Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 466/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 466/
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 3: Marioara
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în C, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr.56/A din26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației nr.83/2008, emisă de Baroul
Procedura, legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și accordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică. Solicită achitarea inculpatului în conformitate cu prevederile art. 11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art.10 lit.a Cpp. La dosar nu există nici un act încheiat sau dispoziție scrisă dată de organele de poliție prin care să se dispună prezentarea inculpatului la o unitate spitalicească în vederea
recoltării de probe biologice sau eventual refuzul acestuia. Faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Din declarația martorului ocular, coroborată cu declarația inculpatului rezultă că acesta nu a avut intenția de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice. În subsidiar solicită reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege în temeiul art. 74 și 76 Cod penal.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că organele de poliție au constatat că inculpatul se afla în stare de ebrietate și a refuzat să dea curs invitației de a se prezenta la unitatea sanitară în vederea recoltării probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei. În procesul verbal de constatare a infracțiunii sunt consemnate aceste constatări. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.477 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, în temeiul art. 302 Cod pr.penală, a fost respinsă ca nefondată excepția nulității actelor de cercetare și de urmărire penală invocată de inculpat, prin avocat, și, în baza art.87 alin.5 din OUG nr. 195/2002, modificată prin Legea nr.49/2006, privind circulația pe drumurile publice, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 mai 1987 în Râmnicu V, domiciliat în comuna C, sat, județul V, -, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În conformitate cu dispozițiile art.83 Cod penal, aceeași instanță dispus revocarea suspendării condiționate executării pedepsei închisorii de 1 an și 8 luni, aplicată prin sentința penală nr.384 din 14 martie 2006 de Judecătoria Horezu, urmând ca inculpatul să execute în total o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare, în condițiile prevăzute de art.71 rap. la art.64 lit. a-c Codul penal.
În baza art.191 alin.1 Cod pr. penală, inculpatul fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru pronunța această soluție, în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța de fond conchis că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii privind refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de ar. 87 alin.5 din Codul rutier, actualizat.
În fapt, instanța de judecată a reținut, în esență, că în noaptea de 10/11 iunie 2006, inculpatul, în jurul orei 2:00, intenționând să plece spre domiciliu din parcarea unei discoteci de pe raza localității, cu autoturismul marca 1310, la ieșire, lovit ușor un alt autoturism aflat în fața sa, fără a-i produce avarii.
Agenții de poliție aflați în apropiere i-au cerut inculpatului să se legitimeze, însă acesta refuzat.
De asemenea, au sesizat că inculpatul se afla sub influența alcoolului, având în vedere comportamentul acestuia, instabil din punct de vedere al echilibrului locomotor, motiv pentru care i-au cerut să se deplaseze la Spitalul orașului H, pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul refuzat categoric să se prezinte la spital, manifestându-se într-un mod violent, ceea ce determinat agenții de poliție să apeleze la ajutorul jandarmilor, care i-au aplicat sancțiune administrativă.
Mai mult decât atât, inculpatul încercat să plece cu autoturismul, fiind însă împiedicat de martorul.
În cursul urmăririi penale, inculpatul recunoscut că în noaptea respectivă consumat băuturi alcoolice și că a refuzat să se prezinte la spital.
În cursul cercetării judecătorești revenit asupra declarației inițiale, negând comiterea faptei, în pofida probelor care-l incriminează.
Din cazierul judiciar, instanța de judecată reținut că inculpatul, anterior, prin sentința penală nr.384 din 14 martie 2006, pronunțată în dosarul nr.59/2006, de Judecătoria Horezu, rămasă definitivă prin neapelare, la 26 aprilie 2006, mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, printre altele și pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 78 alin.1 din OUG 195/2000, în condițiile art. 81, 82 Cod penal.
Constatându-se că inculpatul comis infracțiunea pentru care fost acuzat, în termenul de încercare de 3 ani și 8 luni, în temeiul art. 83 Cod penal, instanța de fond dispus revocarea suspendării condiționate acestei pedepse care, adăugată la pedeapsa nou aplicată, dispus să execute în total 4 ani și 8 luni închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei si modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.52 Cod penal, gravitatea faptei comise, persoana infractorului care are antecedente penale, precum și sustragerea de la cercetarea judecătorească.
În apărare, inculpatul invocat nulitatea actelor de cercetare si de urmărire penală, susținând că fost cercetat pentru mai multe fapte de care nu poate fi făcut răspunzător, respectiv că cele trei variante ale infracțiunii constituie fapte penale distincte, că prin procesul-verbal de începere a urmăririi penale din 26 iunie 2006, s- reținut infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, în timp ce prin proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii din 10 iulie 2006, se menționează că este cercetat pentru infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice.
Instanța de fond respins ca nefondată excepția nulității actelor de cercetare și de urmărire penală invocată de inculpat, cu motivarea că oricare dintre cele trei variante de refuz, împotrivire sau sustragere, definesc aceeași infracțiune, că urmărirea penală s- efectuat conform dispozițiilor procedurale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pretinzând că deși fost acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.79 alin.4 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.13 și art. 37 lit.a din Codul penal, instanța l- condamnat pentru fapta prevăzută de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, modificată, fără să dispună schimbarea încadrării juridice.
De asemenea, inculpatul mai susținut că prima instanță comis eroare gravă de fapt, în sensul că infracțiunea de sustragere de la recoltarea de probe biologice nu există întrucât îi lipsește situația permisa acestei infracțiuni, respectiv că nu s- făcut dovada că organele de politie i-au solicitat să se prezinte la o unitate spitalicească.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.56/A din 26 martie 2008, în dosarul nr-, a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința, în sensul că, în temeiul art. 79 alin.4 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.13 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an.
În temeiul art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.384/14.03.2006, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. 59/2006, urmând ca inculpatul să execute în total 2 ani și 8 luni închisoare, în condițiile prevăzute de art.57 și 71 Cod penal.
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Rezultă din considerentele deciziei că, prin actul de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002, cu aplic.art.13 și art.37 lit.a Cod penal, însă, instanța de judecată a dispus condamnarea acestuia pentru art.87 alin.5 din același act normativ, modificat, deși fapta a fost comisă anterior modificării legii, situație în care apar incidente dispozițiile art.13 Cod penal, ce vizează aplicarea legii mai favorabile.
Cu referire la individualizarea pedepsei, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii privative de libertate, întrucât acesta este recidivist și a săvârșit infracțiunea în perioada termenului de încercare.
Impotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât greșit a fost condamnat pentru refuzul de a se prezenta în vederea recoltării probelor biologice, neexistând la dosar nici un act încheiat sau dispoziție scrisă dată de organele de poliție, prin care să se dispună prezentarea sa la o unitate spitalicească sau eventualul refuz, în sensul celor reținute în sarcina sa.
Se susține că, în temeiul art.224 Cod pr.penală, organul constatator avea obligația să încheie un proces verbal prin care să dispună ca inculpatul să-l însoțească la Spitalul, în vederea recoltării de probe biologice, în care trebuia menționat și eventualul refuz al acestuia.
De asemenea, nu s-a avut în vedere declarația martorului, din care rezultă că inculpatul nu a avut intenția de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice, situație ce atrage lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, respectiv intenția, după cum și greșit a fost înlăturată de la audiere martora.
In final, inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa, potrivit dispozițiilor art.74 și 76 Cod penal, iar ca o consecință, reducerea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile pronunțate, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu disp.art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, nu se constată vreun motiv de casare din cele prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, iar, pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat, pentru argumentele ce se vor expune:
Critica privind nedovedirea refuzului de a se prezenta la unitatea sanitară, în vederea recoltării probelor biologice este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât organele de poliție au constatat că inculpatul se afla într-o stare de ebrietate evidentă, prezentând instabilitate din punct de vedere al echilibrului locomotor, motiv pentru care i-au solicitat să se deplaseze la spitalul din orașul H, pentru recoltarea probelor biologice și stabilirea alcoolemiei, însă acesta a refuzat categoric.
Toate aceste aspecte sunt consemnate în procesele verbale întocmite, acestea coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, reținându-se că, refuzul său a fost exprimat în mod violent, iar situația creată a determinat apelarea la ajutorul jandarmilor care i-au aplicat recurentului sancțiunea amenzii administrative.
De altfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut consumul de alcool și refuzul să se prezinte la spital, întrucât se putea descoperi un anumit grad al alcoolemiei în sânge.
Prin urmare, în mod corect cele două instanțe au reținut existența și săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a faptei de refuz a se prezenta la unitatea spitalicească, în vederea recoltării probelor biologice.
Cu referire la individualizarea pedepsei ce face obiectul ultimei critici în recursul inculpatului.
Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art.72 Cod penal, referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor, stabilind cuantumul și modalitatea de executare compatibile cu finalitatea pedepsei înscrisă în art.52 Cod penal, potrivit căruia "pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța de apel a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate de art.79 alin.1 din nr.OUG195/2002, gradul de pericol social al faptei, apreciind ca fiind ridicat, având în vedere gravitatea infracțiunii și persoana acestuia care este cunoscut cu antecedente penale, a recidivat în comiterea aceluiași gen de infracțiuni și a săvârșit fapta în interiorul termenului de încercare, stabilit cu ocazia suspendării condiționate a executării unei pedepse cu închisoarea, aplicată anterior.
In raport de criteriile de individualizare judiciară a pedepsei menționate, curtea apreciază că nu se impune aplicarea circumstanțelor atenuante sau reducerea acesteia care, oricum, a fost orientată spre minimul prevăzut de lege.
Examinându-se și din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, nu au fost constatate motive de casare din cele prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, motiv pentru care în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul-recurent va fi obligat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 mai 1987 în Râmnicu V, domiciliat în comuna C, sat, județul V, -, împotriva deciziei penale nr.56/A din 26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
escu
29 2008
Red./
4 ex/08.04.2008
Jud. fond,
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Marioara
