Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 498/
Ședința publică din data de 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în G,-, - 11,. 7, împotriva deciziei penale nr. 555 din 18 decembrie 2008 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 4275/22.09.2008 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că susține că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 555/2008 a Tribunalului Galați, prin care i s-a respins apelul declarat împotriva sentinței penale 546/2007 a Judecătoriei Galați, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita minimă admisă de lege.
Solicită să se observe că apărarea inculpatului a fost constantă, în sensul că pentru a fi condamnat și a se reține această faptă, trebuiesc îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: să existe o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de lege și să conducă în această stare un autovehicul pe drumurile publice.
Susține că din probele administrate în cauză rezultă doar prima condiție, respectiv faptul că în urma recoltării probelor s-a constatat că inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
de poliție nu a putut să stabilească că autoturismul ce aparține inculpatului ar fi fost pus în mișcare. Singurul argument care a determinat încheierea acelui proces-verbal de către organele de poliție a fost doar împrejurarea că s-a constatat că motor autoturismului era cald. Consideră că această situație nu este de natură să facă dovada că autoturismul a fost pus în mișcare și că inculpatul a condus în starea în care se afla pe drumurile publice.
Explicația, logică de altfel, dată de către inculpat, a fost aceea că motorul era cald pentru că s-a încălzit stând pe loc; motorul a fost pus în funcție pentru a se încălzi. Același lucru rezultă și din declarația martorei care, se afla în autoturism. Aceasta a explicat că motorul era cald pentru că veneau de la o petrece, că se aflau în autoturism și motorul era cald tocmai pentru că fusese pus în funcțiune pentru a asigura încălzirea.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul nu a recunoscut că a pus în mișcare autoturismul pe drumurile publice, aspect confirmat și de martora care se afla împreună cu acesta.
De asemenea, inculpatul a avut o poziție constantă, în sensul că a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice și că i s-a părut suspect faptul că i se cere permisul de conducere și să facă dovada că este proprietarul autoturismului. Din punctul său de vedere, faptul că s-au cerut actele nu are legătură cu faptul că inculpatul se afla în stare de ebrietate, atâta timp cât acesta nu a pus în mișcare autoturismul.
Solicită să se observe că martorii care au fost audiați în cauză nu au fost de față la momentul când s-a încheiat procesul-verbal și nici când autoturismul se presupune că ar fi fost pus în mișcare. S-a recurs la audierea unor martori nu au nimic comun cu cele reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu.
Consideră că la dosar sunt suficiente probe care conducă la ideea că nu este îndeplinită cea de a doua condiție, că nu s-a făcut dovada punerii în mișcare a autoturismului, motiv pentru care soluția pronunțată în cauză nu putea fi decât aceea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod procedură penală - fapta nu există.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în baza textului menționat mai sus.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Consideră că sentința și decizia sunt legale și temeinice, întrucât din actele dosarului rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii.
Astfel, în cauză s-a întocmit un proces-verbal de constatare din care rezultă nu doar că motorul era cald, ci și faptul că atenția polițiștilor a fost atrasă de către manevra efectuată de inculpat, care încerca să evite întâlnirea cu echipajul de poliție.
De asemenea, la dosar există și declarația inițială a martorei, care arată că a plecat de la o petrecere cu inculpatul, de pe strada - până la domiciliul său, pe strada -, și că inculpatul a condus autoturismul. Revenirea martorei în fața instanței nu a fost motivată în mod corespunzător, iar această declarație nu se coroborează cu datele ce rezultă din celelalte probe administrate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la cheltuieli.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, consideră că este nevinovat.
Solicită să se aibă în vedere schema depusă la dosar pentru a dovedi de unde a plecat, cum a plecat, unde se afla mașina sa.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 546/09.03.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 334 Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului -, din infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
A fost condamnt inculpatul - la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita minimă admisă de lege, prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 13 Cod penal și a art. 74 lit. a Cod penal, în referire la art. 76 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 22.04.2006).
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în seara zilei de 22.04.2006, lucrătorii unui echipaj al poliției rutiere aflat în misiune, s-au sesizat cu privire la faptul că șoferul unui autoturism încearcă să evite întâlnirea cu echipajul de poliție, încercând să parcheze pe strada - din municipiul G, pe sensul de mers dinspre strada -, spre strada -. Deplasându-se la locul în care fusese parcat autoturismul, lucrătorii de poliție au procedat la identificarea șoferului acestuia, în persoana inculpatului -. Împreună cu inculpatul se mai afla în autoturism și prietena acestuia, martora.
Sesizând că inculpatul emana halenă alcoolică, lucrătorii de poliție i-au solicitat acestuia să sufle în aparatul etilotest. Inculpatul a refuzat, susținând că nu a condus autoturismul și că nu există nici un motiv pentru care să se supună testării. Pentru consemnarea acestei situații, agenții de poliție au solicitat prezența martorilor asistenți și. În aceste condiții, agenții de poliție l-au condus pe inculpat la spital pentru a i se recolta probe biologice.
Potrivit buletinului de analiza toxicologică-alcoolemie nr. 1990-1991/22.04.2006, la momentul recoltării primei probe de sânge (22.04.2006 orele 00:25), inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică de 1,55 g/l alcool pur în sânge, iar la momentul recoltării celei de a doua probe de sânge (22.04.2006 orele 01:25), acesta prezenta o îmbibație alcoolică de 1,20 g/l alcool pur în sânge.
Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului - de a conduce un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Întrucât, în cursul procesului penal, nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost republicată, dându-se articolelor o nouă numerotare, instanța de fond a dispus - în temeiul art. 334 Cod de procedură penală - schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. Totodată, față de modificarea intervenită în textul de lege, în sensul înlăturării dispoziției potrivit căreia constituie infracțiune și fapta de "onducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are [] o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat", instanța de fond reținut la schimbarea încadrării juridice și dispozițiile art. 13 Cod penal, apreciind că noul text de incriminare este mai favorabil inculpatului.
Prima instanța a reținut că nu poate primi concluziile de achitare formulate de către inculpat, pe considerentul că fapta nu există. Astfel, instanța de fond a observat că, inițial, inculpatul a arătat că în seara zilei de 21.04.2006, după ce a consumat la domiciliu șase sticle de bere, a mers la domiciliul prietenei sale, martora, pe strada -, unde avea parcată mașina proprietate personală. A arătat inițial că a fost oprit de echipajul de poliție în momentul în care a vrut să pornească mașina.
La rândul său, martora, în prima sa declarație dată în fața organelor de poliție, a arătat că, în seara zilei de 21.04.2006 a mers împreună cu inculpatul la o petrecere dată de niște prieteni, pe strada -, ocazie cu care inculpatul a consumat o sticlă de bere. Când au plecat de la petrecere, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului, pe care l-a condus până pe strada -. În timp ce inculpatul parca autoturismul, la fața locului a sosit un echipaj al Poliției Rutiere, care i-a solicitat inculpatului să prezinte documentele la control și să se supună testării cu aparatul alcoolscop. Inculpatul a refuzat să sufle în aparatul alcoolscop, fiind ulterior condus la spital unde i s-au recoltat probe de sânge.
În cea de a doua declarație dată în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a declarat că, în timp ce stătea în mașină împreună cu martora, i s-a solicitat de către lucrătorii de poliție să prezinte documentele personale și ale mașinii pentru control, după care i s-a cerut să sufle în aparatul alcoolscop, el refuzând, motivat de faptul că nu a condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice. Această declarație a inculpatului este susținută și de martora.
Prima instanța a reținut că, declarațiile oscilante date de către inculpat, respectiv de către martora, furnizează suficiente indicii de natură a determina instanța să aprecieze că aceste declarații sunt parțial nesincere. Mai mult, explicația oferită de către martoră la momentul la care și-a schimbat declarația (" eram stresată și speriată, neavând până atunci de a face cu poliția") nu este în măsură să justifice o atare atitudine procesuală.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor asistenți solicitați de către lucrătorii de poliție să asiste la depistarea inculpatului, rezultă că inculpatul ar fi declarat în fața organelor de poliție că " nu a condus autoturismul, ci numai a încercat să-l parcheze". De asemenea, unul dintre martorii asistenți a declarat că i s-a atras atenția inculpatului că nu poate susține că nu a condus, deoarece motorul era cald. Cu privire la acest aspect, inculpatul a precizat că pornise motorul pentru a face căldură în habitaclu.
În concluzie, prima instanță a reținut că inculpatul nu a reușit să facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal încheiat de organele de poliție cu ocazia depistării sale în trafic. S-a arătat că din conținutul procesului-verbal nu rezultă că autoturismul condus de inculpat s-ar fi aflat în mișcare la momentul la care polițiștii s-au deplasat la fața locului, însă rezultă că atenția polițiștilor a fost atrasă de manevra efectuată de către șoferul autoturismului (în speță, de către inculpat), care încerca să evite întâlnirea cu echipajul de poliție. Astfel fiind, instanța de fond a reținut că autoturismul condus de către inculpat se afla în mișcare la momentul la care a fost observat de către agenții de poliție.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond, având în vedere și dispozițiile art. 72.pen. a ținut seama de pericolul social concret al faptei deduse judecății, de datele privind persoana inculpatului, dar și de atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Observând că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, instanța de fond a acordat relevanță circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, situație în care a coborât pedeapsa aplicată acestuia sub limita minimă prevăzută de lege, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal.
La dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama și de mențiunile parțial favorabile cuprinse în buletinul de examinare clinică, din care rezultă că, la momentul recoltării probelor biologice, inculpatul avea un comportament normal în linii mari, toate acestea întărind convingerea primei instanțe că aplicarea unei pedepse sub minimul special este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Pe de altă parte, văzând împrejurările în care s-a comis fapta, dar și circumstanțele referitoare la persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul prevăzut de art. 52.pen. poate fi atins, în privința inculpatului -, și fără executarea cu privare de libertate a pedepsei aplicate. Având în vedere că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81.pen. prima instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82.pen.
În privința pedepsei accesorii, instanța de fond - în aprecierea naturii faptei reținute în sarcina inculpatului - a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen de încercare stabilit pentru pedeapsa principală.
Împotriva acestei sentințe penale în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. în ref. la art. 10 lit. a pr.pen. apreciind că în cauză nu există probe din care să rezulte fără echivoc faptul că a condus autoturismul, procesul verbal de constatare întocmit de organele de politie creând doar un dubiu, ce nu poate profita decât inculpatului( motive de apel 14-15 dosar apel).
Prin Decizia penală nr. 555/A/18.12.2007 Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, reținând, în esență, că în mod corect prima instanță, în baza probelor administrate în cauză, a reținut că acesta a săvârșit infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, reiterând motivul invocat în apel, în sensul că s-ar impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 ref. la art. 10 lit. a din Codul d e procedură penală, deoarece nu a săvârșit infracțiunea dedusă judecății.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârile recurate în raport cu motivul invocat de inculpat, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice.
Astfel, în mod corect cele două instanțe au reținut că declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, prin care nu-și recunoaște vinovăția, conțin contradicții și inconsecvențe, fiind totodată în contradicție cu faptele și împrejurările care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare din 22.04.2006, declarațiile martorilor u și, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, precum și cu declarația dată de martora în data de 22.04.2006, imediat după constatarea infracțiunii de către echipajul de poliție.
Din coroborarea acestor probe rezultă în mod indubitabil că în ziua de 22.04.2006, inculpatul a condus pe drumurile publice din mun. G un autoturism, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 - faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002.
Împrejurarea că, ulterior, martora a revenit asupra declarației inițiale, încercând să susțină varianta inculpatului, nu justifică reținerea unei situații de fapt contrară celei care rezultă din probele mai sus menționate, atâta vreme cât această revenire nu este motivată în mod temeinic și convingător.
În consecință, motivul de recurs invocat de inculpat este neîntemeiat.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor recurate, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să determine casarea acestora, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 19.02.1968 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 11,. 7) împotriva deciziei penale nr. 555 din 18.12.2007 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 546 din 09.03.2007 a Judecătoriei Galați ).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /02.10.2008
Tehnored. /2 ex./06.10.2008
Fond:
Apel: Al.,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
