Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 458/
Ședința publică de la 02 2008
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președinte Secția Penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier- - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 121/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați (sentință fond nr. 461/28.02.2007 a Judecătoriei Galați ).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pentru recurentul inculpat lipsă, apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale, aflată la fila 8 dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că a fost acordat termen de judecată pentru lipsa de apărare a recurentului inculpat și pentru procedura de citare nelegal îndeplinită cu intimatul-parte vătămată.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală.
Avocat arată că inculpatul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 121/28.02.2008 a Tribunalului Galați conform dispozițiilor art.3859pct. 18 Cod procedură penală pentru existența unei grave erori de fapt în sensul că instanța de fond și instanța de apel au apreciat eronat situația de fapt, nu
s-a ținut cont de probatoriul administrat, respectiv de declarațiile martorilor și care au arătat că partea vătămată G i-a înmânat cheile inculpatului, dar ulterior, speriat că ar putea fi și el tras la răspundere, a făcut presiuni asupra inculpatului pentru ca acesta să declare că nu i s-au dat cheile mașinii, ci că le-a furat.
Instanța de apel arătat că dacă s-ar fi dorit protejarea părții vătămate de răspunderea pentru faptul că a încredințat cheile mașinii unei persoane ce nu poseda permis de conducere firesc ar fi fost ca cei doi să afirme că acest aspect nu era cunoscut părții vătămate și nu ca inculpatul să-și asume comiterea unei fapte mult mai grave.
Este adevărat că inculpatul are antecedente penale dar condamnarea cea mai grea, aceea de 2 ani i s- dat pentru infracțiunea de furt, deși fapta de conducere pe drumurile publice fără a avea permis o apreciază ca având un pericol social mai grav.
Cum s-a probat cu prisosință că în speța de față nu este incidentă fapta de furt, cheile fiind înmânate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt potrivit dispozițiilor art.11pct. 2 lit. în referire la art.10 lit. a Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul promovat de inculpat ca fiind nefondat, în mod corect instanțele au reținut că inculpatul a comis fapta de furt calificat și că luarea cheilor mașinii s- făcut fără acordul părții vătămate.În faza urmăririi penale, inculpatul în nenumărate rânduri a arătat că a luat cheile iar partea vătămată nu i-a permis acest lucru; așa cum s-a menționat și de către instanța de apel s-ar fi putut găsi o altă variantă comună ambelor părți dacă partea vătămată s-ar fi temut că ar fi trasă la răspundere.
Cum declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor și cum revenirea inculpatului asupra declarațiilor în faza cercetării judecătorești nu a fost convingător motivată solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Inculpatul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.121/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 121/28 februarie 2008, Tribunalul Galația respins apelurile declarate de inculpatul și de partea vătămată împotriva sentinței penale nr.46l/28.II.2007 a Judecătoriei Galați, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 461/28.II.2007 a Judecătoriei Galați,s- dispus în baza art.334 pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul din infracțiunile prevăzute de art.78 al.1 din OUG195/2000 și de art.208 al.1, 4 - 209 al.1 lit.g, i pen. în infracțiunile prevăzute de art.78 al.1 din 195/2000 cu aplicarea art.37 lit.a pen. și de art.208 al.1, 4 - 209 al.1 lit.g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.78 al.1 din OUG195/2002 (devenit art.86 al.1 după republicarea nr.OUG195/2002) cu aplicarea art.37 lit.a pen.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 al.1, 4 - 209 al.1 lit.g, i cu aplicarea art.37 lit.a pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 660 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.376/19.06.2006 a Judecătoriei Tg.B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.745/30.11.2006 a Tribunalului Galați.
În baza art.61 pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 101 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1103/28.12.2004 a Judecătoriei Tg.B, definitivă prin nerecurare la data de 10.01.2005.
În baza art.33, 34.pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare și de 3 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință penală și cu cele două pedepse cu amenda penală nr.600 lei, urmând ca inculpatului să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.61 pen. s-au contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală cu restul de 101 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1103/28.12.2004 a Judecătoriei Tg.B, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c pen. pe durata executării pedepsei.
S-au respins pretențiile civile formulate de părțile vătămate și, ca inadmisibile.
În baza dispozițiilor art.191 al.1 pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond reținut următoarele:
În ziua de 07.XI.2005,în jurul orelor 16.00, inculpatul a consumat o bere după care s-a deplasat în cartierul micro 19 din G, la un magazin unde lucra sora sa, loc în care s-a întâlnit cu partea vătămată G, prietenul surorii sale și proprietarul autoturismului marca Renault, cu numărul de înmatriculare -.
Că, în magazinul aparținând SC "" SRL G a profitat de neatenția părții vătămate și a sustras, de pe masă, cheile autoturismului
Că, deși nu avea permis de conducere, urcat la volanul autoturismului conducându-l până pe strada - -, unde în parcarea aferentă blocului, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Lancia, cu nr - și din impactul cu acesta, a fost proiectat în autoturismul marca 1310, cu nr. GL.02.
S-a apreciat că vinovăția inculpatului în privința săvârșirii infracțiunilor prev de art 208 al 1,4- 209 al 1 literele g, Cod penal este dovedită cu adresa nr.-/18.XI.2005, declarațiile părților vătămate G, și declarațiile inculpatului care,în faza de urmărire penală, a recunoscut comiterea acestora.
S-a apreciat că se impune reținerea stării de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa ce-i fusese aplicată prin sentința penală nr.1103/28.XII.2004 a Judecătoriei Tg
În privința laturii civile a cauzei, s- constatat că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă.
Că, partea vătămată, proprietarul autoturismului marca Lancia, cu nr. -, s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate ca urmare a avariilor cauzate de inculpat.
Că, partea vătămată, proprietarul autoturismului marca cu nr. GL.02. s-a constituit parte civilă cu suma de 350 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor la autoturism.
Instanța a apreciat că pretențiile civile formulate de cele două părți civile sunt inadmisibile și le-a respins ca atare.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul și partea vătămată.
Inculpatul a invocat nelegalitatea hotărârii în privința dispoziției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de furt și netemeinicia acesteia în privința pedepsei aplicate pentru infracțiunea de conducere a autoturismului pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Astfel, inculpatul a susținut că nu luat cheile mașinii de pe o masă din magazin, ci că, i-a cerut cheile părții vătămate care a fost de acord să i le dea pentru aoî ntoarce.
În acest sens a invocat declarațiile celor doi martori audiați la instanța de fond, martori care au susținut această variantă.
Prin urmare, a solicitat să se dispună achitarea sa conform art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală în referire la art 10 litera a Cod procedură penală.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 78 al 1 din OUG nr. 195/2002, s-a solicitat să se rețină circumstanțe atenuante judiciare și să se coboare pedeapsa aplicată spre minimul general
Partea vătămată / parte civilă a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii în privința dispoziției de respingere a pretențiilor civile pe care le- formulat, ca fiind inadmisibile
A solicitat ca, în rejudecare să se dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, astfel cum au fost formulate la instanța de fond.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.371 al 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta o corectă încadrare juridică.
Instanța nu a reținut apărarea inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt de folosință a autoturismului aparținând părții vătămate
În acest sens, s-a avut în vedere faptul că, audiat fiind de către organele de poliție ce s-au deplasat la fața locului, inculpatul a declarat că a văzut cheile autoturismului, le-a luat, a urcat la volan și a condus mașina proprietatea lui G ( fila 14 dosar de urmărire penală).
Aceeași poziție a fost menținută de inculpat cu prilejul declarației date în ziua de 11.05.2006, când a relatat că a profitat de faptul că G ieșise afară să fumeze și i- luat cheile de la mașină ( filele 11-13, dosar urmărire penală).
Pe tot parcursul urmăririi penale inculpatul nu a făcut vorbire, nici măcar o dată, despre faptul că G i-ar fi înmânat cheile mașinii, ori, în condițiile în care lucrurile s-ar fi petrecut în acest mod, firesc ar fi fost ca inculpatul să declare adevărul și nu să se autoincrimineze, prin recunoașterea unei fapte pe care nu ar fi comis-
De asemenea, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că își menține declarațiile anterioare, că nu mai are de făcut alte declarații și nici probe de propus în apărarea sa.
Cu toate acestea, în cursul judecății, a revenit asupra declarațiilor anterioare, susținând că partea vătămată îi dăduse cheile mașinii de bună voie.
Această declarație este combătută de declarațiile părții vătămate care, audiată fiind la datele de 07.XI.2005 și 11.2006, a relatat că a lăsat cheile mașinii pe o masă din magazin și a ieșit afară să fumeze, timp în care inculpatul i-a luat cheile fără să-i spună sau să-i ceară încuviințarea și că a aflat acest lucru chiar de la inculpat, care l- sunat pe telefonul mobil și i-a comunicat faptul că i-a luat mașina și a accidentat-o ( filele 8-10, dosar urmărire penală).
S-a apreciat că dacă cele relatate de inculpat în faza de cercetare judecătorească ar fi fost reale, nici partea vătămată și nici inculpatul nu ar fi reliefat o cu totul altă situație de fapt în declarațiile date pe tot parcursul urmăririi penale, sau cel puțin inculpatul, care nu era la primul impact cu legea penală, nu ar fi făcut acest lucru, cu atât mai mult cu cât, după cum a arătat, au existat și doi martori care l-au auzit când i-a cerut cheile de la mașina părții vătămate.
În condițiile în care s-ar fi dorit protejarea părții vătămate de răspundere pentru faptul că a încredințat cheile mașinii unei persoane ce nu poseda permis de conducere firesc ar fi fost ca cei doi să afirme că acest aspect nu era cunoscut părții vătămate și nu ca inculpatul să-și asume comiterea unei fapte mult mai grave.
Față de aceste considerente, s-au apreciat ca fiind nesincere declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești.
Având în vedere nesinceritatea de care inculpatul a dat dovadă în prezenta cauză, antecedentele acestuia, gradul de pericol social ridicat al faptei de a conduce un autovehicul fără a avea permis de conducere, cu atât mai mult cu cât anterior consumase băuturi alcoolice, s-a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și nici reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.
Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat recurs inculpatul, invocând disp.art. 3859pct.18 c.proc.penală, în sensul că instanțele inferioare ar fi făcut o gravă eroare de fapt, arătând că în mod greșit s-ar fi reținut și săvârșirea infracțiunii de furt, întrucât, în realitate partea vătămată i-ar fi încredințat cheile mașinii.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a invocat, în susținerea recursului, aceleași motive ca și în fața instanței de apel, solicitând să nu se mai rețină în sarcina sa infracțiunea de furt calificat, arătând că, de fapt cheile mașinii i-au fost încredințate de către partea vătămată.
Această apărare un poate fi reținută, întrucât atât inculpatul cât și partea vătămată, pe toată durata urmăririi penale, au declarat (filele ll - 13 și 8 și 10 ds.urmărire penală), că partea vătămată a lăsat cheile pe tejghea și a ieșit din bar pentru a fuma o țigară, moment în care inculpatul le-a luat și a plecat cu autoturismul.
Același lucru a afirmat și la prezentarea materialului de urmărire penală, declarând abia în faza de judecată că, de fapt, a vrut să o protejeze pe partea vătămată pentru a nu fi acuzată de încredințare a autoturismului unei persoane știind că aceasta nu posedă permis de conducere.
In realitate, inculpatul nu se afla la primul contact cu legea penală și ar fi găsit o altă modalitate de protejare a părții vătămate, cunoscând ce consecințe are pentru situația sa juridică susținerea săvârșirii unei fapte pe care nu a săvârșit-o în realitate.
Analizând hotărârea recurată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și sub aspectul prevederilor art.3859al.3 din codul d e procedură penală, Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și o va menține.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515al.l pct.l lit.b proc.penală, să respingă recursul inculpatului declarat împotriva deciziei penale nr.121/28.02.2008 a Tribunalului Galați, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și C, născut la data de 10.01.1983 în Tg.B, județ G, domiciliat în comuna,județ G,CNP -) împotriva deciziei penale nr. 121/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați (sentință fond nr. 461/28.02.2007 a Judecătoriei Galați ).
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.-
Tehnored.T eodorescu/ 2 ex/09.09.2008
Jud.apel--
Jud.fond-
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
