Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.471
Ședința publică din data de 21 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în comuna,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.453/P din data de 12 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.252 din data de 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.87 al.1 din nr.OUG195/2002.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor recurate, și rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul achitării inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."a,b,d" Cod procedură penală.
Precizează că este bine cunoscut că răspunderea penală poate fi antrenată numai atunci când în sarcina inculpatului se stabilește fără echivoc existența elementelor constitutive ale unei infracțiuni, respectiv art.17 alin.2 Cod penal.
Apreciază că ne găsim în fața unei infracțiuni de pericol a cărei latură obiectivă se constituie din acțiunea de conducere a unui autovehicul în condițiile arătate de text.
Așadar, acțiunea de conducere pe drumul public a autovehiculului trebuie să fie efectivă și dovedită.
Simpla stare de ebrietate sau influența băuturilor alcoolice a unei persoane aflate într-un autovehicul staționat, nu poate constituit un temei al răspunderii de orice fel a acesteia.
În speță, nu se contestă că, în momentul "depistării" de către agenții de poliție, inculpatul se afla în autoturismul sau staționat, în jurul orei 23.
De altfel, nici cuprinsul procesului verbal de constatare și nici din oricare alt act nu rezultă dovada funcționării autoturismului incriminat în pre momentul constatării.
Stabilirea acestui fapt esențial, se putea realiza printr-un procedeu simplu, prin perceperea senzorială fie a funcționării motorului, fie a căldurii emise de acesta, situații ce trebuiau consemnate în procesul verbal.
Consideră că, alta era situația surprinderii în mișcare a autovehiculului.
Declarațiile unor martori, potrivit cărora au văzut autovehiculul în discuție circulând pe drumul public, nu pot suplini constatarea necesară a agenților de poliție.
Coroborate, aceste elemente demonstrează că inculpatul recurent nu a condus autoturismul în condiții care să-i atragă răspunderea penală, așa cum greșit au reținut cele două instanțe, încât elementele caracteristice ale infracțiunii în discuție, nu sunt realizate în persoana sa.
În raport cu conținutul normelor metodologice elaborate de Prof. Dr. Minovici B, și cu disp.art.88 alin. 2 din Codul Rutier, apreciază că proba de sânge nefiind recoltată în condițiile legii, rezultatul ei nu poate constitui un temei legal pentru stabilirea alcoolemiei.
Potrivit normelor metodologice enunțate, se vor recolta 2 prize de sânge de la persoana supusă examenului, la interval de o oră una de cealaltă, aceleași norme arătând că, încălcarea oricăreia dintre regulile instituite pentru recoltarea probelor în vederea stabilirii alcoolemiei, conduce la invalidarea probatorie în proces.
Consideră că nu poate fi primit argumentul instanțelor, potrivit cu care, inculpatul ar fi refuzat recoltarea celei de-a doua priză de sânge, cât timp o astfel de conduită înseamnă săvârșirea a unei alte infracțiuni - art.88 alin.5 din OUG195/2002.
Apreciază că nu poate fi înlăturată contradicția gravă între constatările consemnate în procesul verbal întocmit d agenții de poliție, din care rezultă o stare de ebrietate evidentă și gravă a inculpatului în depistării și, constatările făcute de echipa medicală de recoltare a sângelui, consemnate în buletinul de examinare clinică aflat la fila 8 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă lipsa halenei alcoolice, păstrarea echilibrului, orientarea în spațiu, atenția concentrată și vorbirea coerentă ale inculpatului, contradicție ce pun sub semnul întrebării sau subiectivismului consemnările făcute de agenții de poliție.
Precizează că soluția instanțelor și efectele dezastruoase pentru familia și situația profesională a inculpatului care este unicul întreținător al familiei sale, din care fac parte 2 copii minori, iar prezența antecedentelor penale îi interzice să mai ocupe funcția de pompier pentru care este calificat.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor recurate, și rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul achitării inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."a,b,d" Cod procedură penală.
Depune la dosar, concluzii scrise.
Procurorul, având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită a se constata că apărarea invocă 2 împrejurări, respectiv împrejurarea că, nu circula ci, doar staționa cu autoturismul, precum și, modalitatea în care i s-au recoltat probele biologice și care nu corespund cu normele metodologice aprobate în materie.
Față de prima împrejurare invocată de inculpat, solicită a se constata că, toate probele administrate la dosarul cauzei, îl contrazic și îl contrazice chiar declarația sa dată la urmărirea penală - fila 22, în care declară "în seara de 13.06.2007, am condus autoturismul -, deplasându-mă pe strada -, de pe câmp pentru a merge acasă.
Inculpatul a mai susținut că fiind în mers, s-a aplecat pentru a schimba un post de radio, moment în care, din cauza neatenției, a pierdut controlul volanului, părăsind carosabilul și am pătruns pe trotuarul din fața magazinului unde cu partea dreaptă a mașinii a lovit balustrada rampei de acces.
Ceea ce declară inculpatul în această declarație, se potrivește exact cu declarațiile martorilor de la filele 16,17,22 G de la filele 18,19, - filele 22,23, din dosarul cauzei.
Declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor și cu urmele de avarii constatate pe autoturism, respectiv urme de vopsea de pe balustrada pe care a lovit-o și care se găsesc pe autoturismul inculpatului, demonstrează fără nici un dubiu că inculpatul a condus în stare de ebrietate dar a și produs un incident rutier care eventual s-a datorat concentrației de alcool în sânge.
Cu privire la această împrejurare, apreciază că la dosarul cauzei, se găsesc probe suficiente pentru a demonstra că inculpatul a circulat în această stare, pe drumurile publice.
Cu privire la cea de-a două împrejurare, în sensul că inculpatului i s-a recoltat o singură probă la orele 0,55, apărarea spune că s-a încălcat metodologia, prin faptul că inculpatul nu a fost obligat să se supună recoltării celei de-a doua probă.
Precizează că sunt două elemente de stabilit.
Rezultă în mod cert că inculpatul a refuzat să i se recolteze cea de-a doua probă, moment în care, el și-a însușit eventual imposibilitatea de a i se calcula vreodată această alcoolemie, pentru că cea de-a doua probă de aceea i se recoltează pentru a i se calcula eventual, ulterior, alcoolemia și că deci, a acceptat rezultatul constatat la prima probă sau împrejurarea că, inculpatul ar fi trebuit trimis în judecată și pentru refuzarea recoltării de probă biologică.
Apărarea nu a spus totuși prin ce metodă fi obligat inculpatul să se supună recoltării acestei probe.
În aceste condiții, solicită a se constata că, fapta inculpatului de a circula pe drumurile publice având în sânge o imbibiție, aproape de "comă alcoolică", este o faptă deosebit de gravă care a fost sancționată de instanțe, cu 5 luni închisoare cu suspendare, astfel încât, recursul inculpatului este nefondat, solicitând respingerea lui, ca atare.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, precizează că este vorba de un drept și anume dreptul de a cere recalcularea alcoolemiei, motiv pentru care acest drept nu poate fi încălcat de nimeni, spunând "și-a asumat singur, riscul".
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că regretă fapta, a condus autoturismul în jurul orelor 21,00, când a dus autoturismul și a rămas acolo, defect, iar cu proba de sânge a fost de acord când a venit poliția, ca să meargă să i se recolteze proba de sânge.
Procesul verbal seara poliția nu a vrut să-l facă.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele si lucrările dosarului, curtea constata că Tribunalul Constanta - Secția penală, prin decizia ala nr.252/14.05.2008, în baza art.379 pct.1 lit.b) Cod procedură penală,
A respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat - domiciliat în comuna,-, jud.C, CNP -, împotriva sentinței penale nr.453/P/12.12.2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală,
A obligat apelantul inculpat la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constantaa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1130/P/28.08.2007, inculpatul, a fost trimis in judecată pentru comiterea infractiunii prevazute de art.87 al.1 din nr.OUG195/2002, retinandu-se in sarcina lui ca in seara zilei de 13.06.2007, in jurul orelor 23,00, a condus pe drumurile publice din comuna, un autoturism avand in sange o imbibitie alcoolica de 2,60 gr.la mie.
Judecătoria Mangalia, că instanța de fond a analizat întregul material probator administrat în cauză și a stabilit aceeasi situatie de fapt si comiterea cu vinovatie a infractiunii prevazuta de art.87 al.1 din nr.OUG195/2002.
Au fost înlăturate declarațiile inculpatului in care arată că nu a condus autoturismul dupa ce a consumat bauturi alcoolice. Acesta arata ca, in acea seara s-a deplasat cu autoturismul prin localitatea si in fata unui magazin a constatat ca are probleme la sistemul de franare si nu a putut opri autovehicului, tamponandu-se cu partea dreapta fata in balustrada rampei pentru persoane cu handicap in fata mazinului "" SRL.
Înlăturarea acestor declarații s-a facut avându-se in vedere declarațiile martorilor, G si.
Judecătoria Mangalia, prin sentința penala nr.453/P/12.12.2007, a dispus în baza art. 87 al.1 din OUG 195/2002 modificată, cu aplicarea art. 74 al.1 lit. a) și c)pen. rap. la art. 76 al.1 lit. d) pen.- Condamnă pe inculpatul,fiul lui și, ns.la data de 14.05.1972 în C cu domiciliul în com. - jud. C la pedeapsa de5 luni închisoarepentru conducerea autovehiculului pe drumurile publice având în sânge o concentrație de alcool peste limita legală.
În baza disp. art. 81 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza disp. art. 82 pen.stabilește termen de încercare de 2 ani și 5 luni, termen ce se compune din durata pedepsei aplicate prin prezenta sentință la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen.privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În baza disp. art. 191 al.1 pr.pen.obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei.
Inculpatul a declarat apel impotriva acestei hotarari, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelul vizeaza reaprecierea probelor si chiar refacerea cercetarilor judecatoresti, pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt si a vinovatiei lui.
Se solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale apelate si rejudecandu-se cauza pe fond, sa se dispuna achitarea sa in baza art.11 pct.2 lit a raportat la art.10 lit. d Cod procedura penala.
Mai arata inculpatul apelant ca se impune achitarea sa si pentru faptul ca nu i-au fost recoltate doua probe de sange pentru stabilirea alcoolemiei, fapt ce atrage nulitatea probei prin care i s-a stabilit alcoolemia.
Tribunalul a constata ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt, incadrarea juridica a faptei, vinovatia inculpatului si a facut o justa individualizare a pedepsei aplicate. S-a mai constatat ca in raport de probatoriul administrat in cauza, criticile aduse prin motivele de apel, sunt nefondate.
Inculpatul a declarat recurs impotriva ambelor hotarari, sustinand ca sunt netemeinice si nelegale.
Se solicita admiterea recursuluii, casarea hotararilor recurate si rejudecandu-se cauza sa se dispuna achitarea sa in temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a,b,d Cod procedura penala.
Se sustine ca nu s-a dovedit cu probe ca inculpatul ar fi condus autoturismul pe drumurile publice, deci fapta nu exista.
Chiar daca inculpatul a fost depistat in autoturism, nu sunt probe ca el ar fi condus acest autoturism dupa ce a consumat bauturi alcoolice, deci nu a comis acte materiale care sa intre in latura obiectiva a acestei infractiuni.
Se impune achitarea in baza art.10 lit. d" Cod procedura penala.
Se mai sustine ca nici probele de sange pentru stabilirea alcoolemiei, nu au fost luate in conditii impuse de normele metodologice elaborate de - Minovici si dispozitiile art.88 al.2 Cod Rutier. Daca inculpatul ar fi refuzat recoltarea celei de-a doua proba, acest ar fi comis si infractiunea prevazuta de art.88 al.5 din nr.OUG195/2002. Cum in sarcina inculpatului nu s-a retinut si aceasta fapta, este clar ca un astfel de refuz nu a existat, ci este vorba de culpa organelor de politie si a medicului.
Se mai invoca si o contradictie intre constatarile din procesul verbal intocmit de organele de politie si cele ale medicului, consemnate in buletinul de examinare clinica.
Examinând atât motivele de recurs invocate, cat si din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art.3859alin.3 Cod procedura penala, combinate cu art.3856al.1 si art.3857Cod procedura penala, curtea constata ca prima instanța a reținut in mod corect situația de fapt si a stabilit vinovatia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza, dând faptelor comise încadrarea juridica corespunzătoare.
De asemenea, prima instanța a efectuat o justa individualizare a pedepsei aplicata inculpatului, adat sub aspectul naturii si al cuantumului acesteia, cat si ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Invocarea de către inculpat a nevinovatiei in raport de faptele savarsite contrazice probatoriile administrate in cauza.
Simpla afirmație a unei alte stări de fapt, fara coroborarea acesteia cu mijloacele de proba credibile, nu poate fi acceptata ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizata de inculpat, constând in negarea savarsirii faptei, nu poate fi influențata convingerea bazata pe probe, ambele instanțe, prima instanța si instanța de apel, făcând o corecta apreciere a materialului probator administrat in cauza si reținând in mod întemeiat, vinovăția inculpatului in comiterea faptei.
Motivele de recurs invocate, reprezintă o reiterare a apărării pe care inculpatul si-a făcut-o atât cu ocazia primei judecați, cat si in apel. Acestea au fost atent examinate de ambele instanțe si respinse convingător.
Nici la prima instanța, nici in apel, inculpatul personal sau prin apărător nu a fost in măsură să combate credibil și cu dovezi probele existente și pe care se întemeiază hotărârile atacate.
Pentru considerentele mai sus menționate, curtea constată că hotărârile recurate sunt temeinice și legale și pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în comuna,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.453/P din data de 12 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.252 din data de 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor către stat în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data: 06.11.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Marius Cristian Epure, Lucia Dragomir
