că nu au putut percepe personal cine se afla la volanul autoturismului la momentul opririi de către organele de poliție, în condițiile în care ei au ajuns la locul incidentului la un moment ulterior, respectiv când inculpatul ieșise din autoturism și era încătușat de către poliție.
Nici cea de-a doua critică formulată de recurent, referitoare la caracterul singular al declarației martorului și contradicției între această declarație și cea a martorului, nu poate fi reținută de către C, deoarece deși aceștia au revenit parțial asupra declarațiilor date la urmărirea penală, aceste reveniri nu vizează aspecte esențiale ale derulării evenimentelor în care cei trei au fost implicați, ci chestiuni de detaliu și nesemnificative din punct de vedere juridic.
Sub acest aspect, Curtea constată că prezintă relevanță determinantă în cauză faptul că acești doi martori au declarat constant că cel care a condus autoturismul la întoarcerea de la în a fost inculpatul, și nu altcineva. Faptul că ajungând în și având poliția pe urmele lor, toți trei fiind în autoturism, declarațiile lor nu mai concordă în totalitate în ceea ce privește locul prin care inculpatul a ieșit din mașină, nu prezintă relevanță juridică pentru instanțe sub aspectul elementului obiectiv al infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat.
Concluzionând, Curtea apreciază că soluțiile ambelor instanțe de condamnare a condamnatului sunt legale și temeinice și au la bază un suport probatoriu solid și suficient pentru stabilirea cu certitudine a săvârșirii de către inculpat celor două infracțiuni.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.313 din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2009.
- - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
A/
S/11.06.2009 23 aprilie 2009
- Emis extras penal.
-P va urmări și încasa de la inculpat suma de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
