Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.437/R/2009
Ședința publică din 13 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Munteanu
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin -procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pe rol, fiind pronunțarea deciziei penale privind soluționarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva Deciziei penale nr.78/A din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (OUG 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, dezbaterea recursului avut loc la data de 6 octombrie 2009, când părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea deciziei amânându-se pentru azi, pentru când,
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal, constată următoarele:
Prin sent.pen.nr.631/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 an 3 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani 3 luni, stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 13.08.2006, în jurul orelor 2.30, inculpatul a plecat de la discoteca din localitatea. A condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -. Pe strada -, a fost oprit de un șeful de post din localitatea. Deoarece părea a fi în stare de ebrietate, a fost adus la sediul poliției rutiere din O, unde a fost testat cu aparatul alcooltest care a indicat o concentrație de 1,13 mg/l alcool pur în aerul expirat.
A fost condus la Spitalul Clinic Județean O unde i s-a efectuat examenul clinic care a conchis că inculpatul este sub influența alcoolului.
I s-a recoltat o singură probă de sânge la ora 3.30 din a cărei analiză a rezultat o valoare a alcoolemiei de 1,65 gr. %0.
Faptul că inculpatul a condus autoturismul a fost dovedit cu procesul verbal de constatare a infracțiunii. Nu are relevanță sub aspectul legalității probei, faptul că martorii asistenți sunt polițiști. a fac parte din cadrul Poliției de Frontieră de C, instituție distinctă de Postul de Poliție. Interdicția prevăzută de art. 92 alin. 2.pr.pen. vizează doar persoanele care fac parte din aceeași unitate cu organul procedural ceea ce nu este cazul în speță. martori asistenți confirmă cele consemnate în procesul verbal de constatare și anume faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drum public.
Susținerea inculpatului că nu ar fi condus autoturismul nu s-a coroborat cu nici un alt mijloc de probă. Or, inculpatul nu este ținut să spună adevărul, declarația sa poate fi făcutăpro causa, iar potrivit art. 69.pr.pen. aceasta poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă.
De altfel, sinceritatea inculpatului este extrem de discutabilă, atâta timp cât la testul poligraf s-au evidențiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat.
Pentru aceste motive, instanța de fond a înlăturat declarația inculpatului ca fiind nesinceră.
Fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice având în sânge o concentrație alcoolică de 1,65 gr. %0 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație de peste 80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Chiar dacă distanța parcursă este mică, având în vedere că a condus într-o zonă circulată - în apropierea discotecii, valoarea alcoolemiei era mare, faptul că este șofer profesionist, deci o persoană mai în măsură decât orice alt șofer amator, să realizeze importanța siguranței rutiere, precum și a cauzelor care o pot afecta, nu s-a putut reține că fapta sa este lipsită de pericolul social specific infracțiunii.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72.pen. circumstanțele reale ale comiterii faptei, valoare ridicată a alcoolemiei, distanța mică parcursă, circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea nesinceră, faptul că este șofer profesionist - motiv pentru care ar fi cu atât mai în măsură să realizeze gravitatea faptei, a pericolului care îl prezintă pierderea abilităților pe fondul consumului de alcool - și lipsa antecedentelor penale.
Față de cele expuse mai sus, prima instanță, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 l-a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 1 an 3 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că raportat la fapta comisă inculpatul este nedemn de exercițiul acestora.
Totuși, având în vedere că inculpatul este la primul contact cu legea penală, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de liberate și în baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani 3 luni, stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, ca netemeinică și nelegală, iar în rejudecarea cauzei, restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale, invocându-se nelegala sesizare a instanței. Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, respectiv având o îmbibație alcoolică de 1,65 gr. %.Susține că la data de 21 martie 2007 fost prezentat materialul de urmărire penală, ulterior acestei date efectuându-se un test poligraf, fără însă să se procedeze la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală; ca după efectuarea acestui act de urmărire penală, învinuitul nu a fost legal citat pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală; ca din procesele verbale întocmite la 11 septembrie 2007, 16 octombrie 2007, 12 noiembrie, rezultă fără echivoc faptul că învinuitul nu locuia la acea adresă, aflându-se în străinătate și locuind la o adresă necunoscută.
În această situație erau incidente în cauză dispoz. art. 177 alin.4 Cod proc. penală, potrivit cărora "dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul, și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul Consiliului Local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.".
Consideră că inculpatul a fost nelegal citat pentru prezentarea materialului de urmărire penală, avându-se în vedere că nu au fost respectate dispoz. art. 177 alin. 4 Cod proc. pen. în sensul că acesta trebuia citat prin afișare la sediul Consiliul Local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.
În subsidiar solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin.1 lit. Cod proc. penală, apreciind că fapta reținută în rechizitoriul Parchetului, nu există. Susține că la dosar există contradicții, făcând în acest sens referire la procesul verbal de constatare aflat la fila 10 dos. și proc. verbal al lucrătorilor de poliție aflat la fila 15 dos.
Astfel, prin procesul verbal de constatare întocmit la data de 13 august 2006, la orele 2,30 s-a reținut că a fost surprins în trafic conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare -, sub influența băuturilor alcoolice.
În urma verificării alcoolemiei cu alcooltestul la ora 2,57, a rezultat o alcoolemie de 1,13/mg/L miligrame litru în aer expirat, după care a fost condus la Spitalul Județean O unde i s-a recoltat o probă în sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. I s-a pus în vedere că are dreptul la recoltarea a 2 probe de sânge la interval de o oră, însă acesta a refuzat să facă cea de-a doua probă, refuzând să semneze și procesul verbal de recoltare, în prezența medicului. Această stare de fapt a fost confirmată de către martorul asistent - audiat la termenul de azi. care este fiul lucrătorului de poliție - lucrător de poliție în cadrul aceleiași poliții de frontieră și la data la care a fost depistat inculpatul în trafic, avea calitatea de elev practicant în cadrul poliției de frontieră. În ce privește cea de-a doua probă de sânge, vis-a-vis de mențiunea polițistului făcută în procesul verbal, susține că a dorit să dea a doua probă de sânge, dar că nu i s-a luat.
Apreciază că instanța nu poate să pronunțe o hotărâre legală și temeinică prin care să fie condamnat pentru conducerea unui autovehicul, raportându-se la o alcoolemie stabilită după o oră și J de la ora la care se susține că ar fi fost depistat în trafic. Starea de fapt descrisă în procesul verbal a fost confirmată de martorul asistent - care este fiul lucrătorului de poliție, lucrător de poliție în cadrul aceleiași poliții de frontieră și care a participat la întocmirea procesului verbal. La data la care a fost depistat în trafic, martorul avea calitatea de elev practicant în cadrul poliției de frontieră, în această calitate neavând dreptul să întocmească vreun act. Solicită a se avea în vedere dispozițiile legale prev. de art.92 Cod proc. penală privind martorii asistenți și întocmirea proceselor verbale.
Prin Decizia penală nr.78/A din 16 martie 2009 Tribunalul Bihor în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, s-a admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 631 din 21 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, sentință ce a fost desființată în totalitate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a cod proc. penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la 23 martie 1969 în localitatea O, județul B, domiciliat în, nr. 2. județul B, CNP -, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2003.
În baza art. 192 alin.3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în fața primei instanțe, au rămas în sarcina acestuia.
Examinând sentința apelată prin prisma apelului declarat, cât și din oficiu, în baza art.371 C.P.P. tribunalul a reținut că acesta este fondat, fiind admis în baza art. 379 pct.2 lit. a
C.P.P.S-a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală, aceasta pronunțând o hotărâre de condamnare pe baza unui probatoriu afectat de vicii ce -i înlătura orice concludenta sub aspectul probării vinovatei inculpatului.
administrat in cauza însumează:
- proces verbal de constatare, încheiat la data de 13.08.2006-care atestă că inculpatul apelant s-a aflat în trafic respectiv că în data de 13.08.2006, în jurul orelor 2.30, inculpatul a plecat de la discoteca din localitatea și a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe strada -, unde a fost oprit de șeful de post din localitatea.
- procese verbale de recoltare probe biologice și buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1695-1696/27.09.2007 p Cod Penal, care atestă că inculpatului a avut în sânge o concentrație alcoolică de 1,65 gr. %0
- depoziția martorului și,audiați de organul de cercetare penală și de către instanța de judecată ca martori asistenți
- depoziția martorului, audiat de către instanța de apel ca fiind martor asistent
- declarațiile inculpatului - care nu a recunoscut comiterea faptei de conducere a autoturismului pe un drum public în contextul reținut de organul de urmărire penală.
Procesul verbal de constatare, a fost încheiat la data de 13.08.2006 de către agentul șef din cadrul postului de politie -B în calitate de organ de cercetare penala, însoțit de către Ag.,Ag.Pr. și Ag. - toți din cadrul Politiei de Frontieră l de și în prezența martorului asistent.
Așa cum s-a arătat mai sus acest proces verbal demonstrează că la data încheierii sale inculpatul apelant s-a aflat în trafic respectiv că în data de 13.08.2006, în jurul orelor 2.30, inculpatul a plecat de la discoteca din localitatea și a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe strada -, unde a fost oprit de șeful de post din localitate.
Potrivit art. 90 al 2.C.P.P. procesele verbale și actele de constatare, încheiate de organele poliției rutiere pot constitui mijloace de probă; potrivit art. 92 C.P.P. acest proces verbal se încheie în prezența a doi martori asistenți; Potrivit art. 92 al 2 C.P.P. nu pot fi martori asistenți persoanele interesate în cauză și cei ce fac parte din aceeași unitate cu organul care efectuează actul procedural.
Raportat la cerințele legale sus arătate, în prezenta cauză s-a invocat nelegalitatea procesului verbal de constatare motivându-se că acesta a fost încheiat în prezența unor martori asistenți ce sunt polițiști. Instanța de fond a apreciat că această probă este validă și demonstrează faptul că inculpatul a condus autoturismul motivând că nu are relevanță sub aspectul legalității probei, faptul că martorii asistenți sunt polițiști; că aceștia fac parte din cadrul Poliției de Frontieră de C, instituție distinctă de Postul de Poliție că interdicția prevăzută de art. 92 alin. 2.pr.pen. vizează doar persoanele care fac parte din aceeași unitate cu organul procedural ceea ce nu este cazul în speță; că acești martori asistenți confirmă cele consemnate în procesul verbal de constatare și anume faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drum public.
În opinia instanței de apel procesul verbal de constatare în discuție urmare condițiilor în care a fost încheiat nu este o probă concludentă, datorită viciilor formale și de substanță ce-l afectează.
În primul rând nu este îndeplinită condiția menționării a doi martori asistenți, însă în practica judiciară s-a arătat că această condiție de formă a nu invalidează actul câtă vreme singurul martor menționat validează conținutul acestuia,iar procesul verbal se coroborează și cu alte probe.
În al doilea rând deși organul de cercetare penală cât și instanța de judecată i-au audiat ca martori asistenți pe și, instanța de fond reținând că aceștia fac parte din cadrul Poliției de Frontieră de C, instituție distinctă de Postul de Poliție și drept urmare că nu este incidentă incompatibilitatea reglementată de art. 92 al 2. penal din conținutul procesului verbal de constatare rezultă că aceste două persoane sunt lucrători de poliție și că au avut un rol constatator, mențiunea corespunzătoare fiind ". încheiat la data de 13.08.2006 de către agentul șef din cadrul postului de politie -B în calitate de organ de cercetare penală, însoțit de către Ag.,Ag.Pr. si Ag. -toți din cadrul Politiei de Frontiera l de și în prezența martorului asistent ", singurul martor asistent fiind deci numitul, care a fost audiat pentru prima și singura dată în cauză de către instanța de apel. Acest martor asistent este fiul agentului constatator Ag., fiind la acea dată elev aflat într-un stagiu de practică la respectiva unitate de poliție.
Ca atare martorul asistent este o persoană interesată în cauză fiind fiul unuia din lucrătorii de politie ce face parte din organul constatator. În mod evident acest viciu afectează substanțial actul de constatare, lipsindu-l de orice garanție asupra obiectivității organului constatator.
În altă ordine de idei dacă s-ar recurge la aprecierea concludenței actului constatator pe baza probelor testimoniale administrate ce însumează declarațiile a doi polițiști ce au făcut parte din organul constatator și declarația martorului asistent, între aceste probe există asemenea contradicții, încât concluzia ce s-ar putea desprinde ar fi aceea a unui act de constatare abuziv. În concret Ag.,audiat de instanța de fond și de org. de urmărire penală ca martor asistent declară că:"oprisem o mașină în trafic pentru control, moment în care inculpatul s-a apropiat de noi, ne-a înjurat, ne-a amenințat I-am spus să pleceA plecat pe jos până la discotecă.Prima mașină care a ieșit din parcare a fost oprită. La volan se afla inculpatul. I-am cerut actele,inculpatul a început să înjure,ne-a amenințat L-am urcat în mașină, l-am dus la circulație".
Martorul asistent arată că "Am cunoștință despre împrejurarea că inculpatul într-o noapte a fost oprit de Poliția m-am deplasat și eu la echipajul de poliție unde a fost oprit inculpatul,acesta era în stare de ebrietate, însă îmi amintesc că a cooperatCă echipajul de poliție a pornit sirenele avertizându-l pe inculpat prin semnale sonore.Nu-mi amintesc ca în noaptea respectivă să mai fi fost oprită vreo persoană care să fi înjurat și amenințat polițiști și să fie lăsată să plece.
Ag.Pr. audiat și de către instanța de apel declară că:"inculpatul venea din direcția primărieid-l a făcut semn cu mâna iar inculpatul a oprit .nu-mi amintesc ca d-l să fi spus că are probleme cu inculpatul În apropierea locului unde mă aflam se afla o discoteca în fața discotecii afară erau mai multe persoaneera foarte mult tineret.fac precizarea că nu am pornit nici un sistem de avertizare luminoasă sau sonoră"
Sunt contradictorii depozițiile acestor martori asupra unor elemente ce sunt apte a demonstra un anume subiectivism al organului constatator. Nu se confirmă susținerea martorului Ag.Pr. că inculpatul a fost anterior oprit în trafic când a injuriat organul constatator.
S-a apreciat că un astfel de fapt dacă ar fi fost real nu ar fi fost trecut cu vederea de lucrătorii de poliție cel puțin atât cât să-l releve cu ocazia audierilor, fiind evident că în pofida unui volum ridicat al controalelor rutiere efectuate în noaptea respectivă, o astfel de conduită ieșind din sfera normalității in mod firesc rămâne în sfera memoriei persoanelor implicate. Apoi sunt nelămurite împrejurările în care inculpatul ar fi oprit autoturismul, respectiv la avertizarea sonoră sau de bună voie la semnul polițistului, declarațiile fiind contradictorii. În plus s-a remarcat, ca având relevanță deosebită, împrejurarea că în contextul faptic analizat erau prezente mai multe persoane la care organul constatator putea face apel pentru a avea calitatea de martori asistenți, fapt ce nu s-a întâmplat.
Pentru considerentele arătate, s-a apreciat că procesul verbal de constatare încheiat în cauză este o probă nelegală și ca atare împrejurarea ce o atestă, respectiv că inculpatul a condus autoturismul nu este demonstrată în cauză. Probele testimoniale administrate de asemenea nu sunt relevante asupra acestei chestiuni; martorii Ag.,Ag.Pr. aparținând organului constatator sunt evident subiectivi, tinzând în mod firesc la acreditarea stării de fapt consemnate în acest proces verbal; martorul asistent este o persoană interesată în cauză fiind fiul unuia din lucrătorii de poliție ce face parte din organul constatator și în mod evident subiectiv, ținând în mod firesc la acreditarea stării de fapt consemnate în acest proces verbal.
Inculpatul nu recunoaște faptul conducerii autoturismului și deși are în fața instanței de apel o apărare necredibilă, acest fapt în sine nu este suficient a proba o stare de fapt contrară, în primul rând datorită faptului că declarația sa în mod individual nu are valoare probatorie ci doar în măsura coroborării cu alte probe. Aceste probe la rândul lor trebuie să fie legal obținute procesul verbal de constatare neîndeplinind această cerință.
În mod sigur inculpatul a avut la data de 13.08.2006 în sânge o concentrație alcoolică de 1,65 gr. %0, însă acest fapt în condițiile în care nu s-a probat că a și condus pe fondul acestei stări un autovehicul, pe un drum public, nu constituie infracțiune.
Față de considerentele arătate, rejudecând cauza, instanța de apel în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod proc. penală a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la 23 martie 1969 în localitatea O, județul B, domiciliat în, nr. 2. județul B, CNP -, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2003.
În ce privește restituirea cauzei la parchet, aceasta estre nefondată, neprezentarea materialului de urmărire penală nefiind sancționată de lege cu nulitatea absolută. Regimul nulității relative ce sancționează această omisiune, impune inovarea sa într-un anumit termen și dovedirea unei vătămări ce nu putea fi altfel înlăturată decât prin anularea actului viciat. Inculpatul a respectat acest termen invocând lipsa neprezentării materialului de urmărire penală în fața instanței de fond la primul termen la care a fost prezent, însă nu a dovedit nici o vătămare a drepturilor sale în condițiile în care din dosarul de urmărire penală nu rezultă exercitarea acestora cu bună credință. Inculpatul a fost citat frecvent de organul de urmărire penală în vederea prezentării materialului de urmărire penală iar din procesele verbale de executare a mandatului de aducere rezultă că aceste înștiințări au ajuns la familia inculpatului, care au făcut cunoscută împrejurarea că acesta este plecat în Spania. Faptul că inculpatul nu a înțeles să rămână în țară pentru a fi prezent la procedurile judiciare ce se derulau împotriva sa, nu justifică restituirea cauzei la parchet pentru a i se prezenta acestuia materialul de urmărire penală. S-a menționat că, chemarea acestuia de către organul de urmărire penală s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile legale respectiv la adresa cunoscută a inculpatului, în absența oricărei notificări privind schimbarea de domiciliu iar indiciile existente în dosar privind plecarea inculpatului în Spania nu impuneau citarea acestuia prin afișare în condițiile în care mandatul de aducere emis împotriva inculpatului, ce releva acest aspect, confirma organului de urmărire penală că inculpatului nu i se poate prezenta materialul de urmărire penală, fapt pentru care s-a emis mandatul de aducere împotriva acestuia.
În baza art. 192 alin.3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în fața primei instanțe, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând instanței desființarea hotărârii instanței de apel și să mențină ca legală și temeinică hotărârea Judecătoriei Oradea.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală pentru următoarele motive:
În primul rând procesul verbal de constatare întocmit de organele de cercetare penală este valabil și are forță probantă din două motive.
Procesele-verbale se încheie în cursul procesului penal în scopul consemnării unor fapte și împrejurări constatate prin propriile simțuri de persoanele autorizate în acest scop; de aceea, ele au o reglementare aparte în cadrul înscrisurilor ca mijloace de probă. Constatările făcute de persoanele autorizate să încheie procese-verbale suntprobe. Pot încheia procesele-verbale cu privire la faptele care constituie infracțiuni sau la împrejurările referitoare la acestea: organele de cercetare penală, procurorii, instanța de judecată, alte organe de constatare.
Procesul verbal trebuie să cuprindă fapte și împrejurări constatate ex propriis sensibus de persoana care-l încheie, constituind mijloc de probă ca înscris numai pentru aceste constatări personale.
În ceea ce privește martorii asistenți a cărora prezență este prevăzută la încheierea procesului, s-a considerat că dispozițiile prev.de art.92 sunt C.P.P. explicite în sensul că numai în situațiile prevăzute de lege este necesară prezența acestora. Ori, în speță, cu ocazia încheierii procesului verbal de constatare din data de 13.08.2006 - 10 dos. - nu era obligatorie prezența martorilor asistenți, deoarece nu era prezentă nici una dintre situațiile prevăzute de lege în care să fie necesară prezența acestora.
Prin urmare, prin procesul-verbal de constatare s-a constatat o anumită stare de fapt, prezența unor martori asistenți neputând avea influență asupra unei realități obiective.
În al doilea rând, chiar dacă organul de cercetare penală a întocmit procesul-verbal în prezența martorului asistent care la momentul respectiv era elev practicant în cadrul Poliției de Frontieră l de C, s-a apreciat că folosirea acestuia în calitate de martor asistent nu duce automat la constatarea nelegalității procesului verbal, cu atât mai mult cu cât încheierea procesului verbal nu presupunea prezența unui martor asistent.
S-a solicitat instanței de recurs să se țină seama de faptul că șeful de post al comunei care a întocmit procesul verbal a menționat în procesul verbal calitatea sa de organ de cercetare penală, precizând că este însoțit de ceilalți agenți, respectiv, și din cadrul Poliției de Frontieră l de
Față de această situație, s-a considerat că agenții de poliție care l-au însoțit pe șeful de post nu fac parte din organul de cercetare penală, astfel că audierea acestora în calitate de martori precum și a martorului asistent care este fiul unuia dintre agenții susmenționați nu atrage nelegalitatea actului încheiat.
S-a considerat că motivarea instanței de apel în ceea ce privesc contradicțiile dintre declarațiile martorilor audiați în cauză este nefondată, deoarece de la data comiterii faptei și până în momentul audierii martorilor de către instanța de apel s-a scurs o perioadă de aproape 2 ani de zile, astfel că este firesc ca anumite detalii privind modul în care s-au desfășurat evenimentele în noaptea de 13/14.08.2006 să nu mai poată fi relatate cu exactitate, ceea ce a determinat instanța de apel să aprecieze ca depozițiile martorilor prezintă o anumită doză de subiectivism.
Ori, ținând seama de faptul că în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agenții de poliție sunt angrenați în foarte multe activități, ocazie cu care încheie nenumărate acte procedurale, s-a considerat că raportat la data încheierii actului și data audierii de către instanță, martorii nu mai pot detalia anumite stări de fapt cu lux de amănunte, mai ales după trecerea unei perioade mari de timp, cum este cazul în speță.
De asemenea, s-a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere și rezultatul testului din care reiese că s-au evidențiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat la întrebarea relevantă privind conducerea de către inculpat a autoturismului pe drumurile publice.
Deși instanța de fond a luat în considerare și rezultatul testării, se arată că instanța de apel nu a făcut nici o referire la acesta, ori " a nu ține seama de relativitatea concluziilor investigațiilor poligraf este tot atât de grav cu a nu le lua în seamă sau a le acorda un credit total " ( - Tratat de psihologie judiciară, edit. - 2006, pag.215).
Coroborând probele administrate în cauză: respectiv rezultatul testării poligraf, rezultatul examenului clinic al inculpatului precum și al probelor biologice și cele constatate în procesul-verbal încheiat de organul de cercetare penală, s-a apreciat că în cauză s-a dovedit vinovăția inculpatului, situație reținută de altfel și de instanța de fond.
De altfel, instanța de fond a reținut nesinceritatea inculpatului iar din motivarea hotărârii instanței de fond rezultă că nu are relevanță sub aspectul legalității probei faptul că martorii asistenți sunt polițiști în condițiile în care fac parte dintr-o altă structură a poliției, respectiv Poliția de Frontieră.
Într-adevăr, potrivit art.92 al.2 nu C.P.P. pot fi martori asistenți minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauză și cei care fac parte din aceeași unitate cu organul care efectuează actul procedural. Prin urmare, proba analizată îndeplinește exigențele de legalitate.
Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor audiați în fața instanței, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, buletinul de examinare toxicologică, procesul verbal de examinare clinică, rezultatul testării alcooltest, precum și declarațiile nesincere ale inculpatului, aspect întărit și de rezultatul testării cu aparatul poligraf, s-a arătat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, situație în care se impunea menținerea hotărârii instanței de fond de condamnare a acestuia.
Curtea examinând hotărârile atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu disp.art.385 ind.9 al.3 Cod pr.penală combinate cu art.385 ind.6 alin.1 și art.385 ind.7 alin.1 cod pr.penală, constată că în ansamblul lor criticile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor sunt fondate, considerente pentru care în baza art.385/15 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va admite recursul penal declarat împotriva deciziei penale nr.78 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va casa și va menține sentința penală nr.631 din 21 mai 2008 Judecătoriei Oradea.
Demne de reținut sunt următoarele aspecte:
1.Procesele-verbale ocupă un loc deosebit în cadrul înscrisurilor ca mijloace de probă în procesul penal.
Prin proces-verbal în general, se înțelege acel înscris în care organele prevăzute de lege consemneazăconstatările făcute personal.Din această definiție rezultă că procesul verbal este privit ca mijloc de probă numai dacă faptele sunt constatate personal de către organul care-l întocmește.În cazul în care în procesul-verbal sunt consemnate relatările altei persoane (martor, învinuit), acesta nu mai este un mijloc de probă ca înscris, proba rezultând din declarațiile făcute de martori sau învinuit.
2. Procesele-verbale ca mijloace de probă în procesul penal sunt încheiate de către organele de urmărire penală (vezi art.90,108,131 Cod pr.penală) sau de către instanța de judecată )art.90, 299 Cod pr.penală).
În conformitate cu dispozițiile art.90 al.2 Cod pr.penală sunt mijloace de probă și procesele-verbale și actele de constatare încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.
Este de necontestat (instanța de apel nu contestă acest aspect) că agentul șef din cadrul Postului de Poliție, care a încheiat procesul verbal din 13 august 2006 era îndreptățit să încheie un asemenea act, în caz contrar sancțiunea ar fi fost nulitatea absolută prev.de art.197 al.2 Cod pr.penală (întocmirea procesului verbal de către un organ necompetent).
3. Potrivit dispozițiilor art.91 Cod pr.penală procesul verbal trebuie să îndeplinească unele condiții de fond și formă.
Dacă în privința condițiilor de fond nu au existat obiecții (art.91 al.1 Cod pr.penală) în privința condițiilor de formă (art.91 al.2 Cod pr.penală) instanța de apel a constatat că martorul asistent, semnatar al procesului verbal ar fifiul unui polițist de frontieră, echipaj mixt din care făcea parte și agentul de poliție constatator.
Pornind de la această premisă, instanța înlătură procesul verbal de constatare ca o probă nelegală și pe cale de consecință sunt înlăturate și împrejurările pe care acest proces-verbal le atestă.
4. Cu privire la acest ultim aspect se cuvine a se face următoarele precizări:
-procesul verbal incriminat a fost încheiat de către un organ competent;
-procesul verbal a respectat condițiile de fond prev.de art.91 al.1 Cod pr.p., respectiv: data și locul unde a fost încheiat, nume, prenume, ocupația și adresa martorilor asistenți (echipajul Poliției de Frontieră l de C), descrierea amănunțită a celor constatate, măsurile luate, numele, prenumele persoanei la care se referă procesul verbal (a inculpatului în speță), obiecțiile și explicațiile acestuia, etc.;
-martorul asistent semnatar al procesului verbal nu era necesar în opinia instanței a fi menționat iar semnătura lui nu are nici o relevanță în cauză. Doar dintr-un exces de zel al lucrătorului de poliție s-a recurs și la semnătura lui;
-nici menționarea echipajului mixt al Poliției de Frontieră nu constituie un element care să conducă la ideea că procesul-verbal este nul.
În cauză nu considerăm că era necesară prezența martorilor asistenți dar dacă totuși au fost menționați, facem precizarea că nu fac parte din aceeași unitate cu organul care a efectuat actul în cauză. Pe cale de consecință, condițiile dispp.art.92 al.2 Cod pr.p. nu au aplicare. Polițiștii de frontieră nu sunt și nu pot fi asimilați cu polițiștii din cadrul Inspectoratelor de Poliție, Ordine Publică Rural din care face parte agentul constatator.
- în lumina disp.art.63 al.2 Cod pr.penală înscrisurile ca și celelalte mijloace de probă nu au valoare probatorie dinainte stabilită, ele fiind egale, ca putere de dovadă, cu celelalte mijloace de probă ce pot fi administrate în procesul penal.
Totuși, trebuie pornit de la premisa că în condițiile de astăzi ale vieții sociale, înscrisurile sunt indispensabile pentru desfășurarea normală a relațiilor sociale de tot felul. Înscrisurile sunt considerate ca fiind expresia adevărului și, în consecință, ele trebuie să inspire încredere deplină în privința informațiilor și datelor care le conțin.
Având în vedere că procesele verbale sunt întocmite de organe ale statului cu o competență deosebită, acestora trebuie să li se acorde încredere.
Doar datorită nepriceperii, relei credințe, abuzurilor etc. un proces verbal sau un înscris oficial, în general, poate să nu reflecte adevărul.
Desigur, instanțele, ca organ judiciar au dreptul și posibilitatea, prin alte probe, să înlăture un înscris din cadrul probațiunii, dacă se dovedește că acesta nu reflectă adevărul.
În cauză nu s-a dovedit în nici un mod că organul constatator ar fi fost de rea credință, că ar fi săvârșit un abuz cu prilejul încheierii procesului verbal incriminat, că ar fi atestat fapte mincinoase în cuprinsul acestui proces-verbal, etc. și pe cale de consecință considerăm nelegală înlăturarea procesului verbal.
Este de neînțeles și nemotivat în opinia instanței motivele pentru care au fost înlăturate celelalte probe testimoniale, buna credință și sinceritatea unui martor nu poate fi pusă la îndoială și proba înlăturată doar pentru simplul fapt că martorul este polițist de frontieră și deci nesincer, iar inculpatul în toate susținerile sale are girul instanței fiind achitat.
Pentru toate considerentele exprimate mai sus vom constata că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prev.de art.72 Cod penal.
Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut disp.art.72 și art.52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Pentru aceste motive s-a procedat ca și mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr.78/A din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează și menține sentința penală nr.631 din 21 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
cu opinie separată
red.dec. judecător - - în concept 21.10.2009
jud.fond
jud.apel C -
MT/HM
2 ex. din 21.10.2009.
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că soluția pronunțată de către Tribunalul Bihor în decizia penală nr.78/A din 16 martie 2009 este temeinică și legală și aceasta deoarece în mod corect s-a constatat că procesul verbal de constatare al infracțiunii încheiat în 13 august 2006 nu este o probă concludentă datorită viciilor formale și de substanță ce îl afectează. Astfel, apreciez că este obligatoriu ca procesul verbal de constatare făcând parte dintre mijloacele de probă potrivit art.90 al.2 Cod pr.penală este necesar a fi întocmit în prezența martorilor asistenți. Acest aspect rezultă din prevederile art.91 Cod pr.penală unde se arată că procesul-verbal trebuie să cuprindă printre altele, "numele, prenumele, ocupația și adresa martorilor asistenți, când există". Din această dispoziție legală rezultă că numai în mod excepțional procesul verbal nu se încheie în prezența martorilor asistenți, respectiv atunci când datorită împrejurărilor obiective nu este posibil acest lucru.
Mai mult, potrivit art. 92 alin.2 Cod pr.penală se arată că nu pot fi martori asistenți "minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauză și cei care fac parte din aceeași unitate cu cel care efectuează actul procedural", ori, în prezenta cauză singurul martor asistent -, este fiul agentului constatator Ag., agent care l-a însoțit pe agentul șef ( cel ce a întocmit procesul verbal) în acea seară, făcând parte cu toții dintr-un echipaj mixt. În consecință, corect s-a reținut de instanța de apel că martorul asistent este o persoană interesată în cauză, fiind fiul unuia din lucrătorii de poliție ce fac parte din organul constatator, aspect care în mod evident afectează substanțial actul de constatare. Ori, în apropierea locului în care se reține în procesul-verbal că inculpatul ar fi fost oprit de organele de poliție se afla o discotecă iar în fața discotecii se aflau multe persoane (aspect dovedit chiar și prin declarația Ag.Pr. ) astfel încât puteau fi chemate două persoane ce nu aveau legătură cu echipajul de poliție și care să participe la întocmirea procesului verbal în calitate de martori asistenți.
Totodată, și între declarațiile polițiștilor care au făcut parte din organul constatator și declarațiile martorului asistent există contradicții, aruncând astfel îndoiala asupra obiectivității celor inserate în procesul verbal, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu recunoaște faptul că în seara zilei de 13 august 2006 ar fi condus autoturismul marca cu nr.de înmatriculare - pe strada - din localitatea. Ori, ceea ce este incriminat de legea penală nu este consumul de alcool (aspect dovedit în mod incontestabil) ci faptul că inculpatul ar fi condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o imbibație alcoolică peste limita legală. De menționat că în afară de acest proces verbal și declarațiile polițiștilor ce au făcut parte din acel echipaj mixt, la dosar nu există vreo altă probă care să dovedească faptul că inculpatul ar fi fost oprit în trafic de organele de poliție.
JUDECĂTOR
- - -
Red.opinie separată judecător -
PC/MH
2 ex. din 21.10.2009
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Munteanu
