Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 51/
Ședința publică din data de 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în G, str. -, - 1,. 38, împotriva Deciziei penale nr. 451 din 02 noiembrie 2007 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 152/8.01.2007.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurentul inculpat a depus motivele de recurs formulate în scris.
S-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat, constatându-se că acesta se legitimează cu cartea de identitate GL - eliberată la data de 29.11.2002 de Poliția mun. G, din care rezultă că are CNP -.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că primul motiv de recurs vizează cazul de casare prev. de art. 3859pct. 13 Cod procedură penală.
CURTEA, având în vedere că în motivele de recurs se face referire la martorul, a cărui declarație a fost trimisă la urmărirea penală pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă, pune în vedere apărătorului inculpatului să precizeze dacă are cunoștință despre rezultantul cercetărilor, respectiv dacă acestea s-au finalizat.
Apărătorul recurentului inculpat precizează că nu cunoaște dacă s-au finalizat cercetările, nu are o soluție în acest sens și, pe de altă parte, martorul nu și-a retractat declarația pentru că nu era cazul.
Întrebat fiind, dacă consideră necesar ca instanța să facă verificări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați pentru a se constata dacă s-au finalizat cercetările și dacă s-a pronunțat vreo soluție împotriva acestui martor, apărătorul recurentului inculpat arată că, din punctul său de vedere, atât timp cât martorul își susține declarația din fața instanței, dată sub prestare de jurământ, această declarație trebuie să fie avută în vedere de instanța de judecată, raportat și la împrejurarea că martorul este taximetrist de profesie și în motivele de recurs a făcut discuție cu privire la semnătura care apare pe acel proces-verbal, care este cu aceeași pastă de pix cu care a fost scrisă declarația dată pe data de 3.06.2006, în fața polițistului, ceea ce conduce la concluzia că a dat-o în lipsă.
CURTEA, având în vedere susținerile avocatului ales, permite acestuia să susțină în continuare motivele de recurs, considerând că nu se mai impune administrarea nici unei alte probe.
Apărătorul recurentului inculpat susține că primul motiv de recurs vizează achitarea inculpatului și în scris a dezbătut și a analizat probele care au fost avute în vedere de către parchet atunci când inculpatul a fost trimis în judecată.
Astfel, una dintre probe este declarația martorului, care una a declarat în faza de urmărire și alta a declarat în fața instanței de judecată. În motivarea hotărârii, instanța de fond a susținut că martorul și-a schimbat declarația deoarece dorea să îl ajute pe inculpat să obțină o achitare. Se pune întrebarea de ce martorul ar fi dorit să îl ajute pe inculpat. Martorului nu îi profită faptul că și-a schimbat declarația, mai mult parchetul s-a sesizat pentru mărturie mincinoasă, probabil se fac cercetări în acest moment împotriva acestui martor. Mai mult, martorul nu este rudă cu inculpatul, nu este cunoștință apropiată cu acesta și nu este cazul să se spună că a primit foloase necuvenite, pentru că trebuie să se facă că dovada în acest sens.
Susține că declarația pe care martorul a dat-o în faza de urmărire penală cuprinde aspecte pe care i le-a pus în vedere polițistul să le spună, știut fiind modul în care se consemnează declarațiile în această fază procesuală.
Mai mult, a observat în dosar că există o neconcordanță în ce privește declarația acestui martor. În acest sens, solicită să se observe că semnăturile de pe procesul-verbal întocmit pe 31.05.2006, aflat la fila 4 din dosar, sunt toate cu același pix, numai martorul semnează cu un pix de altă culoare. Pe declarația din 3.06.2006, aflată la fila 12, semnătura martorului are exact aceeași culoare de pix, situație în care se pune întrebarea dacă chiar a avut acest martor acel pix tot timpul la el sau dacă nu cumva este pixul pe care i l-a dat organul de urmărire penală să semneze atunci când a dat declarație. Chiar și în aceste condiții, mărturia care a fost dată în fața instanței nu este luată în seamă și se pune mai mult accent pe mărturia dată la urmărirea penală.
A doua probă care a fost avută în vedere în motivarea hotărârii de condamnare este aceea că inculpatul a dat declarații contradictorii. În apărarea inculpatului a arătat în fața instanței de judecată că atunci când acesta a dat prima declarație era în stare de ebrietate. Instanța de apel l-a combătut atunci când a spus că inculpatul era în stare de ebrietate și avea discernământul scăzut și a motivat că inculpatul era orientat și coerent, astfel că starea acestuia, de a fi sub influența alcoolului, nu i-a afectat poziția procesuală și în acest sens a citat concluziile buletinului de examinare clinică aflat la filele 8-9 dosar urmărire penală.
Având în vedere că declarația scrisă de inculpat în seara comiterii faptei cuprinde propoziții neterminate și cuvinte fără înțeles, că la o alcoolemie de 2,75%0 capacitatea de discernământ a unei persoane este mult diminuată, că din cuprinsul buletinului de examinare clinică rezultă că inculpatul nu putea să își atingă nasul cu degetul, nu putea să ridice niște obiecte mici, nu putea să își păstreze echilibrul la întoarcerea bruscă din mers, consideră că nu se poate reține că inculpatul era orientat și coerent.
O altă probă la care se face referire, și este foarte importantă, este acel proces - verbal semnat de doi polițiști, de un martor care, ulterior, a venit și a spus că nu a fost de față atunci când inculpatul a declarat că a condus, și de către inculpat, care vine în fața instanței și, chiar în faza de urmărire penală, spune că nu a deplasat mașina. Consideră că procesul-verbal nu mai poate avea valabilitate în condițiile în care două dintre persoanele care l-au semnat nu mai confirmă ceea ce au semnat acolo.
Trebuie avut în vedere și faptul că faza de urmărire penală are un caracter secret. Susține că schimbarea poziției inculpatului intervine înainte de prezentarea materialului de urmărire penală, înainte ca el să știe ce probe erau în acuzarea sa. Inculpatul a solicitat audierea martorului, care susține declarația pe care dat-o când a fost prezent și avocatul. În atare situație, consideră că nu avea rost ca inculpatul să ascundă adevărul, să înceapă să mintă la momentul când nu știa ce probe sunt împotriva sa, să riște o pedeapsă mai mare pe motiv că nu are o conduită sinceră. Susține că ceea ce a declarat inculpatul era de fapt adevărul.
Consideră că instanța trebuie să verifice dacă inculpatul poate fi condamnat pe aceste probe care au fost arătate.
Solicită să se aibă în vedere și principiul potrivit căruia dubiul profită inculpatului atunci când există egalitate între probele în acuzare și probele din apărare.
Pentru motivele arătate, solicită achitarea inculpatului.
Dacă se va trece peste acest motiv de recurs, un al doilea motiv de recurs vizează modul de individualizare a pedepsei și cuantumul acesteia.
Astfel, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este exagerat de mare. Chiar dacă instanța a considerat că inculpatul este vinovat, acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 74 lit. a Cod penal.
De asemenea, instanța nu a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că este căsătorit, că este familist, că are loc de muncă, că toți vecinii îl cunosc ca fiind un bun gospodar, așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar.
Mai mult, consideră că inculpatul este un infractor "de ocazie" și că fapta comisă este o greșeală regretabilă.
Consideră că instanța nu a avut în vedere scopul educativ al pedepsei. Solicită să se reaprecieze în recurs cu privire la dozarea pedepsei să se acorde o pedeapsă sub minimul special orientată către minimul general sau, în cel mai rău caz, minimul special al pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public susține că recurentul inculpat a formulat recurs împotriva sentinței penale 925/2007 a Judecătoriei Galați și a deciziei 451/2.11.2007 a Tribunalului Galați.
La instanța de fond, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, reținându-se că a condus pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică mai mare decât limita prevăzută de lege.
Consideră că în mod corect, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au dispus condamnarea inculpatului. Apreciază că pedeapsa de 2 ani cu suspendare nu este exagerată și că instanța a avut în vedere poziția oscilantă a inculpatului atât în faza de urmărire penală, cât și din faza de judecată.
Apreciază că la dosar există probe din care rezultă că inculpatul a condus autoturismul. Problema care se ridică în cauză este aceea dacă inculpatul a condus sau nu la momentul respectiv. Plecând chiar de la momentul constatării infracțiunii, solicită să se rețină că inculpatul a fost oprit de către organele de poliție ori, în situația în care nu conducea autoturismul în trafic, inculpatul nu putea fi oprit organele de poliție.
De asemenea, la dosar există procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarația martorului. Consideră că apărarea inculpatului, în sensul că există aceeași culoare de pix pe procesul-verbal și pe declarația martorului, nu este relevantă.
O altă probă este și declarația inculpatului. Consideră că dacă se merge pe apărarea că inculpatul a fost incoerent și nu și-a dat seama ce a scris în faza de urmărire penală sau cu ocazia primelor audieri, la fel de bine se poate aprecia că din cauza incoerenței inculpatul nu și-a dat seama că a condus pe drumurile publice.
În concluzie, consideră că apărările inculpatului nu sunt justificate, că pedeapsa aplicată este în mod corect individualizată, că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că atunci când au venit polițiștii la mașină, el se afla în mașină, a vrut să ia niște acte de acolo, nu putea să meargă cu 2, 75%0.
Întrebat fiind, precizează că mașina era parcată pe marginea drumului până în intersecție, la 6 metri.
Arată că mașina a stat toată ziua acolo, că era plină de, de frunze, că a încercat să sune pe cineva să vină să o ia, pentru că el nu putea conduce în starea în care se afla. Nu a avut de gând să plece cu mașina, în acea seară nu a condus, nu l-a văzut nimeni conducând.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală 925/03.05.2007 a Judecătoriei Galați, în baza art. 334.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 79 alin.1 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Conform art.71 alin.2 pen. s- aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) pen.
În baza disp. art.81-82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Conform art. 359.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
Conform art. 71 alin.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care 200 lei în faza de urmărire penală și 100 lei în faza cercetării judecătorești.
S-a reținut printre altele că, față de materialul probator administrat în cauză, atât la urmărirea penală cât și în faza cercetării judecătorești, declarațiile inculpatului, ale martorilor, buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie, instanța a constatat ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, de a conduce autoturismul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,45gr%0, respectiv 2,75gr%o faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 79 alin.1 din OUG Nr.195/2002.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel inculpatul.
În motivele de apel, inculpatul a arătat, printre altele, că dubiul îi profită, tentativa la infracțiunea respectivă nu e pedepsită, cerând achitarea sa conform art. 10 lit. a atât C.P.P. timp cât autoturismul nu a fost deplasat nici măcar un centimetru pe drumurile publice.
S-a făcut și o analiză a probelor, respectiv în ceea ce privește declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, procesul-verbal întocmit de poliție.
Prin decizia penală nr. 451/02.11.2007 a Tribunalului Galați a fost admis apelul declarat de inculpatul, s-a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare s-au reținut la încadrarea juridică prevederile art. 13 Cod penal.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciat că apelul inculpatului este fondat doar pentru anumite considerente.
Astfel, în mod corect prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Se pot aminti în acest sens:
- proces-verbal de depistare în trafic din 31.05.2006 în care se consemnează oprirea autoturismului condus de inculpat pe str. - din De la volanul autoturismului cu nr.GL-03 - a coborât inculpatul care a declarat că a condus respectiva mașină. Pentru că emana halenă alcoolică a fost condus la Spitalul Județean pentru a i se realiza probe biologice;
- buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1687/1688/01.06.2006 din care rezultă că alcoolemia inculpatului este peste limita legală ( 2,45 %o, 2,75%o);
- declarațiile martorului date în faza de urmărire penală în care arată că în seara zilei de 31.05.2006 a fost prezent când inculpatul a declarat că a consumat băuturi alcoolice, circa 2 beri alcoolizate și a condus autoturismul cu nr. GL-O3-; întrucât emana un puternic miros de alcool, inculpatul a fost urcat în mașina poliției și dus la Spitalul Județean pentru a i se recolta probe de sânge;
- două dintre declarațiile inculpatului date în faza penală prin care recunoaște practic comiterea infracțiunii ( f 23, 24 ).
Inculpatul și-a schimbat declarațiile în faza de urmărire penală și în instanță, în sensul că a arătat că nu a condus acel autoturism. De asemenea, martorul și- modificat declarația în faza de judecată.
Aceste modificări ale declarațiilor nu au fost avute în vedere de Tribunal întrucât nu sunt probate motive temeinice în ceea ce privește schimbări ale atitudinii procesuale, iar pe de altă parte sunt infirmate de procesul -verbal de depistare întocmit de organele de poliție și semnat de inculpat fără a face obiecțiuni.
Din buletinul de examinare clinică rezultă că inculpatul este orientat și coerent, astfel încât starea acestuia de a fi sub influența alcoolului nu i-a afectat poziția sa procesuală atunci când a semnat procesul verbal de depistare.
Același proces verbal infirmă și declarațiile martorului, în sensul că inculpatul nu ar fi mișcat autoturismul din loc.
S-a apreciat că sunt probe certe de vinovăție a inculpatului, astfel încât nu poate fi vorba de un dubiu care să profite acestuia, iar concluziile de achitare conform art. 10 lit. a nu C.P.P. au fost primite de Tribunal.
Analiza probelor făcută în motivele de apel nu este relevantă întrucât nu modifică situația de fapt reținută în cauză având în vedere prezentarea dovezilor făcută anterior. Prima instanță a individualizat corect pedeapsa și modalitatea de executare a ei, în funcție de art. 72,81.Cod Penal și față de înscrisurile favorabile inculpatului din dosarul de urmărire penală.
Cu toate acestea, hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât nu s-au reținut disp. art. 13.Cod Penal în încadrarea juridică, după schimbarea acestei încadrări.
Disp. art. 87 al.1 din OUG195/2002, republicată, sunt mai favorabile inculpatului întrucât nu mai prevăd situația privind concentrația ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Sub acest aspect, s-a apreciat că apelul inculpatului este fondat și că se impune a fi admis.
Față de cele arătate și de art. 371, 372, 378, 379 pct. 2 lit. a C.P.P. Tribunalul a admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale 925/2007 a Judecătoriei Galați și a desființat în parte sentința penală apelată.
În rejudecare, Tribunalul a reținut art. 13.Cod Penal în încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 pentru care a fost condamnat inculpatul de prima instanță.
Tribunalul a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În termen legal, împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul susținând că nu există probe indubitabile care să dovedească săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și că de fapt nu a condus autoturismul pe drumurile publice, sens în care a solicitat să fie achitat. În subsidiar inculpatul recurent a solicitat reducerea pedepsei având în vedere elementele concrete ale cauzei.
Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt temeinice și legale și că nu se impune reformarea lor.
Situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor adminJ. în cauză, iar fapta comisă de inculpatul a fost încadrată corespunzător din punct de vedere juridic.
Cât privește susținerea inculpatului recurent referitoare la inexistența de probe care să dovedească vinovăția sa, Curtea constată că este nefondată.
Astfel, în primele declarații date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că după ce a consumat băuturi alcoolice a condus pe o distanță scurtă (50- 100 metri) autoturismul proprietate personală, pe Str. -, fiind oprit de organele de poliție în apropiere de intersecția cu Str. -. Aceste declarații se coroborează cu procesul-verbal de depistare întocmit de organele de poliție și cu declarația dată de martorul asistent în cursul urmăririi penale.
Probele mai sus arătate au fost avute în mod corect în vedere de instanța de fond și cea de apel atunci când au stabilit vinovăția inculpatului, faptul că acesta și-a schimbat declarațiile în sensul că nu a condus autoturismul, ci doar s-a urcat la volan pentru a-și lua din mașină niște acte neavând o justificare rezonabilă.
Împrejurarea că și martorul asistent și-a nuanțat declarația în fața instanței, în sensul că nu știe exact dacă inculpatul a condus sau nu autoturismul, nu poate răsturna materialul probator ce susține vinovăția inculpatului întrucât martorul a arătat că își menține și declarația dată în cursul urmăririi penale, care astfel poate fi apreciată ca fiind mai exactă fiind făcută la scurt timp de la producerea evenimentului asupra căruia martorul a relatat.
Cât privește declarația martorului aceasta nu se coroborează cu celelalte probe adminJ. în cauză, prezența sa la fața locului nefiind consemnată în procesul-verbal și nici confirmată de martorul asistent, astfel că în mod corect a fost înlăturată de instanțe.
Față de cele mai sus arătate cererea de achitare formulată de inculpatul recurent sub cuvânt că nu a participat la comiterea faptei nu poate fi primită favorabil de instanța de recurs.
Și în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului hotărârile pronunțate în fond și apel sunt corecte, fiind respectate pe deplin criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal. Inculpatul recurent a avut o atitudine oscilantă, încercând să eludeze răspunderea penală, iar alcoolemia pusă în evidență a avut valori extrem de ridicate, ceea ce denotă că fapta comisă a prezentat un real pericol pentru circulația pe drumurile publice, chiar dacă distanța parcursă a fost scurtă.
Totodată, Curtea remarcă faptul că instanțele au dat deja dovadă de clemență față de inculpat dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că reducerea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în cauză ar fi inoportună.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 30.10.1967 în comuna, Județul V, CNP -, cu domiciliul în G, str. -, - 1,. 38) împotriva Deciziei penale nr. 451/02.11.2007 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 925 din 03.05.2007 a Judecătoriei Galați ).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Red. /18.02.2008
Tehnored. /2 ex./29.02.2008
Fond: Grefier,
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Constantin Cârcotă, Marcian Marius
