Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 468/

Ședința publică din 4 mai 2009

PREȘEDINTE: Constantin Costea

JUDECĂTOR: G -

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 27 din 26 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, iar pedeapsa corect individualizată.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 14 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Oravița în baza art. 86 alin 1 din OUG195/2002, l-a condamnat pe inculpatul G (fiul lui G și, născut la 5.01.1968 în, cu același domiciliu, cu antecedente penale), la 1 an închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul G la 3 luni închisoare.

În baza art. 291 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul G la 3 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 Cod penal a stabilit ca inculpatul G să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare

În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal.

În baza art. 170 Cod penal a anulat înscrisul falsificat, permis de conducere, seria -, categoria B,C, având ca titular pe

În baza art. 191 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpatul G la plata sumei de 500 lei,cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocatului din oficiu, Baroul C-S, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița din 23.09.2008, înregistrat sub nr. 1029/273 la 29.09.2009, pe rolul Judecătoriei Oravița, a fost trimis în judecată inculpatul G, pentru a răspunde penal, de săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere", prev. de disp. art. 86 alin. 1 din OUG195/2002, infracțiunii de "complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale", prev. de art. 26.Cod Penal raportat la art. 288 alin. 1 din Codul penal, infracțiunii de "uz de fals", prev. de art. 291 din Codul penal.

În data de 12.03.2008, organele de poliție rutieră l-au oprit în trafic, la control, pe inculpat, care a prezentat permisul de conducere categoria B și C nr.C-S eliberat la 16.02.2000 de IPJ C-

Întrucât permisul de conducere prezentat de inculpat avea urme evidente că a fost modificat, organele de poliție au efectuat cercetări în baza de date, de unde s-a constatat că acesta nu posedă permis de conducere pentru nici un fel de categorie și nu a susținut vreun examen pentru a obține permis de conducere.

Acest aspect a fost confirmat și de martorul, în declarațiile date în faza de urmărire penală.

Fiind audiat, inculpatul a arătat că prin intermediul concubinei sale, a obținut de la numitul din, în schimbul unei sume de bani, permisul de conducere falsificat. A recunoscut faptul că a bănuit că permisul de conducere este falsificat, întrucât nu s-a prezentat la nici un examen în vederea obținerii acestuia.

Constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză a concluzionat faptul că permisul în cauză este contrafăcut, contrafacere ce s-a realizat prin radierea mecanică a mențiunilor de pe aversul unui permis autentic și aplicarea pe avers a unui suport din carton pe care sunt tehnoredactate alte mențiuni, precum și prin aplicarea unei folii de protecție.

Probele administrate în cauză, au format pe deplin convingerea instanței că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Potrivit disp. art. 86 alin. 1 din OUG195/2002, constituie infracțiunea de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere", fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Potrivit disp. art. 26 din Codul penal, complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Potrivit disp. art. 27 din Codul penal, complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Potrivit disp. art. 288 alin. 1 din Codul penal constituie infracțiunea de "fals material în înscrisuri oficiale" falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura să producă consecințe juridice și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Potrivit disp. art. 291 din Codul penal, constituie infracțiunea de "uz de fals" folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Faptele reținute în sarcina inculpatului, constituie infracțiunea de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere", prev. de disp. art. 86 alin. 1 din OUG195/2002, infracțiunea de "complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale", prev. de art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 din Codul penal, infracțiunea de "uz de fals", prev. de art. 291 din Codul penal, infracțiuni față de care s-au reținut îndeplinite condițiile constitutive sub aspectul laturii obiective și a laturii subiective; inculpatul a acționat în săvârșirea faptelor cu intenție directă, reținându-se astfel vinovăția inculpatului G, fapte pentru care instanța l-a condamnat pe inculpat, conform celor arătate mai sus.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal cu privire la gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, antecedente penale ale acestuia, faptul că a mai suferit condamnări de același gen, a ținut cont de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv conduita inculpatului în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești, care deși s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată, a avut o poziție față de cele imputate de nerecunoaștere a vinovăției în săvârșirea faptelor, criterii prin prisma cărora, s-a aplicat inculpatului în consecință o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune reținută.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; în motivele de apel s-a susținut că instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art. 72 Cod penal privind individualizarea pedepsei, întrucât nu a reținut în sarcina inculpatului art. 74 și 76 Cod penal, circumstanțe atenuante legate de recunoașterea faptelor comise. A solicitat aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, în condițiile art.81 Cod penal.

Prin decizia penală nr. 27 din 26.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 9 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Oravița în dosar nr- și l-a obligat pe inculpat să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:

Hotărârea Judecătoriei Oravița este legală și temeinică, pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.

Inculpatul Gaf ost audiat atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel. Conform declarațiilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. El s-a apărat motivând că nu avea cunoștință nici de anularea permisului de conducere în anul 1998 urmare a săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, pentru care a fost condamnat prin sentința penală 109/1998 de Judecătoria Oravița; de asemenea a susținut că nu avea cunoștință că permisul folosit de el era fals, deși îl obținuse pe căi nelegale, fără să susțină un examen pentru obținerea unui astfel de acțiuni.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost dovedite de probele și actele dosarului, atât din punct de vedere al laturii obiective cât și al laturii subiective.

În mod temeinic și legal instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal, nefiind întrunite nici unul din prevederile acestui articol de lege și anume: inculpatul nu a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii și nu a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal.

Instanța de fond a respectat prevederile art. 72 Cod penal privind individualizarea pedepsei, aplicând o sancțiune corespunzătoare în raport de pericolul social al faptelor săvârșite de inculpat și de persoana acestuia, care este cunoscut cu antecedente penale. Individualizarea pedepsei s-a făcut corect, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, cât și a modalității de executare, ținându-se cont și de scopul pedepsei definit de art. 52 Cod penal, care este nu numai educativ, ci și coercitiv.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G, recursul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății, de către apărătorul din oficiu al inculpatului care a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpat este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.

Astfel, instanța de fond - Judecătoria Oravița - a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 26.Cod Penal rap. la art. 288 alin. 1.Cod Penal, respectiv art. 291.Cod Penal, încadrările juridice ale faptelor fiind cele legale, iar individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor prev. de art. 72.Cod Penal, fiind luate în considerare gradul de pericol concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, care are antecedente penale, suferind condamnări de același gen, depoziția de nerecunoaștere a vinovăției sale.

În aceste condiții, instanța apreciază că nu poate avea loc o diminuare a cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond și menținută de către cea de apel, deoarece pedeapsa de 1 an închisoare este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, aceasta a fost corect stabilită, având în vedere toate elementele cauzei și antecedentele penale ale inculpatului, care rezultă din fișa de cazier judiciar, acesta beneficiind până acum cu ocazia condamnărilor suferite de clemența instanțelor, în sensul că au fost aplicate pedepse care urmau a fi executate la locul de muncă sau în modalitatea suspendării sub supraveghere, însă inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională și se impune executarea pedepsei în regim de detenție, pentru a fi atins scopul prevăzut de art. 52.

Cod Penal

Văzând că nu există motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpat.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 27 din 26 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu

- - G - - -

GREFIER,

- -

Red. Gh./22.05.2009

Tehnored./2 ex./22.05.2009

Prima instanță:

Inst. de apel:,