Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 424
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 52/A/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 27.10.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă asociatul părții resp.civilmente, lipsă partea civilă recurentă, reprezentată de avocat ales, lipsă inculpatul intimat, reprezentat de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorul părții civile depune împuternicire avocațială și motive de recurs, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părții civile a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 38515pct.2 lit.c ÎnC.P.P. motivare a arătat că instanța de apel în mod greșit a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, acesta fiind recidivist și condamnat pentru o faptă identică. Tot astfel, instanța de apel a arătat doar faptul că în mod corect și legal s-a dispus lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, însă nu a motivat în nici un fel și nu s-a pronunțat asupra punctelor de vedere ale părții civile din motivele de apel.
Partea responsabil civilmente a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul intimat a solicitat respingerea recursului părții civile și menținerea hotărârilor anterioare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului părții civile, hotărârile pronunțate anterior fiind temeinic și legale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2149/12.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic art 10.Cod Penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic art 10.Cod Penal l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor care efectuează cercetarea la fața locului.
În baza art 85.Cod Penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare stabilită prin nr 1711/09.09.2006 a Judecătoriei Timișoara, în dosar nr 16091/2005.
În temeiul art 33 lit a și art 34 alin 1 lit b Cod Penal, s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 6 luni închisoare și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod Penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal cu aplic art 85 alin 3.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 (patru) ani stabilit, conform art. 82.și Cod Penal art 85 alin 3 teza II
Cod PenalÎn temeiul art. 71 alin. 5.Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art 14 și art 346.C.P.P. cu aplicarea deciziei nr 29/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente SC SRL.
În baza art. 359.C.P.P. i s- atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal care prevăd că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, prima instanță revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: în data de 31.01.2006, inculpatul, angajat fără forme legale în calitate de spălător auto la SC SRL, după ce a spălat autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr de înmatriculare 207. 92, aparținând părții vătămate, lăsat de aceasta la spălătorie, împreună cu cheile, a urcat la volanul acestui autoturism, fără a poseda permis de conducere și l-a pus în mișcare cu intenția de a-l scoate din incinta spălătoriei.
În momentul în care a ieșit pe str - -, a pierdut controlul volanului și după circa 50 metri a intrat în coliziune cu un stâlp, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor care efectuează cercetarea la fața locului.
Urmare a accidentului, martorul, care a urcat în autoturismul condus de inculpat cu scopul de a-l împiedica pe acesta să iasă în stradă, a suferit leziuni ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală nr 318/28.02.2006 al IML T.
Urmare a aceluiași accident, așa cum a susținut partea civilă apelantă - proprietara autoturismului avariat, pagubele cauzate autoturismului marca Ford Mondeo, cu nr de înmatriculare 207. 92, conform devizului de piese anexat, au fost de 15562,10 euro.
Această situație de fapt rezultă din probele legal administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului ( 17 dosar ), procesului-verbal de identificare ( 19 dosar ), adresei Instituției Prefectului Județul T ( 35 dosar ), declarației martorilor ( 27 dosar și 44), - ( 30 dosar ) și ( 18 dosar ) și declarațiilor inculpatului date în cursul urmării penale ( 39 și 6 dosar ).
Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, pe B-dul L - la nr 104 s-a deplasat un echipaj de poliție, sesizat prin dispecerat în legătură cu producerea unui accident soldat cu rănirea unei persoane, echipaj care a constatat, în prezența martorilor asistenți și, că aceasta din urmă a lăsat autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr de înmatriculare 207. 92, la spălătorie și că inculpatul l-a scos din spălătorie pe str -, unde a pierdut controlul volanului și după circa 50 metri a intrat în coliziune cu un stâlp.
Din cuprinsul aceluiași proces verbal de cercetare la fața locului rezultă că în momentul sosirii echipajului de poliției, inculpatul părăsise deja locul producerii accidentului.
Din cuprinsul adresei Instituției Prefectului Județul T rezultă faptul că la momentul producerii accidentului, inculpatul nu avea permis de conducere.
Starea de fapt reținută în procesul verbal de cercetare la fața locului este conformă cu cea rezultată din declarațiile martorului, administrator al SC SRL și al spălătoriei, potrivit căruia la data de 31.01.2006, a fost anunțat despre un accident în care a fost implicat unul din angajații săi, motiv pentru care s-a deplasat la fața locului și a constatat că pe B-dul -, la circa 70- 100 metri de sediul firmei, era avariat într-un stâlp de beton un autoturism. Întrucât din discuțiile avute cu martorul a rezultat că inculpatul este cel care a cauzat accidentul, s-a deplasat cu un echipaj de poliție pentru a-l căuta pe inculpat, pe care l-au găsit pe str. 16 1989, la nr 3.
De asemenea, din declarațiile aceluiași martor rezultă că atât inculpatul cât și martorul, erau angajați la momentul respectiv fără forme legale în calitate de spălători auto.
Prima instanță a reținut că declarația martorului se coroborează și cu declarația martorului -, care arată că la data de 31.01.2006 s-a deplasat cu un echipaj de poliție pe B-l 16 1989, la nr 3, unde în prezența sa a fost identificat inculpatul, care ulterior, în timp ce se deplasau înspre sediul organului de poliție a declarat verbal că în aceeași zi a condus autoturismul Ford avariat pe str.- -, scoțându-l din spălătorie cu intenția de a-l parca pe stradă.
De asemenea, potrivit declarațiilor inculpatului date în cursul urmăririi penale și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 31.01.2006 după ce a spălat împreună cu martorul autoturismul lăsat la spălătorie de, a urcat la volanul acestuia, fără a poseda permis de conducere, cu intenția de a-l scoate în stradă și apăsând greșit pe pedala de accelerație în loc de pedala de frână a lovit un stâlp de beton. Dându-și seama că a comis o ilegalitate, a ieșit pe geamul portierei stânga față și a plecat la locuința sa, lăsându-l pe martorul în autoturism.
Prin urmare, prima instanță a reținut că declarațiile inculpatului prin care a descris modul în care s-a produs accidentul rutier, a recunoscut săvârșirea faptei și a regretat-o, se coroborează cu celelalte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, potrivit art 69.
C.P.P.Luând în considerare aceste probe, prima instanță a apreciat că, în privința faptelor inculpatului, există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.52, art. 66.. pen. fiind răsturnată.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 31.01.2006, a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr de înmatriculare 207. 92 pe L - fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic art 10.
Cod PenalÎn drept, fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că, la aceeași dată, după ce a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr de înmatriculare 207. 92 pe B-dul L - fără a poseda permis de conducere, provocând un accident rutier, a părăsit locul accidentului înainte de sosirea organelor care au efectuat cercetarea la fața locului, deși acest accident a fost urmarea săvârșirii infracțiunii prev de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic art 10.Cod Penal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor care efectuează cercetarea la fața locului, prev de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic art 10.
Cod PenalÎn cazul ambelor infracțiuni, prima instanță a reținut prev art 10.Cod Penal, care consacră principiul activității legii penale, reținând numerotarea dată de OUG nr. 195/2002 în vigoare la momentul săvârșirii faptelor, anterior republicării OUG nr. 195/2002, neputându-se reține prev art 13.Cod Penal care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, deoarece incriminarea faptelor prin legile succesive este identică, iar potrivit art 16 din Constituție, aplicarea retroactivă a unui text de lege este posibilă numai dacă noua lege este mai favorabilă, ipoteză care în privința infracțiunilor prev de art. 78 alin. 1 și art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 nu este aplicabilă.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72. pen. reținând în acest sens consecințele produse de inculpat prin faptele sale, faptul că acesta a părăsit locul accidentului deși în autoturism a rămas martorul, cu leziuni în urma accidentului, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind o faptă similară la 15.07.2005, luând în considerare și atitudinea ulterioară a inculpatului care s-a prezentat numai în fața organului de urmărire penală nu și în fața instanței de judecată.
În funcție de toate acestea, față de dezideratele înscrise în art. 52. pen. prima instanță a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare eficient și că scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără executarea ei efectivă.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei rezultante, prima instanță a avut în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale, întrucât pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 2 ani.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a constatat că numita, proprietară a autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare 207. 92, avariat de inculpat, s-a constituit parte civilă în contra inculpatului și a părții responsabile civilmente SC SRL cu suma de 15562,10 euro reprezentând contravaloarea pagubei cauzate autoturismului avariat ( 8 și 50 din dosar și 15 ).
În legătură cu pretențiile părții civile, prima instanță a mai reținut că prin decizia nr. 29/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 49/2006, instanța investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluționa și acțiunea civilă exercitată de proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat sau distrus.
Împotriva cestei hotărâri în termen legal a declarat apel partea civilă.
În motivele de apel ale părții civile s-a solicitat admiterea apelului și în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. desființarea sentinței primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pe care le-a comis, cu aplicarea unei pedepse a închisorii cu executare, deoarece este în stare de recidivă, nu a regretat fapta și nu s-a prezentat la nici un termen de judecată în cursul procesului penal, iar cu privire la latura civilă a cauzei, conform art. 346.p Cod Penal, să fie obligată partea responsabilă civilmente SC SRL la repararea prejudiciului creat în sumă de 15.562 euro.
Prin decizia penală nr. 52/A din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă apelantă.
Instanța de apel, analizând probele administrate în cauză, a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt respectiv că, inculpatul a fost angajat, fără forme legale, al SC SRL, in calitate de spălător auto și în data de 31.01.2006, se afla la locul de muncă. In jurul orelor 17,30, a dus autovehiculul marca Ford Mondeo, cu număr de înmatriculare 207--92, proprietatea soțului său, la spălătoria antemenționată, unde i-a lăsat cheile inculpatului, pentru a-i curăța mașina, după care a plecat, urmând sa revină la ora 18,15 pentru aor ecupera.
Inculpatul a spălat mașina, apoi a urcat la volanul acesteia fără a poseda permis de conducere si a pus-o in mișcare intenționând să o scoată din incinta spălătoriei, pe str. -. În momentul în care a ieșit in stradă, din cauza lipsei îndemânării, inculpatul a pierdut controlul asupra volanului si a intrat in coliziune cu un stâlp, după care a părăsit locul accidentului, fără a încunoștiința organele de poliție si a avea încuviințarea acestora. A fost identificat de către lucrătorii de poliție la orele 21,00, la domiciliu, pe st.16 1989.
Urmare a evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a numitului, pasager in autovehiculul condus de către inculpat, care a suferit leziuni vindecabile in 7-9 zile de îngrijiri medicale, conform raportului medico-legal nr.318/28.02.2006 și avarierea gravă a mașinii.
Starea de fapt mai sus reținută a fost confirmată de probele administrate în cauză și confirmată și de părți.
În legătură cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea executării aplicată, Tribunalul a apreciat că față de circumstanțele săvârșirii faptelor și persoana inculpatului, acesta nefiind recidivist, Judecătoria a apreciat corect că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului își va putea atinge scopul și fără executarea ei în detenție.
De asemenea în mod corect și legal s-a dispus în temeiul art.14 și art 346.C.P.P. cu aplicarea deciziei nr. 29/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, lăsarea nesoluționată a acțiunea civilă exercitată de partea civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente SC SRL.
Împotriva deciziei penale nr. 52/A/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 27.10.2008 a declarat recurs în termenul legal (la data de 26.02.2009) partea civilă, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 11.03.2009.
Pentru motivarea recursului, partea civilă a depus la termenul de judecată de azi un memoriu, cu depășirea termenului prev. de art. 38510alin. 2.pr.pen. prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în baza art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. arătând că: instanța de apel a reținut în mod greșit că inculpatul nu are antecedente penale și pe cale de consecință că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în detenție; inculpatul este recidivist, fiind condamnat pentru o faptă identică la o pedeapsă de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1711/09.06.2006 a Judecătoriei Timișoara; Tribunalul Timișa arătat că în mod corect și legal s-a dispus lăsarea nesoluționată a acțiunii civile având în vedere decizia nr. 29 Secțiilor Unite ale însă nu a motivat în nici un fel și nici nu s-a pronunțat asupra punctelor de vedere ale părții civile în apel, care a indicat că în prezentul dosar inculpatul a fost condamnat în principal (pedeapsa mai mare) pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, ori decizia nr. 29/2008 a prevede că se vor lăsa nesoluționate acțiunile civile în cazul acțiunilor penale ce au ca obiect infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, din acest motiv nefiind aplicabile în prezenta cauză prevederile deciziei nr. 29/2008 a În drept, au fost invocate disp. art. 38515pct. 2 lit. c și art. 3859alin. 1 pct. 9 și 10.pr.pen.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul declarat de partea civilă este nefondat pentru considerentele ce urmează.
În prezenta cauză, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 10.pen. și de părăsire a locului accidentului prev. de art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 (în numerotarea de la data săvârșirii faptelor) cu aplic. art. 10.pen.
Prima instanță a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente
Prin decizia nr. 29 din 2 iunie 2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în monitorul oficial nr. 230 din 8 aprilie 2009, obligatorie potrivit art. 4142alin. 3 din Codul d e procedură penală, s-a stabilit că instanța învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluționa și acțiunea civilă exercitată de proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârșirii infracțiunii rutiere.
Față de dispozițiile acestei decizii, soluția primei instanțe privind lăsarea nesoluționată a acțiunii civile este temeinică și legală.
Instanța de recurs observă că este vădit neîntemeiată susținerea părții civile referitoare la împrejurarea că în prezentul dosar inculpatul a fost condamnat în principal (pedeapsa mai mare) pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, ori decizia nr. 29/2008 a prevede că se vor lăsa nesoluționate acțiunile civile în cazul acțiunilor penale ce au ca obiect infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, din acest motiv nefiind aplicabile în prezenta cauză prevederile deciziei nr. 29/2008 a În considerentele deciziei nr. 29 din 2 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite se arată că acțiunea civilă nu este admisibilă în fața instanței penale, deoarece infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere este o infracțiune de pericol, iar nu de prejudiciu cu efecte complexe. Același raționament funcționează și în cazul infracțiunii de părăsire a locului accidentului, întrucât norma de incriminare nu prevede necesitatea producerii unui rezultat pentru existența infracțiunii, această infracțiune neavând și un subiect pasiv. Din moment ce, în raport cu prevederile art. 14 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură penală, acțiunea civilă ce poate fi alăturată celei penale are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, răspundere care, în conformitate cu dispozițiile art. 998 și 999 din Codul civil, nu poate fi antrenată decât dacă fapta a cauzat altuia prejudiciu, se impune ca numai o atare faptă să poată constitui temei pentru alăturarea acțiunii civile celei penale.
Curtea nu poate primi critica referitoare la faptul că instanța de apel a arătat că în mod corect și legal s-a dispus lăsarea nesoluționată a acțiunii civile având în vedere decizia nr. 29 Secțiilor Unite ale însă nu ar fi motivat în nici un fel și nici nu s-ar pronunțat asupra punctelor de vedere ale părții civile în apel privitoare la infracțiunea de părăsire a locului accidentului. În primul rând, nemotivarea hotărârii constituie un motiv de nulitate relativă, incident doar în ipoteza dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel. În al doilea rând, dacă partea civilă nu poate alătura acțiunea civilă (pentru daunele aduse prin avarierea autoturismului) acțiunii penale pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, cu atât mai mult nu poate alătura aceeași acțiune civilă acțiunii penale pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului.
Câtă vreme sesizarea instanței penale este făcută doar cu judecarea infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere și a infracțiunii de părăsire a locului accidentului, infracțiuni care prin natura lor nu sunt generatoare de prejudiciu, persoana vătămată prin efectele altor acte ale inculpatului, comise cu aceeași ocazie (în speță, avarierea autoturismului), nu este îndreptățită să se constituie parte civilă în cauza respectivă și să alăture acțiunea sa civilă celei penale.
A considera altfel ar însemna să se admită posibilitatea exercitării și alăturării oricărei acțiuni civile la acțiunea penală, fără să decurgă din aceasta, ceea ce ar fi contrar principiilor ce guvernează procesul penal.
Într-adevăr, trebuie observat sub acest aspect că infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a avea permis de conducere și infracțiunea de părăsire a locului accidentului nu sunt cauzatoare de pagube materiale prin ele însele, întrucât, pentru producerea acestora, cel care conduce autovehiculul trebuie să mai săvârșească cel puțin un act comisiv sau omisiv care să aibă drept urmare producerea prejudiciului.
De aceea, într-o astfel de situație, în care conducătorul auto a săvârșit și un act comisiv sau omisiv generator de daune, cererea de despăgubiri nu poate fi admisă de instanța penală dacă fapta prin care au fost produse pagubele nu este incriminată de legea penală. În cauza de față, fapta complexă prin care au fost produse pagubele este cea de vătămare a integrității corporale a numitului, care a suferit leziuni ce pentru vindecare au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, faptă cu care instanța de judecată nu a fost sesizată deoarece nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3.pen.
Așa fiind, instanța penală sesizată cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art. 78 alin. (1) și de art. 81 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006, nu poate acorda despăgubirile civile ce derivă dintr-un alt act, distinct de cele incriminate prin textele menționate.
Prin urmare, instanța de recurs nu va analiza nici susținerile părții civile referitoare la latura penală a cauzei.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3.pr.pen.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 52/A/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 27.10.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. partea civilă recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Văzând și disp. art. 189 alin. 1.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 52/A/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 27.10.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă partea civilă recurentă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În temeiul art. 189 alin. 1.C.P.P. dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red /27.04.2009
Dact 2.ex./27.04.09
Prima instanță - Judecătoria Timișoara - jud.
Inst. apel - Tribunalul Timiș - jud.
- jud.
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
