Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 477/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.477/R/2009
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - - JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
- - - judecător
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva deciziei penale nr. 62/A/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice - OUG nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, avocat, în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire de la dosar.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Procurorul susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost motivat, casarea și modificarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza a se dispune condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de fals privind identitatea prev. și ped. de art.293 alin.1 Cod penal.
Apărătorul inculpatului intimat avocat solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice. În cazul în care instanța va admite recursul solicită a se menține dispoziția suspendării condiționate a executării pedepsei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1135/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal.
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei pentru avocatul din oficiu din cadrul Baroului de Avocați B, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în baza delegației nr. 3453/23.06.2008.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 29.10.2006, în jurul orelor 0.30, inculpatul a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere pe strada - din În acel moment conducea autoturismul marca cu numărul de înmatriculare -, proprietatea lui, care l-a însoțit pe inculpat și i-a permis să conducă autoturismul fiind încredințat că posedă permis de conducere. Când inculpatului i-au fost solicitate actele la control, acesta a declarat că se numește. Această identitate aparține unui prieten al său, despre care știa că posedă permis de conducere. A declarat că nu are actele de identitate asupra sa, nu a prezentat nici un înscris care să-i confirme identitatea declarată verbal. A fost verificat în baza de date a poliției rutiere, s-a constatat că persoana cu datele de identitate indicate de inculpat nu posedă permis de conducere. în fața acestei situații, inculpatul și-a declinat adevărata identitate și a recunoscut faptul că nu posedă permis de conducere.
Acestea au fost consemnate în procesul-verbal de constatare întocmit în prezența martorilor asistenți și.
Martorul, audiat în ședința publică din 15.10.2008, a arătat că a plecat din A la Carei împreună cu inculpatul care i-a condus autoturismul. Conform declarației acestuia, martorul i-a încredințat inculpatului autoturismul pentru a-l conduce pe ruta A - Carei - Martorul nu a condus autoturismul deoarece avea permisul de conducere suspendat, iar inculpatul l-a asigurat că posedă permis de conducere. În O, au fost opriți în trafic de un echipaj de poliție care i-a solicitat inculpatului să prezinte actele la control. Inculpatul a declarat că și-a uitat actele și a declarat verbal datele sale de identitate. Întrucât a afirmat că anul nașterii este fie 1980, fie 1981, au fost conduși la sediul poliției unde i s-a stabilit identitatea reală.
Martorul a declarat că a fost prezent când inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, aspect pe care l-a recunoscut înainte de a fi condus la sediul poliției. Martorul declară că nu i-a însoțit la poliție și că nu își amintește ce identitate a declarat inculpatul.
Din adresa nr. III/D/1362/14.02.2007 a Serviciului Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor BNa rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin.1 Cod penal.
Instanța a apreciat că această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului. Astfel, pentru a exista elementul material al acestei infracțiuni este necesar ca acțiunea de prezentare sub o identitate falsă să fie însoțită de prezentarea unor dovezi care fie sunt false, fie sunt folosite în mod fraudulos. Aceasta rezultă chiar din natura juridică a acestei infracțiuni, fiind inclusă de legiuitor în categoria infracțiunilor de fals în înscrisuri. Simpla afirmare a unei identități false în fața autorității nu poate constitui elementul material al acestei infracțiuni și duce la imposibilitatea consumării infracțiunii.
Față de cele expuse mai sus, instanța a reținut că faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal.
Fapta inculpatului care, în data de 29.10.2006, a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe ruta A - Carei - O, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptei, distanța mare parcursă, faptul că a condus pe un drum european, intens circulat, aspectul că nu a produs și nu a fost implicat în nici un eveniment rutier, circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei.
Față de cele expuse mai sus, instanța în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal, pe durata pedepsei principale cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că raportat la fapta comisă este nedemn de exercițiul acestora.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și în baza art. 81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei pentru avocatul din oficiu din cadrul Baroului de Avocați B, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în baza delegației nr. 3453/23.06.2008.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 293 alin.1 Cod penal în condițiile în care, elementele constitutive ale acestei infracțiuni sunt pe deplin întrunite, în speță, susține parchetul a existat o prezentare sub o identitate falsă, realizată verbal și în scopul inducerii în eroare a organelor de poliție - ce face parte dintr-o instituție publică dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal. Pentru existența acestei infracțiuni, legiuitorul nu a prevăzut cerința prezentării unor documente false de identitate ori a unor documente folosite în mod fraudulos, astfel încât, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.62/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, împotriva sentinței penale nr.1135/2008 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost menținută în totul, cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului.
Suma de 200 RON s-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului B, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că soluția de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 293 Cod penal este corectă. Simpla afirmare a unei identități false în fața autorității, așa cum a rezultat în cauză din examinarea stării de fapt, nu poate constitui elementul material al acestei infracțiuni.
Dacă acțiunea de prezentare sub o identitate falsă este urmată de prezentarea unor dovezi în acest sens, acte false sau folosite fraudulos, elementele constitutive ale acestei infracțiuni sunt pe deplin întrunite. În caz contrar, tribunalul a apreciat că nu poate fi vorba despre existența unei asemenea infracțiuni "asupra identității, afară de persoanele bine cunoscute, nimeni nu este crezut pe simplul cuvânt; de aceea, acțiunile de prezentare sub o identitate falsă sau de atribuire de identitate falsă, sunt însoțite de înfățișarea unor dovezi care la rândul lor sunt false sau folosite în mod fraudulos" ( "Explicațiile teoretice ale Codului penal român", vol.IV, Ed. Academiei B 1972, pag. 465).
În sensul explicațiilor anterior arătate s-a pronunțat în mod constant practica judiciară astfel încât, raportat la speța de față, soluția de achitare este corectă.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs penal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond și apel și rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de fals privind identitatea prev. și ped. de art.293 alin.1 Cod penal.
În motivarea recursului s-a arătat că în speță a existat o prezentare sub o identitate falsă, aceasta realizându-se atât verbal cât și scris, aceasta având loc pentru inducerea în eroare a organului de poliție, făcându-se cu scopul producerii de consecințe juridice, respectiv scopul de a nu se constata că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru a nu fi atrasă răspunderea sa penală.
Examinând decizia penală atacată cu recurs din oficiu și potrivit art.385/6 cu referire la art.385/14 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că este incident cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.18/1 Cod procedură penală întrucât s-a procedat la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.293 alin.1 Cod penal, sens în care va fi admis ca fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și va fi condamnat inculpatul pentru această infracțiune la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În fapt, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, din dosarul nr.6013/P/2006 și înregistrat la instanță la data de 21.05.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată și fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal.
Se reține în sarcina inculpatului că la data de 29.10.2006, în jurul orei 0.30, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare - pe str.- din O, unde a fost oprit de un echipaj de poliție.
Inculpatul a declarat că se numește, sens în care a dat și o declarație olografă ( fila 6 ). Ulterior, la sediul Poliției Rutiere a recunoscut adevărata identitate și anume, aceea de. Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Inculpatul, fiind audiat în ședința publică din 15.10.2008 la Judecătoria Oradea ( fila 15 ) a recunoscut comiterea faptelor. A arătat că a condus autoturismul martorului de la A la O, asigurându-l pe proprietarul autoturismului că posedă permis de conducere. În autoturism se mai aflau încă trei persoane, care făcuseră autostopul. În Oaf ost oprit de un echipaj de poliție care i-a cerut să prezinte actele la control. A declarat verbal că se numește, identitate ce aparține unui prieten de-al său despre care știa că posedă permis de conducere. Totodată a dat o declarație olografă sub identitate falsă. Nu a prezentat nici un act care să confirme această identitate. Nu a fost crezut de către organul de poliție motiv pentru care a fost condus la sediul Poliției Rutiere, unde și-a recunoscut adevărata identitate. A făcut această recunoaștere numai după ce a fost verificat în baza de date iar în momentul în care a apărut imaginea permisului de conducere al acestuia, a fost evident că nu a existat identitate de persoană.
Prin sentința penală nr.1135/15.10.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr- inculpatul a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, sub aspectul comiterii infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal.
În baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
Împotriva acestei soluții de achitare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, procurorul a declarat apel.
Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr.62/A/2009 dată în dosarul - a respins ca nefondat apelul parchetului și a menținut în întregime sentința penală nr.1135/2008 a Judecătoriei Oradea.
Prima instanță a reținut că pentru a exista elementul material al acestei infracțiuni este necesar ca acțiunea de prezentare sub identitate falsă să fie însoțită de prezentarea unor dovezi care fie sunt false fie sunt folosite în mod fraudulos. Aceasta rezultă chiar din natura juridică a acestei infracțiuni, fiind inclusă de legiuitor în categoria infracțiunilor de fals în înscrisuri. Simpla afirmare a unei identități false în fața autorității nu poate constitui elementul material al acestei infracțiuni și duce la imposibilitatea comiterii infracțiunii. Instanța de apel a invocat " "Explicațiile teoretice ale Codului penal român", vol.IV, Ed. Academiei B 1972, pag. 465).
Instanța apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală și a menținut achitarea inculpatului sub aspectul comiterii acestei infracțiuni de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.293 alin.1 Cod penal "prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane pentru a induce sau a menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art.145,în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani".
În speță, a existat o prezentare sub o identitate falsă, aceasta realizându-se atât verbal cât și scris, aceasta creând loc pentru inducerea în eroare a organului de poliție ce face parte dintr-o instituție publică la care se referă art.145 Cod penal. Prezentarea sub o identitate falsă s-a făcut cu scopul producerii unui consecințe juridice, respectiv acela de nu se constata că inculpatul nu posedă permis de conducere, pentru a nu fi atrasă răspunderea penală.
Pentru existența infracțiunii de fals privind identitatea legiuitorul nu a prevăzut cerința prezentării unor documente false de identitate ori a unor documente folosite în mod fraudulos.
Prezentarea sub o identitate falsă înseamnă că făptuitorul își atribuie o identitate care nu îi aparține. Nu interesează dacă prezentarea sub o identitate falsă s-a realizat oral, în scris sau cu ajutorul unor înscrisuri false sau folosite fără drept, care servesc pentru dovedirea stării civile pentru legitimare sau identificare. - Drept penal român. Partea specială. a 3-a revizuită și actualizată. Editura 2008, pag.375 sau din același autor a IV-a Casa de Editură Șansa 2001, pag.554.
Acest punct de vedere este împărtășit de practica judiciară a majorității instanțelor din țară:
Astfel în decizia penală 170/30.05.2005 a Curții de Apel Suceavas -a reținut că"dacă inculpatul s-a identificat în fața polițiștilor care îl imobilizează după săvârșirea unei tâlhării sub alt nume decât cel real sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, chiar dacă făptuitorul nu a prezentat și documente false de identitate, aceasta nefiind o condiție esențială cerută de lege pentru existența infracțiunii".
Prin sentința penală nr.1191/12.10.2006 a Tribunalului București rămasă definitivă prin decizia penală nr.361/2007 a ICCJ, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-a reținut că după săvârșirea unei tâlhării inculpatul, fiind prezentat organelor judiciare, în vederea efectuării de cercetări penale la parchet și în fața instanței de judecată în vederea discutării propunerii de arestare preventivă - s-a prezentat cu identitatea și datele personale ale fratelui său.
Prin sentința penală nr.121/7.02.2003 a Tribunalului București rămasă definitivă prin decizia penală nr.3754/2003 a ÎCCJ inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea în formă continuată prev. de art.293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal.
S-a reținut că inculpatul, după comiterea tentativei de omor, a fost luat de organele de poliție și condus la secție. Întrucât nu avea nici un act asupra sa, în momentul în care s-a trecut la identificare, inculpatul și-a dat o identitate falsă în sensul că s-a recomandat a fi numitul date care corespundeau unui fost coleg de școală. Cu prilejul cercetărilor efectuate, din declarațiile date la organele de poliție, inculpatul și-a dat această identitate mai sus menționată. Adevărata identitate a inculpatului a fost stabilită cu prilejul preluării cauzei de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, constatându-se că în realitate acesta se numește MD.
Prin sentința penală nr.40/31.01.2005 a Tribunalului Galați rămasă definitivă prin decizia penală nr.4289/2005 a ÎCCJ, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art.293 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b din același cod. S-a reținut că, după săvârșirea infracțiunii de viol, inculpatul și soția lui au reușit să oprească un vehicul de ocazie pentru a se îndepărta din sat, însă au fost legitimați de un lucrător de poliție ocazie cu care inculpatul a susținut că se numește, astfel el considerând că va fi lăsat să plece.
Prin sentința penală nr.440/23.10.2002 a Tribunalului Galați rămasă definitivă prin decizia penală nr.4886 a ÎCCJ, inculpata a fost condamnată în baza art.293 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare. S-a reținut că inculpata i-a smuls părții vătămate cerceii din apoi și lănțișorul cu medalion de de la gât pe care le-a băgat în buzunarul de la geacă, apucând-o și legând-o de păr când i-a smuls lănțișorul.
La venirea organelor de poliție ce fuseseră anunțate de colegele părții vătămate, inculpata s-a prezentat sub o identitate falsă, spunând că se numește Inculpata nu s-a folosit de nici un fel de documente de identitate.
Soluția de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.293 Cod penal nu este corectă.
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis ca fondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și modificate hotărârile în sensul că înlătură dispozițiile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal.
În baza art.293 alin.1 Cod penal, va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 Cod penal, contopește pedepsele de 6 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei de 1 an închisoare, cu aplicarea art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, în vederea realizării scopului de prevenție și reeducare prev. de art.52 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva deciziei penale nr.62/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr.1135 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că:
Înlătură dispozițiile art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal.
În baza art.293alin.1 Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de:
- 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 Cod penal, contopește pedepsele de 6 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de:
- 1 an închisoare.
Onorariul avocatului din oficiu avocat se va suporta din fondul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Pt.- - - - - -
în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
judecător G
decizie - jud.- -
În concept - 15.11.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
-
2 ex./16.11.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
