Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 43/
Ședința publică din data de 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în G,-, - 2,. 51, împotriva deciziei penale nr. 290 din 17 iunie 2009 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul inculpat av., apărător ales, substituind pe av. - în baza împuternicirii avocațiale din 25.01.2010.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs în prezenta cauză întrucât consideră că sancțiunea ce i-a fost aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, este prea aspră față de circumstanțele concrete în care s-a petrecut fapta.
Solicită ca instanța să aprecieze că, de regulă, în cauze având ca obiect acest gen de infracțiuni, inculpații declară că au condus determinați de anumită situație (s-a îmbolnăvit cineva din familie sau altcineva) sau că au condus pe distanță foarte mică.
În situația de față, urmează să se aibă în vedere că chiar polițiștii și acuzarea rețin faptul că în seara respectivă, inculpatul a angajat șofer să îl transporte cu mașina pe care ulterior a condus-o, că după ce șoferul s-a întors la mașina personală și a plecat la domiciliul său, inculpatului i s-a părut că mașina lui este la o distanță prea mare de bloc și a intenționat, încălcând într-adevăr legea, să conducă 200 metri până în fața blocului, pentru aop utea supraveghea. Inculpatul a recunoscut că a greșit în momentul când s-a urcat la volan și a vrut să-și aducă mașina în fața blocului.
Este adevărat că infracțiunea pe care a săvârșit-o este o infracțiune de pericol, pericolul constând în însăși faptul că s-a urcat la volan, dar trebuie avut în vedere că la acea oră din noapte strada nu era circulată, iar distanța era foarte mică - 200 metri.
Față de aceste împrejurări, apărarea constantă a inculpatului a fost în sensul că în cauză se putea face aplicarea disp. art. 181Cod penal.
Într-adevăr, inculpatul are o situație dificilă, respectiv, mai are o altă condamnare, dar această condamnare nu înseamnă persistență infracțională.
Faptele pentru care a fost condamnat anterior nu are nicio legătură cu fapta din prezenta cauză.
Consideră că nu se poate reține că inculpatul a insistat într-un comportament infracțional și solicită să se aibă în vedere că timp de 5 ani nu a mai încălcat nicio lege.
De asemenea, consideră că nu se poate reține că instanța a dat dovadă de clemență pentru că nu i-a revocat zilele rămase din prima pedeapsă. Textul de lege spune "poate", iar instanța a apreciat că nu este cazul să revoce acel rest. Oricum, instanța nu a reținut circumstanțe atenuante și nu a redus pedeapsa până la minimul special.
Solicită să se aprecieze că această faptă petrecută în urmă cu 5 ani poate să beneficieze de aplicarea prevederilor art. 181Cod penal, pentru că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Într-adevăr, infracțiunile prevăzute de OUG 195/2002 sunt infracțiuni de pericol, dar pericolul se apreciază de la caz la caz. Dacă distanța pe care a inculpatul a condus mașina foarte mică, dacă strada nu era circulată, atunci și pericolul este redus.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat și să se aprecieze dacă inculpatul poate beneficia de prevederile art. 181Cod penal.
În cazul în care instanța nu va împărtăși acest punct de vedere, solicită să se redozeze pedeapsa până la minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite.
Inculpatul a condus un autoturism pe str. - Noi și str. - din mun. G, a fost oprit pentru control de către organele de poliție și s-a constatat că nu avea permis de conducere.
Prin săvârșirea infracțiunii, inculpatul a creat o stare de pericol cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice, pentru securitatea fizică a participanților la traficul rutier și pentru integritatea bunurilor materiale.
La individualizarea pedepsei și stabilirea acesteia în limite legale, instanța avut în vedere și faptul că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, chiar dacă nu pentru infracțiuni de același gen, și a ținut cont de faptul că inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră la momentul când a menținut beneficiul liberării condiționate și nu a revocat această liberare.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- inculpatul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.290/17.06.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr.290/17.06.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- a fost admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2108/15.09.2006 a Judecătoriei Galați, pronunțată în dosarul nr. 1393/P/2005.
A fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
În baza art.334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev de art. 78 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și a fost menținută pedeapsa aplicată prin sentința penală apelată.
A fost modificată dispoziția referitoare la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, în sensul că această pedeapsă constă doar în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr. 2108/15.09.2006, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 1393/P/2005, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
S-a menținut beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2102/19.09.2000 a Judecătoriei Galați, din care a rămas un rest neexecutat de 720 zile închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.
Potrivit art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 100 lei a fost avansat Baroului G din fondul Ministerului Justiției.
Conform art. 191 al.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a cumpărat un autoturism marca Cielo, de la -, fără însă a perfecta actele de vânzare-cumpărare. În data de 12.02.2005, inculpatul a apelat la martorul, pentru a-i conduce mașina. În acest scop, martorul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală până în piața din cartierul 17 din municipiul -, unde s-a întâlnit cu inculpatul.
În continuare, cei doi s-au plimbat cu autoturismul marca Cielo pe străzile din G, oprindu-se - la un moment dat - la barul " ", unde au stat până în jurul orei 0200dimineața. După ce au plecat de la barul " ", cei doi au revenit la locul în care își parcase mașina martorul. După ce a parcat mașina, martorul a înmânat cheile de la mașină inculpatului, s-a urcat în autoturismul proprietate personală și a plecat.
Inculpatul, întrucât locuia la oarecare distanță de locul în care fusese parcată mașina, s-a urcat la volan, cu scopul de aop arca mai aproape de locuința sa. A rulat aproximativ 200 pe strada -, fiind oprit regulamentar de un echipaj al Poliției Rutiere, care i-a solicitat actele mașinii și permisul de conducere. Cu această ocazie, lucrătorii de poliție au constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere.
Efectuându-se verificări la Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor G, s-a confirmat faptul că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Audiat fiind în faza premergătoare urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere și că nu a urmat cursurile vreunei școli de șoferi în vederea obținerii permisului de conducere.
Pe baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut că existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite.
Prima instanță a reținut, în drept, că fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, constituie infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de pericolul social concret al faptei deduse judecății, de datele privind persoana inculpatului, dar și de atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Deși inculpatul a recunoscut comiterea faptei, încă de la începutul cercetărilor, prima instanță a observat că acesta nu se află la primul impact cu legea penală, astfel încât nu a dat relevanță dispozițiilor art. 74 lit. c Cod penal. Mai mult, prima instanță a apreciat că inculpatul s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de cercetarea judecătorească. În consecință, a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, adică în limitele prevăzute de lege, care sunt de la 1 la 5 ani închisoare.
Totodată, prima instanță a observat că inculpatul a fost trimis în judecată cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit.a Cod penal. Verificând fișa de antecedente penale a inculpatului, instanța de fond a constatat că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 2012/19.09.2000 a Judecătoriei Galați la o pedeapsă rezultantă de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni referitoare la viața sexuală. Inculpatul a executat parțial pedeapsa de 6 ani închisoare în perioada 13.03.2000 - 20.07.2004, rămânând neexecutat un rest de 720 zile închisoare.
Or, fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită de inculpat în interiorul termenului de liberare condiționată, astfel încât inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal.
Dată fiind natura diferită a infracțiunilor pentru care a fost anterior condamnat inculpatul, prima instanță a apreciat că nu se impune revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2012/19.09.2000 a Judecătoriei Galați, din care a rămas un rest neexecutat de 720 zile închisoare, motiv pentru care a menținut acest beneficiu.
Totuși, la dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanța a ținut seama de persistența dovedită de acesta în reiterarea comportamentului antisocial.
Astfel fiind, instanța de fond a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei.
În temeiul art. 71 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b și c Cod penal. În privința pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului în temeiul art. 71 Cod penal, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal a declarat apel inculpatul, apreciind-o ca nelegală și netemeinică, susținând că, deși s-a stabilit că nu se cunoaște adresa unde locuiește, prima instanță nu a dispus citarea sa, conf. art. 177 al. 4 Cod procedură penală, și prin afișare la ușa Consiliului Local
De asemenea, apreciat sentința penală ca fiind netemeinică, susținând că sunt incidente disp. art.18 ind. 1 Cod penal, având în vedere că a condus pe timp de noapte, într-o zonă necirculată și pe o distanță de 200 metri, iar inculpatul chiar dacă este recidivist, nu este specializat în infracțiuni de conducere fără permis.
În subsidiar, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul legal prevăzut de lege.
Tribunalul Galați, prin decizia penală nr. 329/20.07.2007, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2108/15.09.2006, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 1393/P/2005 și, în baza art. 192 al. 2.pr.pen l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, arătându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motivată în fapt și în drept, conf. art. 356 Cod procedură penală.
S-a constatat că procedura de citare a inculpatului la instanța de fond a fost legal îndeplinită, reținându-se în mod corect că inculpatul se sustrage cercetării judecătorești.
În acest sens s-a arătat că în cauză s-au efectuat acte de căutare, rezultând că inculpatul locuiește la adresa indicată de acesta și confirmată de - procedura de citare la respectiva adresă îndeplinindu-se prin afișare; că mama inculpatului a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul ar fi plecat din țară, fără a indica o adresa, iar în apel, apărătorul ales al inculpatului a precizat că inculpatul se află în Anglia, fără a putea dovedi în acest sens.
Citarea prin afișare la ușa consiliului local se dispune conform art.177 al. 4 Cod procedură penală, când nu se cunoaște adresa unde locuiește inculpatul. Or, în cauză, adresa unde locuiește inculpatul este cunoscută, dovada de îndeplinire procedurii de citare nefiind restituita cu mențiunea destinatar mutat sau a cărui adresă nu se cunoaște, procedura fiind îndeplinită prin afișare.
Raportat la aceste considerente și la faptul că inculpatul nu a dovedit că locuiește la o altă adresă s-a reținut, după cum a reținut și instanța de fond, că nu se impunea aplicarea disp. art. 177 al. 4 Cod procedură penală.
Instanța de apel a constatat că instanța de fond, în baza unei analize temeinice a probelor administrate în cauză, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptei reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridica corespunzătoare.
Având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă și persoana inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală, neavând relevanță natura infracțiunilor comise anterior ci reiterarea comportamentului antisocial, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 18 ind.1 Cod penal.
Instanța de apel a mai arătat că prima instanță a realizat și o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, conform criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal și o justă individualizare a modalității de executare a acesteia, iar față de împrejurările că inculpatul este recidivist și s-a sustras atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească, s-a apreciat că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Totodată, s-a constatat că prima instanță a dat dovadă de clemență și nu a dispus aplicarea art. 61 al. 1 teza II Cod penal, referitor la restul de pedeapsă de 720 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2012/2000 a Judecătoriei Galați.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, care, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus în scris motivele de recurs.
Apărătorul din oficiu al inculpatului a arătat că recursul vizează judecarea cauzei cu lipsă de procedură cu inculpatul, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, aplicarea disp. art 18 ind.1 Cod penal, deoarece în concret fapta inculpatului de a conduce 200 nu constituie pericol public.
Prin decizia penală nr.627/15.11.2007, Curtea de APEL GALAȚIa respins ca nefondat recursul declarat și, în baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, l-a obligat pe recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerente, instanța de control judiciar a arătat că în mod judicios, instanțele de fond și de apel, în baza analizei probelor administrate în cauză, au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Cu privire la procedura de citare, a constatat că recurentul a fost citat la adresa indicată în faza de urmărire penală. Faptul că ulterior acesta a plecat din țară și nu a anunțat, conform prevederilor legale, instanța sau organul de urmărire penală, nu îi sunt imputabile decât inculpatului, deoarece schimbarea domiciliului sau a reședinței reprezintă culpa sa procesuală.
Mai precis, nu poate invoca propria culpă din cauza căreia nu a putut fi citat la noua adresă unde locuia, pentru a se constata că cele două instanțe (de fond și de apel) nu au dat dovadă de rol activ și pe cale de consecință să poată solicita casarea hotărârilor recurate.
Totodată, s-a arătat că în condițiile în care inculpatul este recidivist și s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la judecata cauzei, în mod corect s-a apreciat că în cauză nu se poate reține că în concret fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece la determinarea acestui caracter al faptei se ține cont, pe lângă condițiile concrete în care fapta a fost săvârșită și de persoana inculpatului, de antecedentele sale penale, de modul în care colaborează cu organele judiciare, de modul în care își exprimă regretul pentru fapta comisă, aspecte care trebuie avute în vedere de instanță când apreciază asupra pericolului faptei inculpatului.
S-a constatat, de asemenea, că fapta reținută în sarcina inculpatului este, prin natura sa o infracțiune de pericol, legiuitorul incriminând un potențial pericol pentru siguranța rutieră, prin conducerea unui autovehicul fără permis, situație în care nu se poate constata că infracțiunea de pericol incriminată de legiuitor nu privește în mod concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, legiuitorul dorind să sancționeze aceste fapte producătoare de risc, de pericol pentru comunitate.
Inculpatul a formulat și contestație în anulare, care a fost admisă prin decizia penală nr. 349/10.06.2008 a Curții de APEL GALAȚI, decizie prin care a fost desființată decizia penală nr.627/15.11.2007 a aceleiași instanțe și, în rejudecare, a fost admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 329/20.07.2007 a Tribunalului Galați, a fost casată decizia penală sus-menționată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați.
Totodată a fost anulat mandatul de executare nr. 3135/2006 din 19.11.2007, precum și celelalte forme de executare emise în cauză.
În considerentele acestei ultime decizii, s-a arătat că la termenul din 13.06.2008, contestatorul -inculpat, prin apărător ales, a depus o traducere autorizată de pe adresa nr. 29808/07RGNR (NR. 5880/07 ) a biroului judecătorului pentru anchetă preliminară din cadrul Tribunalului din Milano-Italia, din care rezultă că inculpatul - contestator s-a aflat în detenția Penitenciarului " " din Milano-Italia în perioada 18-07.2007-20.01.2008, astfel că s-a constatat că în speță subzistă motivul prev. de art. 386 lit. a Cod procedură penală, în sensul că atât judecata în apel, cât și cea în recurs s-a desfășurat fără ca inculpatul să fi fost legal citat în Penitenciarului " " din Milano-Italia și fără ca inculpatul să poată încunoștința instanța de judecată.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. RJ/-.
Inculpatul a lipsit la toate cele opt termene de judecată acordate, fiind citat atât la domiciliul indicat - G,-, - 51 (inclusiv cu mandat de aducere), cât și prin afișare la Consiliul Local G și a fost reprezentat de apărător ales sau desemnat din oficiu.
Tribunalul Galația apreciat că apelul declarat este fondat și a fost admis, dar pentru următoarele considerente:
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.
În acest sens au fost avute în vedere: procesul-verbal de constatare, întocmit de organele de poliție, adresa nr. - a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G; declarațiile martorilor, și, dar și declarația dată de inculpat în faza premergătoare urmăririi penale (fila 22 dosar urmărire penală)
Din coroborarea probelor mai sus indicate rezultă că la data de 13.02.2005 inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, fără a poseda permis de conducere.
Fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 78 alin 1 din OUG 195/2002, care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Având în vedere însă că ulterior pronunțării sentinței penale apelate, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost modificată și republicată, forma republicată intrând în vigoare la data de 01.12.2006, iar în urma republicării, articolele care incriminează infracțiunile au fost renumerotate, în sensul că art. 78 alin 1 din actul normativ a devenit art. 86 alin. 1, în baza art.334 Cod procedură penală, Tribunalul Galația dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, așa cum s-a arătat mai sus.
Cererea de achitare formulată de apărătorul ales al inculpatului, care a considerat că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu a fost primită întrucât infracțiunile referitoare la regimul circulației rutiere au ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, adică pentru securitatea fizică a participanților la traficul rutier și pentru integritatea bunurilor materiale, fiind prin ele însele infracțiuni de pericol.
În același sens, articolul 181alin 2 Cod penal prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Or, din actele dosarului s-a constatat că inculpatul s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la judecarea cauzei, inclusiv în căile de atac.
În aceeași ordine de idei, s-a reținut că inculpatul este recidivist, în mod corect reținându-se în sarcina acestuia dispoziția prev. de art. 37 lit. a Cod penal, referitoare la recidiva postcondamnatorie.
Astfel, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar (fila 49 dosar fond) inculpatul a mai fost condamnat, ultima oară fiindu-i stabilită o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare prin sentința penală nr.2012/19.09.2000 a Judecătoriei Galați, în baza căreia a fost arestat la data de 13.03.2000 și liberat condiționat la data de 15.03.2001, rămânându-i neexecutat un rest de pedeapsă de 720 zile închisoare.
Cu privire la cuantumul pedepsei, tribunalul a constatat că prima instanță a realizat o justă individualizare a acesteia, conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. S-a apreciat că pedeapsa aplicată, în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare, corespunde gradului de pericol social concret al faptei comise de inculpat, iar reducerea acesteia sub cuantumul stabilit nu ar fi de natură a asigura scopul educativ - preventiv stabilit de art. 52 Cod penal.
În raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist și s-a sustras de la cercetări, tribunalul a constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect că în speță nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
De asemenea, a apreciat că, față de distanța relativ mică parcursă de inculpat (200 ), prima instanță a soluționat în mod corect antecedentele penale ale inculpatului, în sensul că a manifestat clemență față de acesta și a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 720 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală anterioară (nr. 2012/19.09.2000 a Judecătoriei Galați ).
Cât privește pedeapsa accesorie, tribunalul a apreciat că, față de natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului se impune doar interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr.290/17.06.2009 a Tribunalului Galați în termen legal a formulat recurs inculpatul, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat inculpatul că pedeapsa aplicată este nejustificat de mare raportat la împrejurările comiterii faptelor și persoana inculpatului.
A solicitat achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și în subsidiar acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cu menținerea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 720 zile rămas neexecutat din sentința penală nr.2012/19.09.2000 a Judecătoriei Galați.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, apreciază că recursul este nefondat.
Fapta comisă de inculpat la data de 12.02.2005, respectiv conducerea unui autoturism pe drumurile publice din municipiul G, fără a poseda permis de conducere, nu este în mod vădit lipsită de pericol social raportat la împrejurările comiterii faptelor și a distanței parcurse.
Inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, în antecedente el având mai multe condamnări, iar la data săvârșirii faptei se afla în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2012/19.09.2000 a Judecătoriei Galați.
De asemenea, inculpatul a fost judecat și condamnat și în străinătate, așa după cum rezultă din considerentele deciziei penale nr.349/R/10.06.2008 a Curții de APEL GALAȚI.
Pe durata procesului a avut o atitudine sfidătoare, sustrăgându-se de la judecată și nefiind prezent în fața instanțelor de judecată.
Pentru aceste motive, inculpatului nu i se poate acorda nici circumstanțe atenuante judiciare.
Beneficiul liberării condiționate pentru restul de 720 zile rămas neexecutat din sentința penală nr. 2012/19.09.2000 a Judecătoriei Galația fost menținut prin sentința penală nr. 2108/15.09.2006 a Judecătoriei Galați și decizia penală nr. 290/17.06.2009 a Tribunalului Galați.
Pentru aceste motive și văzând și prevederile art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală și art. 192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 290/17.06.2009 a Tribunalului Galați și va obliga pe recurentul-inculpat la plata către stat de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 12.09.1977 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 51) împotriva deciziei penale nr. 290/17.06.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 2108/15.09.2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 1393/P/2005).
Obligă pe recurentul-inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /27.01.2010
Tehnored. /04.02.2010
Fond: /Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
