Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 440/
Ședința publică din data de 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 66 din 10 martie 2009 Tribunalului Brăila.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 556/23.06.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat, acesta prezentând cartea de identitate din care rezultă că are CNP -.
CURTEA, având în vedere soluția pronunțată de către instanța de fond, care a fost menținută în apel, aduce în discuție necesitatea audierii inculpatului.
Totodată, aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, conform cărora are dreptul de a da declarație, iar ceea ce va declara poate fi folosit și împotriva sa, sau are dreptul să refuze să dea declarație.
Recurentul inculpat este de acord să dea declarație în această fază procesuală.
S-a ascultat recurentul inculpat, încheindu-se proces-verbal care s-a atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cele două hotărâri pronunțate în cauză, respectiv, sentința penală nr. 1720/2008 a Judecătoriei Brăila și decizia penală 66/2009 a Tribunalului Brăila, sunt nelegale și netemeinice din următoarele motive:
Din punct de vedere al speței în discuție între cele două reglementări - cea anterioară reglementarea fiind dată de. 328/1966 și reglementarea actuală dată de OUG 195/2002 consideră că nu este vreo diferență. Se rețineau în concurs tot două infracțiuni.
Numărul de înmatriculare este expresia stării de înmatriculare a autovehiculului la care se referă. De aceea, ori de câte ori numărul aplicat pe autovehicul nu are corespondent într-o realitate reală și actuală în evidențele organelor de poliție, urmează să fie considerat fals.
În situația aplicării unui număr provizoriu de înmatriculare a cărei valabilitate a expirat se poate aprecia că acest număr nu are corespondent într-o înscriere actuală în evidențele organelor de poliție, este deci contrar realității și să inducă în eroare.
În speță, numărul provizoriu atribuit autovehiculului condus de inculpat pe drumurile publice la data de 14.12.2007, expirase la data de 2.11.2007, iar în evidența operativă a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, acesta apare ca expirat. În acest sens este fișa electronică aparținând autoturismului de la dosar.
Deci, la data când inculpatul a fost surprins circulând cu autoturismul pe drumurile publice numărul de înmatriculare provizoriu aplicat pe acesta nu avea corespondent în evidența actuală a organului de poliție, creând o aparență necorespunzătoare realității aptă să inducă în eroare dacă s-ar pune problema identificării operative a acestuia.
Pe de altă parte, inculpatul avea obligația, conform art. 11 din OUG 195/2002, să înmatriculeze autoturismul la data expirării valabilității numărului provizoriu de circulație în vederea obținerii unui număr de înmatriculare definitiv și a certificatului de înmatriculare.
Continuând să circule pe drumurile publice cu număr de circulație provizorie expirat, inculpatul s-a sustras acestei obligații și a avut reprezentarea stării de pericol create pentru siguranța circulației, acceptând acest rezultat.
Această obligație revine fiecărui conducător auto, iar inculpatul nu poate susține că a fost în eroare deoarece a acceptat situația, rezultând acest fapt din declarațiile date în cursul urmăririi penale, aflate la filele 10-11, declarații în care arată că a conștientizat că ceva nu este în regulă cu numărul de înmatriculare, că a cerut fostului proprietar autorizația de circulație provizorie, dar acesta nu i-a dat-
Pentru aceste motive, consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale laturii subiective infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Solicită admiterea recursului, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 1905/2002, cât și pentru cea prev. de art. 85 alin.2 din OUG 195/2002, aflate în concurs ideal, să se stabilească o nouă pedeapsă rezultantă și să se mențină modalitatea de executare stabilită de instanța de fond.
Apărătorul recurentului inculpat arată că, chiar dacă cele două infracțiuni în practica judiciară există sau nu există în forme diferite, învederează că practica în acest domeniu este împărțită.
A observat că la dosar s-a depus practică judiciară numai în defavoarea inculpatului, dar în accepțiunea sa cele două infracțiuni prevăzute de art. 85 alin. 1 și art. 85 alin. 2 din OG 195/2002 nu pot coexista.
Consideră că un autovehicul ori este neînmatriculat, ori este cu număr fals de înmatriculare. Deci, cele două infracțiuni nu pot coexista.
Problema pe care a învederat-o instanței de fond și instanței de apel este aceea că inculpatul a săvârșit fapta fără vinovăție. În permanență inculpatul s-a apărat în sensul că nu a cunoscut că acele numere au expirat la vremea respectivă și că nu a știut săvârșește cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul a fost achitat pentru una din cele două fapte, dar consideră că trebuia pentru ambele.
Consideră că și decizia Tribunalului Brăila este motivată în sensul achitării, pentru că, după ce face o pledoarie cu privire la radiere, înmatriculare, instanța spune că în cauză a expirat înmatricularea și că din diverse motive sau doar din neglijență, inculpatul nu a procedat la înmatricularea definitivă a autovehiculului, însă numărul de înmatriculare provizoriu era valabil o perioadă.
Pentru a se sancționa uzul de fals trebuie ca făptuitorul să cunoască împrejurarea că înscrisul este fals și să urmărească producerea unor consecințe juridice. Or, inculpatul nu a urmărit aceste împrejurări necorespunzătoare și prin folosirea numărului expirat nici nu a urmărit producerea unor consecințe juridice, infracțiunile de acest gen fiind caracterizate din punct de vedere al laturii subiective de un anumit scop, ceea ce în cauză nu s-a dovedit. Astfel, se reține că nu este întregită latura subiectivă a infracțiunii. Or, nefiind întregită latura subiectivă a infracțiunii nu se poate aprecia că sunt întrunite toate elementele esențiale ale infracțiunii, așa cum sunt menționate în art. 17 din Codul penal: fapta să fie săvârșită cu vinovăție, să fie prevăzută de legea penală, să prezinte pericol social. Deci, nu se poate aprecia latura subiectivă nici gradual, nici trunchiat. Fapta ori există, ori nu există și, așa cum este motivată decizia Tribunalului Brăila, fapta nu există. În atare condiții, fapta este săvârșită fără vinovăție.
În motivele de apel a învederat faptul că inculpatul avea cunoștințe de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, deoarece luase 20 de ore de conducere și urma să ia permisul de conducere, deci nu era chiar novice atunci când a urcat la volan.
Practica instanțelor, din acest punct de vedere, este aceea că se acordă o sancțiune cu caracter administrativ, așa cum de altfel a solicitat și la fond, având în vedere și împrejurarea că, fiind pompier angajat, inculpatul și-a pierdut locul de muncă urmare comiterii acestei fapte.
Solicită ca instanța de recurs să aprecieze cu privire la recursul declarat de Parchet, dar și cu privire la recursul declarat de inculpat, în funcție de motivele invocate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Așa cum a arătat anterior, din probe rezultă că inculpatul nu și-a respectat obligațiile stabilite prin OUG 195/2002, s-a sustras acestor obligații. Consideră că inculpatul nu a fost în eroare deoarece chiar el a declarat că era conștient că situația nu era în regulă.
Apreciază că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ având în vedere împrejurarea că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni - a circulat pe drumurile publice cu un autoturism care avea numărul provizoriu expirat și fără a poseda permis de conducere, precum și urmările grave produse - inculpatul a intrat în coliziune cu un microbuz staționat pe partea dreaptă a șoselei.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă faptele comise.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 1720/31.10.2008 a Judecătoriei Brăila, în baza art.11 pct. 2 lit. rap. la art.10 lit.d/pen. inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art.85 alin.2/OUG nr.195/2002, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art.85 alin.1/OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.74 și art.76 lit.d/pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
În baza art.86 alin.1, cu aplicarea art.74 și art.76 lit.d/ pen.același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin această hotărâre au fost săvârșite în concurs ideal prev. de art.33 li.b/pen, și în consecință în baza art.34 lit.b/pen, au fost contopite pedepsele de 5 luni închisoare și 7 luni închisoare aplicate prin această hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 luni închisoare.
În baza art. 71 /pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a doua și lit. b /pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 81 /Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pentru o perioadă de 2 ani și 7 luni ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin 5/pen. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit a teza a doua și lit. b pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În conformitate cu dispozițiile art. 359/proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83/Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
În temeiul art.189 și art. 191/proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 14 decembrie 2008, inculpatul a condus pe drumurile publice din mun. B, fără a deține permis de conducere, autoturismul marca cu numărul de înmatriculare BR--, pentru care autorizația provizorie de circulație era expirată din data de 02.11.2007. În momentul în care a observat un echipaj de poliție pe str. - G, inculpatul s-a speriat și a făcut o manevră bruscă, intrând în coliziune cu un alt autoturism care circula din sens opus. Inculpatul a condus autoturismul în condițiile arătate, deoarece soția sa avea în acel moment probleme de sănătate și îi solicitase prezența la domiciliu.
Situația de fapt reținută de instanța de fond, rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile martorilor audiați respectiv (18), (19), (20) și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (adresele nr.38908/10.01.2008 și nr.39401/29.10.2008 ale Serviciul Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor).
În drept, faptele inculpatului care la data de 14.12.2007, a condus pe drumurile publice din mun. B, fără a deține permis de conducere, autoturismul marca cu numărul de înmatriculare BR--, pentru care autorizația provizorie de circulație era expirată din data de 02.11.2007, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art.85 alin.1/OUG nr.195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 alin.1/OUG nr.195/2002.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile concursului ideal de infracțiuni prev de art.33 lit.b/pen, motiv pentru care s-a făcut aplicarea în cauză a acestor dispoziții, conform art.34 lit.b/pen.
În ceea ce privește, infracțiunea de punere în circulație sau conducere a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare,prev. de art.85 alin.2/OUG nr.195/2002, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Această opinie este motivată de faptul că prin expirarea autorizației provizorii de circulație, autoturismul respectiv încetează să mai fie înmatriculat, fiind astfel îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.85 alin.1/OUG nr.195/2002. Prin număr fals de înmatriculare se înțelege un număr contrafăcut sau alterat în orice mod, de natură să creeze aparența unei alte situații decât cea reală. S-a reținut că în situația de față, inculpatul nu a intervenit în vreun mod pentru contrafacerea sau alterarea numărului de înmatriculare, ci a circulat cu autovehiculul după expirarea autorizației provizorii. Instanța a apreciat că prin trecerea perioadei de valabilitate a autorizației provizorii numărul menționat în aceea autorizație nu se transformă într-unul fals, ci autoturismul în cauză devine unul neînmatriculat. În opinia instanței de fond, disp art.85 alin.2/pen vizează acele situații în care s-a intervenit în vreun fel asupra numărului de înmatriculare, al unui autoturism înmatriculat în realitate sau neînmatriculat, fie prin confecționarea unui număr sau imitarea unuia autentic, fie prin modificarea aspectului sau mențiunilor unui asemenea de număr, creându-se astfel, o aparență necorespunzătoare adevărului. Chiar dacă și printr-un număr a cărui valabilitate a expirat, se creează aparența unei situații necorespunzătoare realității, în condițiile în care nu s-a acționat printr-o activitate specifică de falsificare, nu se poate considera că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev de art.85 alin.2/OUG nr.195/2002.
În consecință, în baza art.11 pct. 2 lit. rap. la art.10 lit.d/proc.pen. instanța a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art.85 alin.2/OUG nr.195/2002, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăilaa susținut că în mod nelegal instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 al.2 din OUG 195/2002 constând în punerea în circulație sau conducerea unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.
S-a mai reținut că prin număr fals de înmatriculare sau falsificat, se înțelege orice neconcordanță a unui număr de înmatriculare cu adevărat rezultat din documentele oficiale. Prin urmare s-a apreciat că, poate fi vorba despre un număr de înmatriculare inventat care nu a fost atribuit niciodată, inexistent în documentele actuale ale organelor competente sau expirat.
Față de considerentele de mai sus, Parchetul apelant a susținut că inculpatul a săvârșit în concurs ideal infracțiunile prevăzute de art. 85 al.1, art. 85 al.2 și art. 86 al.1 din OUG 195/2002.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și inculpatul care a susținut că nu a avut cunoștință că numărul respectiv de înmatriculare este expirat și că urmează a fi menținută achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 85 al.2 din OUG 195/2002 în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prin apărător inculpatul a susținut că sancțiunile aplicate pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa sunt prea aspre și că în materie practica instanțelor este sancțiunea administrativă.
Prin decizia penală 66 din 10 martie 2009 Tribunalului Brăila, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECATORIA B și apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 1720 din data de 31 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul de fond nr-.
S-a menținut sentința atacată.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
S-a arătat că necesitatea de a fi respectate regulile privitoare la înscrierea în circulație a autovehiculelor a impus sancționarea nu numai a conducerii autovehiculelor neînmatriculate, ci și a celor care circulă cu număr fals de înmatriculare pericolul social al acestora din urmă fiind mult mai grav.
S-a mai precizat că în literatura juridică de specialitate s-a arătat că în general conducerea unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare nu are în vedere neapărat ascunderea nerespectării regulilor privind înregistrarea autovehiculelor ci împiedicarea identificării autovehiculului atunci când a fost sustras, ori când autorul a săvârșit încălcări grave a regulilor de circulație și este urmărit ori folosește autovehiculul la săvârșirea infracțiunii.
Pentru a se putea reține infracțiunea de conducere cu număr fals de înmatriculare, s-a arătat că trebuie ca numărul aplicat pe autovehicul să fie fals. Legislația rutieră nu definește numărul fals de înmatriculare situație în care în doctrină s-a apreciat că este număr fals tot ceea ce nu corespunde realității.
S-a apreciat că numărul de înmatriculare este expresia stării de înmatriculare a autovehiculului la care se referă și că ori de câte ori acesta nu are corespondent într-o înscriere reală în evidențele organului de poliție urmează a fi considerat fals.
S-a apreciat că sunt numere false de înmatriculare cele imaginare, plăsmuite precum și cele care au corespuns unei înmatriculări anterioare dar care la data punerii în circulație nu mai aveau valabilitate ca urmare a radierii.
S-a arătat că situația din cauza de față, este diferită de cea ce s-a reținut în doctrină, dar și în practica judiciară, întrucât inculpatul nu a plăsmuit numărul și înmatricularea nu a fost radiată; în cauză a expirat înmatricularea, iar din diverse motive ori doar din neglijență inculpatul nu a procedat la înmatricularea definitivă a autovehiculului, însă numărul de înmatriculare provizoriu era valabil în perioada 19.207-02.XI.2007.
S-a reținut că împrejurarea că după expirarea perioadei de autorizare, inculpatul a folosit autoturismul cu numărul expirat nu este de natură să ducă la concluzia că numărul este fals pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
S-a arătat că prin incriminarea infracțiunii de conducere cu număr fals de înmatriculare, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea făptuitorului de a se sustrage urmăririi în cazul săvârșirii unei infracțiuni datorită imposibilității de identificare a autoturismului. Ori folosind numărul corespunzător înmatriculării provizorii, autoturismul implicat în accident poate fi identificat întrucât numărul respectiv potrivit adresei nr. 34067/16.02.2009 a Serviciului Public Comunitar - Regimul Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, acest număr nu se mai atribuie altei persoane și altui autoturism.( fila 27 dosar apel).
În acest fel, identificarea autoturismului se face în aceleași condiții ca și în cazul înmatriculării definitive.
S-a mai precizat că un alt argument cu privire la nereținerea în sarcina inculpatului a conducerii cu număr fals de înmatriculare este determinat de împrejurarea că, deși falsificarea numărului nu este sancționată, este sancționată folosința acestuia, respectiv uzul.
Pentru a se sancționa uzul de fals (a se vedea conținutul art. 291 Cod penal), s-a arătat că trebuie ca făptuitorul să cunoască pe lângă împrejurarea că înscrisul este fals (numărul este fals) și să urmărească producerea unor consecințe juridice.
Ori, în cauză, s-a precizat că inculpatul nu a urmărit atestarea unei împrejurări necorespunzătoare și nici prin folosirea numărului expirat nu a urmărit producerea vreunei consecințe juridice, infracțiunile de acest gen fiind caracterizate din punct de vedere al laturii subiective de un anumit scop ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
S-a reținut, astfel, că nu este întregită latura subiectivă a infracțiunii, în cauză numărul fals fiind și rezultatul unei lipse de diligență pentru înmatricularea în timp util a autoturismului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA și inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, în motivarea recursului promovat a susținut că în speță numărul provizoriu atribuit autovehiculului condus de inculpat pe drumurile publice la data de 14.12.2007 expirase la data de 2.11.2007, iar în evidența operativă a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, acesta apare ca expirat. Deci, la data când inculpatul a fost surprins circulând cu autoturismul pe drumurile publice, numărul de înmatriculare provizoriu aplicat pe acesta nu avea corespondent în evidența actuală a organului de poliție, creând o aparență necorespunzătoare realității, aptă să inducă în eroare dacă s-ar pune problema identificării operative a acestuia.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că inculpatul avea obligația să înmatriculeze autoturismul la data expirării valabilității numărului provizoriu de circulație în vederea obținerii unui număr de înmatriculare definitiv și a certificatului de înmatriculare, potrivit art. 11 din OUG 195/2002. Continuând să circule pe drumurile publice cu număr de circulație provizoriu expirat, inculpatul s-a sustras acestei obligații și a avut reprezentarea stării de pericol create pentru siguranța circulației și a acceptat acest rezultat.
Față de toate acestea, s-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale laturii subiective ale infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002, pentru care acesta a fost trimis în judecată, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002, cât și pentru cea prevăzută de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002, aflate în concurs ideal, să se stabilească o nouă pedeapsă rezultantă și să se mențină modalitatea de executare stabilită de instanța de fond.
Inculpatul, în recursul său, a precizat că soluția de achitare pronunțată în cauză e corectă, inculpatul susținând că nu a cunoscut că acele numere au expirat la vremea respectivă și că nu a știut că săvârșește cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
S-a arătat că inculpatul a fost achitat pentru una din cele două fapte (art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002), dar trebuia achitat și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002, întrucât pentru a se sancționa uzul de fals trebuie ca făptuitorul să cunoască împrejurarea ca înscrisul e fals și să urmărească producerea unor consecințe juridice, or, inculpatul nu a cunoscut aceste împrejurări necorespunzătoare și prin folosirea numărului expirat nu a urmărit producerea unor consecințe juridice.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, s-a susținut că inculpatul avea cunoștințe de a conduce pe drumurile publice un autovehicul întrucât luase 20 de ore de conducere și urma să ia permisul, motiv pentru care a solicitat și pentru această infracțiune să fie achitat și să-i fie aplicată o sancțiune cu caracter administrativ - de altfel, acest lucru l-a solicitat și în fața instanței de apel.
Cu privire la recursurile formulate, apreciem că acestea sunt fondate și se impune admiterea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare la TRIBUNALUL BRĂILA,având în vedere următoarele:
Astfel, constatăm că împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Brăila au promovat apel atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, cât și inculpatul, Parchetul criticând soluția sub aspectul achitării inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002, iar inculpatul solicitând menținerea achitării pentru infracțiunea susmenționată, precum și faptul că pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 se impune achitarea și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, arătându-se că aceasta e practica instanțelor.
Constatăm că instanța de apel, deși a reținut motivele pentru care inculpatul a criticat hotărârea pronunțată, nu a analizat apelul inculpatului și nu a răspuns decât criticilor pe care Parchetul le-a formulat cu privire la prima sentință, practic, a omis să analizeze apelul formulat de inculpatul.
Astfel, deși inculpatul a solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, instanța nu a precizat în considerentele deciziei de nu a dat curs unei asemenea solicitări - hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect.
Față de toate acestea apreciem că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului - motivarea neîntrunind cerințele de exigență necesare asigurării dreptului la un proces echitabil.
Or, conform disp. art. 383 din Codul d e procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau admiterea apelului.
De asemenea, potrivit art. 378 alin. 3 Cod procedură penală, instanța de apel e obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Neanalizând apelul inculpatului, instanța de recurs nu poate aprecia care au fost argumentele care au stat la baza pronunțării sentinței date în cauză.
În orice fază a procesului penal se impune motivarea în fapt și în drept a hotărârii pronunțate în cauză.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Pentru a conchide, curtea constată o nemotivare a soluției pronunțate. Nerăspunzând apărărilor formulate de părți instanța de apel a încălcat reguli de bază ale procesului penal.
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr- muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp. art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr. 7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.
Această poziție a instanței este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți", precum și în cauza Reiner și alții contra României.
Față de aceste motive, apreciem că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, motiv pentru care se impune admiterea ambelor recursuri, atât al Parchetului, cât și al inculpatului, casarea deciziei pronunțate de TRIBUNALUL BRĂILA și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va motiva în fapt și în drept hotărârea pronunțată și va analiza motivele de apel invocate, argumentând pe baza materialului probator și a legislației în materie, respingerea sau admiterea acestor motive.
Se vor avea în vedere toate aspectele invocate, precum și motivele de recurs.
Vor fi menținute actele procedurale efectuate până la termenul de judecată din 10 martie 2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA și de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 20.09.1975 în B, CNP -, domiciliat în B,-, fără forme legale în B,-) împotriva deciziei penale nr. 66 din 10 martie 2009 Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 1720 din 31 octombrie 2008 Judecătoriei Brăila ) și în consecință:
Casează decizia penală nr. 66 din 10.03.2009 a Tribunalului Brăila și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține actele procedurale efectuate până la termenul de judecată din 10 martie 2009.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 iunie 2009.
Ptr. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ptr. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în, cf. art. 312 al. 2 Cpp, A în, cf. art. 312 Cpp,
Președintele Curții de Apel, Președintele Curții de Apel,
Grefier,
Red. -/03.07.2009
Tehnored. /2 ex./02.07.2009
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
