Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 491/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 491
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 136/ din 23.06.2008 a Tribunalului Vaslui dată în dosarul nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 302/29.02.2008 a Judecătoriei Vasluis -au hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală a fost achitat inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută și sancționată de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În după amiaza zilei de 22.02.2007, inculpatul a consumat la locuința sa, potrivit propriei declarații litru bere alcoolizată și 50 ml..
Întrucât avea de rezolvat o problemă la moară, s-a hotărât să se deplaseze cu autoturismul proprietate.
A condus autoturismul pe distanța de 1 km iar la întoarcere a fost oprit pentru control pe DJ 248 pe raza comunei - de către lucrătorii de poliție de la Serviciul Poliției Rutiere.
Aceștia, au procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest Printer care a indicat o concentrație de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Raportat acestei valori, inculpatul a fost condus la Centrul de Asistență Medico-Socială pentru a-i fi prelevate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
La acest centru, i-au fost prelevate de către o asistentă, două probe la interval de o oră, fiind folosită o seringă de unică folosință, iar dezinfectarea s-a făcut cu ser fiziologic.
Probele de sânge recoltate au fost transferate într-un flacon - fiolă de ampicilină ( această situație de fapt a fost relevată de martora în declarația dată în cursul cercetării judecătorești ).
În cazul depistării în trafic a unor persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice, organul de urmărire penală este dator să respecte metodologia de stabilire a alcoolemiei atât cea prevăzută de nr.OUG 195/2002 republicată cât și cea menționată în Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor și a altor lucrări medico-legale.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Ordinul nr. 376/10.04.2006 - anexa 1 în care sunt prevăzute normele metodologice privind prelevarea probelor biologice de sânge, prelevarea sângelui necesar determinării alcoolemiei ori a probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice se efectuează în unități sanitare desemnat în acest scop de Autoritatea de Sănătate Publică.
Procedurile de prelevare sunt prevăzute în art. 6, 10, 11 din Ordinul nr. 376/2006.
Astfel în dispozițiile legale, mai sus-indicate, se stabilește în mod imperativ că prelevarea sângelui se face cu seringa de unică folosință, până la înlocuirea acestei metode cu truse standard de prelevare special destinată acestui scop, a cărui componență este prevăzută în anexa nr. 5:
- tegumentele se dezinfectează cu substanțe antiseptice care nu conțin alcool, eter, benzen sau alte substanțe volatile, fiind permise numai clorura de benzalconiu sau soluția apoasă de clorură de mercur
- sângele prelevat se transferă într-un flacon curat, tip penicilină, sau în alt recipient cu volumul de minimum 10 ml și se sigilează, utilizându-se după posibilități anticoagulant
Unitățile sanitare desemnate pentru evaluarea prelevărilor de probe biologice de sânge sunt dotate cu truse standard de prelevare a probelor biologice de sânge care conțin vacutainere, mănuși, dezinfectant non-alcoolic, recipiente sterile, documentație care se întocmește cu ocazia recoltării.
Că recoltarea probelor biologice de sânge se face în unitățile de asistență medicală ambulatorie de specialitate, autorizate în acest sens sau în instituție medico-legală și în prezența unui reprezentant al poliției rutiere este reglementată și în nr.OUG 195/2002, republicată, art. 88.
Autoritatea de Sănătate Publică V prin adresa nr. 1405/22.02.2008 a comunicat lista unităților sanitare desemnate să efectueze prelevări de probe biologice de sânge în vederea stabilirii intoxicației etilice iar Centrul de Asistență Medico-Socială nu figurează printre ele ( fila 36).
Martora - medic la acest centru, a declarat că această unitate nu este dotată cu trusă standard de prelevare de probe biologice de sânge, special destinată acestui scop.
Esențial pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din nr.OUG 195/2002 republicate, este valoarea alcoolemiei.
Art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 sancționează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Având în vedere situația de fapt reținută că recoltarea probelor biologice de sânge s- făcut în condiții improprii într-o unitate sanitară care nu era autorizată să efectueze prelevări de probe biologice de sânge și nu era dotată cu trusă standard de prelevare special destinată acestui scop așa cum prevăd Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice publicate în Monitorul Oficial nr. 363/10.04.2006, instanța de fond a apreciat că neexistând probe certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul existenței elementului material al infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din nr.OUG 195/2002, a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 alin.1 lit. "d" Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
S-a apreciat de către Parchet că instanța nu a coroborat în mod eficient probele existente în dosarul cauzei, înlăturând concluziile buletinului de analiză toxicologică alcoolemie fără a da o motivație juridică.
Inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice. In cursul urmăririi penale a declarat că în ziua respectivă, în jurul orelor 1200, consumat o sticlă de bere de 500 ml, 50 ml, iar în jurul orelor 1500consumat 250 ml vin. In cursul judecății, a declarat că a consumat o sticlă de bere de 500 ml și 50 ml, iar după ce a ajuns la moară a mai consumat vin dintr-o ceașcă.
Din fișa aparatului alcooltest rezultă că la ora 1549inculpatul avea o alcoolemie de 0,72 mg/1 alcool pur în aerul expirat.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 297-298/26.02.2007 rezultă că inculpatul a avut o concentrație alcoolică în sânge de 1,50 g%o la prima probă recoltată la ora 1600și de 1,35 g%0la cea de-a doua probă recoltată la ora 1700.
In buletinul de examinare clinică, medicul constată că inculpatul "este sub influența alcoolului".
Instanța reține că nu au fost respectate procedurile de prelevare a probelor biologice prevăzute de Ordinul nr. 376/2006 și că aceste probe nu au fost recoltate într-una din unitățile medicale aflate pe lista unităților sanitare abilitate în acest scop.
Potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 376/2006, desemnarea unităților sanitare care efectuează prelevări de probe biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule revine direcțiilor de sănătate publică județene. Acest ordin este emis de Ministerul Sănătății și prin urmare nu poate fi obligatoriu decât pentru instituțiile medicale și personalul medical care lucrează în aceste instituții, nu și pentru organele de poliție care au constatat infracțiunea. De asemenea, nu poate reglementa nici aspecte din materia probelor, așa cum acestea sunt reglementate în Codul d e procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 88 al. 1 din nr.OUG 195/2002, "Recoltarea probelor biologice se face în unitățile de asistență medicală ambulatorie de specialitate autorizate în acest sens sau în instituții medico-legale". Acest act normativ nu face trimitere la un alt act normativ care ar urma să reglementeze aspectele respective.
Mai mult, reglementarea cuprinsă în Ordinul nr. 376/2006 vine ca un act normativ de inferior reglementării cuprinse în norma cadru din U; nr. 195/2002.
Pe de altă parte, Ordinul nr. 1134/2000 prevede la art. 33 al. 1 că "In vederea efectuării expertizei medico-legale pentru a stabili intoxicația etilică, recoltarea sângelui necesar pentru determinarea alcoolemiei se face în cadrul instituțiilor de medicină legală sau, dacă acest lucru nu este posibil, în alte unități sanitare de la toate persoanele aduse de organele competente, cu respectarea normelor metodologice privind recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii intoxicației etilice".
Deși la recoltarea probelor biologice de sânge nu s-a folosit trusa standard de prelevare, s-a respectat procedura alternativă, anume: întocmirea buletinului de examinare clinică, prelevarea sângelui cu seringi de unică folosință, prelevarea celei de-a doua probe la un interval de o oră față de prima, tegumentele au fost dezinfectate cu ser fiziologic, sângele prelevat a fost transferat în flacoane curate de tip penicilină care au fost ulterior sigilate, prelevarea a fost efectuată de personal medical specializat.
Analiza probelor prelevate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, aspect care, de altfel, nici nu a fost contestat.
Instanța a înlăturat concluziile buletinului de analiză toxicologică alcoolemie fără a arăta cauza de nulitate pe care se întemeiază. Or, potrivit dispozițiilor art. 197 al. 1 Cod procedură penală,Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului.". Prin urmare, actele normative care reglementează prelevarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei nu sunt dispoziții legale care reglementează desfășurarea procesului penal și deci nu pot fi sancționate cu nulitatea. Nici chiar dispozițiile Ordinului nr. 376/2006 nu prevăd sancțiunea nulității pentru nerespectarea procedurii pe care o reglementează.
In condițiile în care instanța nu a considerat ca fiind lovită de nulitate proba biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei inculpatului, s-a apreciat de către Parchet că s-a folosit doar de simpla operațiune de apreciere a probelor.
In cadrul operațiunii de apreciere a probelor, instanța ar fi trebuit să coroboreze rezultatul buletinului de analiză toxicologică cu celelalte probe, respectiv declarațiile inculpatului, fișa aparatului alcooltest, buletinul de examinare clinică, declarațiile martorilor. Se cunoaște din practică faptul că, deși testarea cu aparatul alcooltest oferă doar un indiciu, valoarea alcoolemiei din sânge va fi aproximativ de două ori mai mare decât valoarea indicată de acest aparat - lucru evident, confirmat și în speța de față.
Prin coroborarea acestor probe nu s-ar putea ajunge la o altă concluzie decât aceea că, în momentul opririi sale în trafic, inculpatul avea o concentrație de alcool în sânge de peste 0,80 g/1, deci peste limita legală.
In aceste condiții, nu se poate vorbi nici de neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, sub aspectul existenței elementului material, motiv pentru care considerăm că instanța ar fi trebuit să dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002.
În subsidiar, presupunând că soluția instanței de achitare a inculpatului ar fi corectă, nu trebuie ignorat faptul că inculpatul a fost cercetat și judecat pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală - conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o concentrație alcoolică peste limita legală.
Probele pe care prima instanță le consideră incerte pentru a dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii sunt, în schimb, cel puțin indicii temeinice, care ne indică fără dubiu că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.
În condițiile în care inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o concentrație de 0,72 mg/1 alcool pur în aerul expirat, această probă este suficientă în sensul dovedirii că inculpatul a comis o contravenție, prevăzută de art. 102 al. 3 lit. a din OUG 195/2002. Chiar dacă probele biologice de sânge recoltate în vederea stabilirii alcoolemiei și rezultatul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie au fost înlăturate din materialul probator, proba rezultată din testarea inculpatului cu aparatul alcooltest nu a fost contestată și nici înlăturată, făcând dovada indubitabilă că în momentul opririi în trafic și a testării sale cu aparatul alcooltest inculpatul avea o concentrație de 0,72 mg/1 alcool pur în aerul expirat.
Față de această situație, instanța ar fi trebuit să rețină un alt temei al achitării inculpatului, anume cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. "b" Cod procedură penală In baza acestui temei și a dispozițiilor art. 12 Cod procedură penală, instanța ar fi trebuit să sesizeze organele competente pentru ca acestea să aplice inculpatului sancțiunile contravenționale prevăzute de lege.
Prin temeiul achitării invocat de către instanță, inculpatul a fost absolvit de la suportarea oricărei sancțiuni, deși răspunderea sa trebuia implicată cel puțin la nivel contravențional. Astfel, o faptă care prezintă un anumit grad de pericol social a rămas nesancționată.
In cazul în care temeiul achitării inculpatului ar fi fost reținut corect, respectiv cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, organele competente sesizate în temeiul art. 12 Cod procedură penală ar fi putut aplica inculpatului sancțiunea amenzii contravenționale și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
În apel a fost audiată, din oficiu, martora, care a prelevat probe biologice inculpatului după ce a fost oprit în trafic de organele de poliție.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 136/A/23.06.2008, a admis apelul declarat de procuror, a desființat sentința penală nr. 302/29.02.2008 a Judecătoriei Vaslui și în rejudecare a condamnat pe inculpatul spumă la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. "a, c", art. 76 lit. "d" Cod penal.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a" teza a II-a lit. "b" cu aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a fixat termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, conform art. 82 Cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării.
A suspendat executarea pedepsei accesorii conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Situația de fapt avută în vedere de instanța fondului este corectă, dar s-au raportat în mod eronat probele administrate la textele legale incidente în cauză.
Astfel, s-a reținut că în după-masa zilei de 22.02.2007 inculpatul a consumat băuturi alcoolice ( l bere și 50 ml, după propriile declarații ), după care a condus autoturismul proprietatea sa pe raza comunei și a fost oprit de lucrătorii de poliței și testat cu aparatul alcooltest Printer, rezultând o alcoolemie de 0,72 mg /l alcool pur în aerul expirat.
Față de această valoare, inculpatul a fost condus la Centrul de Asistență Medico-Socială pentru a-i fi prelevate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
La acest centru i-au fost prelevate inculpatului, de către martora, două probe de sânge, la interval de o oră, prin folosirea unei seringi de unică întrebuințare, după dezinfectarea cu ser fiziologic.
Probele astfel recoltate au fost transferate în două flacoane de penicilină, spălate în prealabil, apoi sigilate și semnate de medic.
Instanța de fond a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 6,10,11 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 376/2006, deoarece unitatea medicală în care s-a făcut prelevarea nu face parte dintre cele desemnate în acest scop și nu s-a utilizat trusă standard și în consecință recoltarea s-a făcut în condiții improprii, ceea ce echivalează cu lipsa unei probe certe privind existența elementului material al infracțiunii prevăzută de art. 87 al.1 din nr.OUG 195/2002.
Tribunalul reține că în cauză s-a dovedit faptul că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul proprietatea sa având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât cea prevăzute de art. 87 al.1 din nr.OUG 195/2002.
Rezultatul analizei pentru cele două probe de sânge prelevate a fost de 1,50 mg/l pentru prima probă și respectiv 1,35 mg/l pentru cea de a doua probă.
Este adevărat că recoltarea nu s-a făcut într-una din unitățile medicale desemnate special în acest scop dar acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea absolută a probei obținute.
Astfel, nu există indicii că recoltarea s-a făcut în condiții improprii, apte să producă o denaturare a rezultatului analizei toxicologice efectuate.
În primul rând, inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră, de personal medical calificat, în prezența unui medic.
S-a folosit o seringă de unică întrebuințare, alternativă prevăzută de.nr.376/2006 pentru ipoteza în care nu există truse speciale, s-a procedat la dezinfectarea cu ser fiziologic, substanță sterilă ce nu ar fi putut influența rezultatul analizei, sângele a fost pus în flacoane de penicilină spălate în prealabil.
În al doilea rând, se reține că medicul a semnat flacoanele, care au fost închise potrivit posibilităților cu leucoplast, semnat de medic iar în procesul verbal de prelevare s-a trecut numărul sigiliului aplicat pe probe, respectându-se astfel dispozițiile art. 13 din. 376/2006.
În al doilea rând, rezultatul analizei de determinare a alcoolemiei se coroborează cu cele constatate de medic și inserate în buletinul de examinare clinică ( 7 dos. urm. pen.) respectiv faptul că inculpatul pare sub influența alcoolului.
În al treilea rând, același rezultat se coroborează cu nivelul alcoolului în aer expirat(0,72 ml/l), care este de aproximativ de 2 ori mai mic decât alcoolemia determinată clasic, și care la prima probă a fost de 1,50 grame la mie.
Mai mult, inculpatul este nesincer în ce privește consumul de alcool, recunoaște că a consumat o bere și 250 ml vin când a fost examinat de medic pentru ca la prima instanță să amintească de consumul a 50 ml de iar în apel să facă vorbire despre bere, vin (50 ml) și (50 ml). Este cert consumul de băuturi alcoolice de către inculpat, care nu a negat nici un moment acest consum dar a dat declarații diferite cu privire la băuturile ingerate.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că nu există motive pentru a se aprecia că proba științifică de determinare a alcoolemiei este lovită de nulitate pentru încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 376/2006.
Acest act normativ nu prevede sancțiunea nulității absolute decât pentru ipoteza utilizării unei alte metode de determinare a alcoolemiei decât cea stabilită de art.20 din ordin. Celelalte aspecte avute în vedere de instanța de fond nu atrag nulitatea probei în contextul în care ansamblul probatoriului administrat nu relevă nici un indiciu cu privire la posibilitatea de modificare a rezultatului analizei din cauza condițiilor de prelevare, care au corespuns posibilităților existente la unitatea sanitară cea mai apropiată, la care a fost dus inculpatul.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile legale incidente situației de fapt reflectate de probele administrate, care evidențiază săvârșirea faptei de către inculpat și întrunirea cumulativă a elementelor constitutive pentru infracțiunea incriminată de art. 87 al.1 din nr.OUG 195/2002.
Pentru toate aceste argumente, tribunalul constată că inculpatul se face vinovat de fata reținută în sarcina sa, respectiv infracțiunea prevăzute de art. 87 al.1 din nr.OUG 195/2002 motiv pentru care va fi admis apelul declarat de Parchet în baza art. 379 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală și va fi desființată în tot sentința apelată.
Nu se mai impune analiza celui de al doilea motiv de apel, referitor la temeiul achitării, față de soluția de condamnare ce urmează a fi dispusă prin prezenta decizie.
Rejudecând,pentru motivele expuse, va fi condamnat inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de norma incriminatoare din legea specială, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. "a, c" Cod penal constând în conduita bună înainte de săvârșirea faptei (rezultă din actele în circumstanțiere depuse la fond) și comportamentul procesual relativ sincer.
Se reține că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal iar pedeapsa își poate atinge scopul și fără executarea în regim de detenție, în raport de cuantumul pedepsei ce va fi aplicate - redus în limitele permise de art. 76 lit. "d" Cod penal - și de faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
Va fi stabilit termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal și se va face aplicarea art. 83 Cod penal.
Se va aplica pedeapsa accesorie prevăzute de art. 64 al.1 lit. "a" teza a II-a, lit. "b" Cod penal, care va fi suspendată potrivit art. 71 al. 5 Cod penal.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, decizia pronunțată în apel a fost recurată de inculpatul.
Prin recursul scris cât și prin apărător, decizia a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate și s-a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "b" Cod procedură penală.
S-a arătat, că în cauză, s-au încălcat prevederile art. 88 din nr.OUG 195/2002 în sensul că recoltarea probelor biologice e face în unități de asistență medicale autorizate stabilite prin ordin al Ministrului sănătății.
Nerespectarea procedurilor de prelevare a sângelui necesar determinării alcoolemiei, de conservare ori analizarea acestuia atrage nulitatea absolută a probei și nu poate produce efecte juridice.
Mai arată recurentul că prelevarea s-a făcut la Centrul Medical de îngrijire a bătrânilor din comuna, unitate sanitară ce nu este înscrisă în lista unităților conform ordinului Ministrului sănătății.
Personalul nu este instruit și nici calificat, aspect ce rezultă din declarația martorei, medic în cadrul acestei instituții.
Nu s-a avut în vedere datele din Buletinul de examinare clinică respectiv: vorbirea clară, judecata coerentă, orientarea în timp și spațiu.
S-a apreciat că hotărârea este supusă casării conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 18 din Codul d e procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 88 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 195/12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și actualizată "recoltarea probelor biologice se faceîn unitățile de asistență medicală autorizate sau în instituții medico-legaleși se efectuează numai în prezența unui reprezentant al poliției rutiere".
Acest alineat, în forma prezentată a fost modificat de pct. 18 al art. I din Legea nr. 6/09 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 30 din 17 ianuarie 20078 și este aplicabil cauzei de față întrucât fapta a fost comisă de inculpatul în ziua de 22 februarie 2007.
Prin urmare, legea instituie obligativitatea prelevării sângelui necesar determinării alcoolemiei numai în unitățile de asistență medicală autorizate sau în instituții medico-legale.
În adevăr, prin ordinul Ministrului sănătății nr. 376/10 aprilie 2006 publicat în Monitorul Oficial nr. 363/26 aprilie 2006 prin care s-au aprobat normele metodologice se prevede că recoltarea de probe se face "în cadruloricărei unități sanitare cu atribuții în acordarea asistenței medicale de urgențăsau, acolo unde există posibilitatea, în instituțiile de medicină legală". Este evident că la emiterea ordinului au fost avute în vedere numai modificările aduse ordonanței de urgență nr. 195/2002 prin Legea nr. 49/2006. norma legală în vigoare la momentul săvârșirii faptei este mai restrictivă în sensul desemnării și nominalizării unităților de asistență medicală autorizate, înlăturând astfel posibilitatea prelevării probelor biologice în cadrul oricărei unități sanitare cu atribuții în acordarea asistenței medicale de urgență.
Prin adresele nr. 4060/12.07.2007 și nr. 1405/22 februarie 2008 emise de Autoritatea de sănătate publică V din cadrul Ministerului Sănătății Publice sunt indicate unitățile sanitare desemnate să efectueze prelevări de probe biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice.
În acest context în mod corect instanța fondului a reținut că Centrul de Asistență medico-socială nu figurează printre unitățile spitalicești expres arătate în conținutul adresei.
Obținerea acestui mijloc de probă - eventual în stabilirea vinovăției inculpatului - cu nerespectarea reglementărilor legale - art. 88(1) din nr.OUG 195/2002 dobândește un caracter ilegal conform art. 64 alin. 2 Cod procedură penală și nu poate fi folosit în procesul penal.
Îmbibația alcoolică la care se referă art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 implică stabilirea unui coeficient precis determinat - peste 0,80 g/l alcool pur în sânge - iar dovada ei presupune cu necesitate existența recoltării și ulterior a stabilirii concentrației în baza examenului de laborator.
Spre deosebire de legislația anterioară - art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 - reglementarea în vigoare are în vedere numai gradul de îmbibație alcoolică în sânge, fiind înlăturată "starea de ebrietate" a conducătorului de autovehicul ce putea fi stabilită și de existența altor mijloace de probă - precum declarațiile martorilor - ale inculpatului cu privire la cantitatea de băuturi alcoolice consumate sau constatarea medicului la prezentarea inculpatului și relevate în buletinul de examinare clinică.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală se va admite recursul declarat de inculpatul, se va casa decizia penală nr. 136 din 23.06.2008 a Tribunalului Vaslui și în rejudecare se va menține hotărârea instanței fondului - sentința penală nr. 302/29.02.2008 a Judecătoriei Vaslui.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 136 din 23.06.2008 sa Tribunalului Vaslui, pe care o casează.
Rejudecând, menține sentința penală nr. 302 din 29.02.2008 a Judecătoriei Vaslui.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 100 lei, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
Judecătoria Vaslui:
31.10.2008
2 ex.-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Anton Dan, Ciubotariu
