Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 529/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 529/
Ședința publică din data de 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă SC ROMÂNEASCĂ - SUCURSALA G, cu sediul în G,-,. 5 U2, împotriva deciziei penale nr. 54 din 03 martie 2008 Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul .
La apelul nominal au răspuns pentru recurenta parte civilă av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 1/456/15.01.2008 și pentru intimatul inculpat, av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 2191/05.05.2008 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei părți civile susține că, prin sentința penală nr. 51 din 14.01.2008, instanța de fond a respins cererea de constituire parte civilă formulată de ca fiind nefondată. Această soluție a fost menținută și de instanța de apel prin decizia penală 54 din 03 martie 2008, decizie prin care apelul formulat de a fost respins ca nefondat.
În principal, atât instanța de fond cât și instanța de apel au avut în vedere faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este o infracțiune de prejudiciu. S-a mai reținut că inculpatul nu a fost trimis în judecată și că nici nu s-au făcut probe în faza de urmărire penală pentru infracțiunea de distrugere care ar fi condus la acoperirea pagubei pe care partea civilă a suferit-o prin fapta inculpatului.
Consideră că instanțele au apreciat în mod superficial materialul probator administrat și normele legale incidente în cauză și au pronunțat hotărâri nelegale.
În acest sens, are în vedere Decizia nr. 1/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care, după părerea sa, poate fi aplicată și în soluționarea prezentei cauze.
Prin decizia menționată s-a soluționat recursul în interesul legii, recurs promovat tocmai pentru faptul că instanțele au pronunțat hotărâri diferite și au soluționat în mod diferit latura civilă în cazul infracțiunilor complexe, în sensul că unele instanțe au considerat că acțiunea civilă alăturată celei penale poate fi admisă numai cu privire la pretențiile formulate pentru prejudiciile cauzate prin infracțiunea cu care instanța a fost sesizată.
Chiar dacă Decizia 1/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție face referire la infracțiuni complexe, cum ar fi cea de ucidere din culpă și cea de vătămare corporală, prin aceeași decizie se apreciază că raționamentul poate fi aplicat și în cazuri similare dacă este vorba de o infracțiune complexă.
Consideră că și în cauza de față conducerea în stare de ebrietate de către inculpat este o faptă complexă, în sensul că din cauza stării în care se afla a provocat un accident grav de circulație soldat cu avarierea unui autoturism pentru care a plătit o sumă importantă cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, consideră că este important ca instanța să aibă în vedere că, dacă inculpatul nu se afla în stare de ebrietate, iar alcoolemia pe care o prezenta nu era atât de mare, acest accident nu s-ar fi produs sau în orice caz nu cu consecințe atât de grave. Precizează faptul că autoturismul în cauză, respectiv, autoturismul înmatriculat sub nr. - a fost grav avariat de către inculpat, așa încât a fost obligat să acorde despăgubiri în cuantum de 7708 lei.
Susține că în mod greșit instanțele au apreciat că în faza de urmărire penală nu s-a făcut vorbire și despre distrugerea acestui autoturism. Din rechizitoriul Parchetului rezultă fără dubiu că autoturismul în discuție a fost distrus și că inculpatul recunoaște săvârșirea faptei. Situația că proprietarul autoturismului nu s-a constituit parte civilă în fața instanței este motivată de faptul că încă din faza de urmărire penală acesta a fost despăgubit de către. Ori, dreptul la acțiune în regres împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului curge din momentul în care s-a efectuat plata de către asigurător.
Consideră că este nedrept ca inculpatul să nu răspundă și pentru prejudiciile pe care le-a cauzat prin fapta sa și să fie sancționat doar pentru conducerea în stare de ebrietate. Având în vedere că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă față de care s-a dispus suspendarea condiționată a executării, consideră că scopul pedepsei nu este atins dacă acesta nu răspunde și pentru prejudiciile pe care le-a cauzat.
Apreciază că soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale și prin prisma faptului că acțiunea civilă pe care a formulat-o nu a rămas nesoluționată, așa încât măcar pretențiile formulate să poată fi valorificate pe calea acțiunii civile.
Instanța de fond, dar și cea de apel, au respins cererea de constituire de parte civilă ca fiind nefondată, ceea ce, din punctul său de vedere, este nelegal.
În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale nr. 51 din 14.01.2008 și a deciziei penale nr. 54 din 3.03.2008 cu privire la soluționarea laturii civile, să se admită acțiunea ca fiind fondată și să fie obligat inculpatul la plata sumei de 7708 lei, reprezentând prejudiciul pe care l-a cauzat prin fapta sa culpabilă.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea recursului declarat de partea civilă - Sucursala
Consideră că sentința penală nr. 51/2008 a Judecătoriei Brăila și decizia penală nr. 54/2008 a Tribunalului Brăila sunt temeinice și legale.
Instanțele au făcut o judicioasă analiză a raportului de cauzalitate între cauza dedusă judecății și pericolul social pe care îl implică această faptă.
În mod corect au apreciat ambele instanțe că, din punct de vedere al laturii civile, nu în acest mod poate fi rezolvată situația pe care a invocat-o recurenta.
Solicită respingerea recursului, soluțiile pronunțate în cauză fiind temeinice și legale.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de partea civilă Sucursala G împotriva deciziei penale nr. 54 din 3.03.2008 și a sentinței penale nr. 51 din 14.01.2008 este nefondat și solicită să fie respins ca atare.
Motivele pentru care apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat au în vedere următoarele împrejurări:
Se constată că în scris recurenta invocă cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, care prevede în mod expres că este incident acest caz de casare atunci când instanțele nu s-au pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor procesuale. În această cauză nu este această situație, întrucât instanțele s-au pronunțat cu privire la cererea formulată de partea civilă în cursul judecății în primă instanță și la instanța de apel.
Examinând mai departe cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, se observă că, practic, așa cum a înțeles legiuitorul să le reglementeze, recurenta nu are nici un caz de casare pe care să-și întemeieze recursul declarat în prezenta cauză.
Un al doilea motiv pentru care apreciază că recursul este nefondat este acela că infracțiunea dedusă judecății este o infracțiune de pericol. În susținerea recursului s-a făcut referire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar atât din motivarea deciziei aduse în discuție, cât și din dispozitivul acesteia, rezultă că trebuie să avem de a face cu infracțiuni complexe. Ori, în prezenta cauză, infracțiunea dedusă judecății, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autoturism cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, nu este o infracțiune complexă, care să aibă în conținutul său constitutiv și o infracțiune care să cauzeze prejudicii, ci este o infracțiune de pericol.
În cursul urmăririi penale nu s-au făcut probe care să stabilească în mod cert că există legătură de cauzalitate între conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice și avarierea autoturismului. Consideră că trebuia să se administreze probe care să demonstreze că, faptul că inculpatul a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice este cauza determinantă a producerii pagubei pe care o invocă partea civilă.
În aceste condiții, apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat și solicită să fie respins ca atare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 51/14.01.2008 a Judecătoriei Brăilaa fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 raportat la art.74 alin.1 lit.a,c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal.
Conform art.81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-au aplicat dispozițiile art.71 Cod penal art. 64 lit.a,b,c Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal.
S-a respins acțiunea civilă a părții civile SC Românească SA Sucursala G ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 24.04.2007, in jurul orelor 23.00, inculpatul a circulat pe drumurile publice cu autoturismul cu numărul de înmatriculare -, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur, respectiv 2,10g%o si 2,20g%o urmare a ingestiei de băuturi alcoolice în cursul aceleași zile în intervalul orar 20-22.30.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 62.C.P.P. în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe iar potrivit art. 69.C.P.P. declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În aprecierea elementelor de fapt instanța se bazează pe principiul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă", însă admite că o asemenea probă certă de vinovăție rezultă și dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante. Instanța apreciază că fapta, că existența materială exteriorizată în planul relațiilor sociale este un act, o activitate, o manifestare specific umană în complexul procesului sau dinamic și al aptitudinii sale cauzale.
Astfel, deși nu a contestat săvârșirea faptei de care a fost acuzat, menținându-și declarațiile din faza de urmărire penală, inculpatul a relevat împrejurări care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv procesul verbal de depistare care atestă ca oră a depistării inculpatului ora 23,05 și consemnarea declarației inculpatului privitoare la consumul de băuturi alcoolice respectiv 1 litru de vin intre orele 20.00-23.00. De asemenea, aceeași împrejurare a fost recunoscută și de către inculpat în declarația de consum dată cu ocazia recoltării probelor biologice de sânge, potrivit buletinului de examinare clinică (fila 10 dosar urmărire penală), imediat după recoltare (filele 14-16 dosar urmărire penală) cât și ulterior în declarația din data de 24.07.2007 (filele 11-12), astfel că Judecătoria a înlăturat declarația inculpatului din fața instanței dată cu privire la intervalul orar al consumului de băuturi alcoolice și respectiv ora depistării sale.
În acest context, s-a reținut că împrejurarea consumului de băuturi alcoolice, în cursul zilei de 24.04.2007, urmată de circulația pe drumurile publice din municipiul B în aceste condiții, rezultă atât din declarația de recunoaștere generică a inculpatului, cât și din procesul verbal de depistare (filele 3-5 dosar urmărire penală), buletinul de analiză toxicologică (fila 8 dosar urmărire penală), procesul verbal de prelevare (fila 9 dosar urmărire penală), buletinul de examinare clinică (fila 10 dosar urmărire penală), precum și declarația martorului - (fila 47 dosar instanță) care a arătat că după accident a observat că inculpatul se afla într-o stare vizibilă de ebrietate și a sunat poliția. De altfel același martor a indicat că într-adevăr momentul producerii accidentului de către inculpat este circumstanțiat în jurul orelor 23.00 iar nu 21.00, cum a arătat inculpatul.
În ceea ce privește valoarea alcoolemiei avute de inculpat la orele 23.20 și respectiv 00.20, buletinul de analiză toxicologică (fila 8 dosar urmărire penală), acceptând ca premisa în cadrul raționamentului științific declarația de consum consemnată în buletinul de examinare clinică, confirmată și de inculpat în cursul urmăririi penale, stabilește la prima probă 2,10 g%o, iar la cea de-a doua probă 2,20 g%
Prima instanță a reținut totodată ca și martorul asistent a confirmat depistarea inculpatului pe Șos. - cu Gr. - unde o autoutilitară marca Ford și un autoturism de aceeași marcă erau implicate într-un accident, precizând că deși nu a auzit nimic despre consumul de băuturi alcoolice de către inculpat, a înțeles că acesta a fost depistat conducând sub influența băuturilor alcoolice, fiind condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge unde l-a însoțit pe inculpat împreună cu organele de poliție.
Totodată, în baza art. 71.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b si c pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale, iar în baza art. 71 alin. 5.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Totodată, prima instanță a constatat că SC Românească- SA - Sucursala G s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, ca asigurator al martorului -. Sub acest aspect, Judecătoria a apreciat pe de o parte, că în speță nu există o legătură de cauzalitate între fapta ce face obiectul judecății, fapta de pericol și nu de rezultat, nesusceptibilă de a crea o urmare obiectivată material și prejudiciul acoperit de asigurator în folosul martorului, implicat în accident. Pe de altă parte, acțiunea civilă în procesul penal este alăturată acțiunii penale, or în cauză, martorul implicat în accident nu a suferit o vătămare materială prin fapta inculpatului de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, nefiind parte vătămată în proces și deci neputând supune analizei instanței penale o acțiune civilă pentru care are deschisă calea unui demers separat în fața instanței civile. Prin urmare, neexistând în patrimoniul martorului implicat în accident o acțiune civilă susceptibilă a fi exercitată alăturat acțiunii penale în prezenta cauză, nici subrogarea asiguratorului nu este posibilă în acest cadru procesual, astfel că, în baza art. 14, art. 15.C.P.P. rap. la art. 24.C.P.P. și art. 317.C.P.P. cu referire și la art. 22, art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, instanța a respins acțiunea civilă a părții civile SC Românească - SA - Sucursala G, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă SC Românească - SA- Sucursala G solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 7.708 lei potrivit dispozițiilor art.15 Cod procedură penală și art.58 lit.b din Legea 136/1995.
Prin decizia penală nr. 54/3.03.2008 a Tribunalului Brăilaa fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă SC Românească - SA- Sucursala
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe baza analizei probelor administrate în cauză și a dat infracțiunii comise de către inculpatul, încadrarea juridică corespunzătoare.
În drept, fapta acestuia de a conduce în seara zilei de 24 aprilie 2007, pe drumurile publice din municipiul B, un autoturism proprietate personală, marca Ford, cu număr de înmatriculare -, având o îmbibație alcoolică de 2,10 gr %o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002.
Cât privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost bine individualizată, cu respectarea principiilor cuprinse în dispozițiile art. 72.pen. și reflectă atât dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările care i-au atenuat răspunderea penală.
În privința laturii civile a cauzei, sentința este legală și temeinică. Potrivit art. 14 și 15.pr.pen. acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente. Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracțiune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de persoană vătămată în aceeași cauză.
Infracțiunea de conducere a unui autovehicul în stare de ebrietate, cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr %o, prevăzută de art. 87 al. 1 OUG nr. 195/2002, nu este o infracțiune generatoare de prejudiciu. Inculpatul nu a fost trimis în judecată și nici nu s-au făcut nici un fel de probe în faza de urmărire penală pentru infracțiunea de distrugere, care ar fi condus la acoperirea pagubei părții civile Românească - SA Sucursala
Ca atare, aceasta nu-și poate recupera prejudiciul cauzat decât pe calea unei acțiuni civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă SC Românească - SA- Sucursala G solicitând casarea hotărârilor anterioare și în rejudecare obligarea inculpatului la plata sumei de 7.708 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta sa culpabilă.
În susținerea recursului partea civilă a invocat Decizia nr. 1/2004 pronunțată în recurs în interesul legii.
Recursul este fondat însă pentru motivele ce se vor arăta:
Inculpatul a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Ca situație de fapt, se reține că inculpatul a condus autoturismul proprietate personală marca Ford pe drumurile publice, având în sânge îmbibație alcoolică de 2,10 gr%0, iar la intersecția str. - cu str. - - a lovit cu partea din spate a autospecialei pe care o conducea, autoturismul marca Ford Focus condus regulamentar de martorul.
După tamponare au rezultat avarii nesemnificative ale autoturismului condus de martorul, iar acesta a declarat că nu are nicio pretenție civilă.
SC Românească- SA-Sucursala s-a constituit parte civilă cu suma de 7708 lei, sumă ce a fost achitată pentru repararea autoturismului martorului
Cu privire la acest aspect împărtășim, în parte, punctul de vedere al instanțelor anterioare, în sensul că în speță nu pot fi acordate despăgubirile solicitate de SA Sucursala
Conform art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare instanței.
Conform art.14 alin.2 Cod procedură penală, acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea părții vătămate ca parte civilă, iar conform art. 15 alin.1 Cod procedură penală persoana vătămată se poate constitui parte civilă contra inculpatului.
Dispozițiile art. 24 Cod procedură penală stabilesc faptul că "persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numește parte vătămată".
În speță, prin raportare la întreaga situație de fapt și la infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, considerăm că SC Reasigurare- -Sucursala G nu poate avea calitate de parte vătămată.
În sarcina inculpatului s-a reținut doar infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 care este o infracțiune de pericol, negeneratoare de prejudicii.
Considerăm că Decizia nr. 1/23.02.2004 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de partea civilă SA - Sucursala G, nu are aplicabilitate în speță.
Invocăm însă decizia nr. 29 din 2.06.2008 pronunțată tot în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform căreia: "în interpretarea dispozițiilor art. 78 alin.1 din OUG 1955/2002, astfel cum a fost aprobată prin Legea 49/1996, instanța învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluționa și acțiunea civilă exercitată de proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârșirii infracțiunii rutiere".
Concluzionând, considerăm că în mod corect nu au fost acordate despăgubiri părții civile SC Românească SA- Sucursala G, în cadrul acestui proces penal, însă soluția corectă cu privire la acest aspect, constă în nesoluționarea acțiunii civile conform art. 346 alin.4 Cod procedură penală.
Astfel, partea civilă are posibilitatea obținerii despăgubirilor pretinse, pe calea unei acțiuni civile.
Față de cele de mai sus se va admite recursul declarat de partea civilă SC Românească SA-Sucursala
Se va casa în totalitate decizia penală 54/2008 a Tribunalului Brăila și în parte sentința penală 51/2008 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
Potrivit art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, instanța nu va soluționa acțiunea civilă promovată de recurenta-parte civilă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de partea civilă ROMÂNEASCĂ - SUCURSALA G, cu sediul în G,-, bloc 5 U2, împotriva deciziei penale nr. 54 din 03 martie 2008 Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 51 din 14 ianuarie 2008 Judecătoriei Brăila privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.02.1958 în localitatea M, județul T, CNP -, cu domiciliul în B, str. - nr. 131) și în consecință:
Casează în totalitate decizia penală nr. 54/03.03.2008 a Tribunalului Brăila și în parte sentința penală nr. 51/14.01.2008 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală recurată dispoziția potrivit căreia în baza art. 14, art. 15.C.P.P. raportat la art. 24.p Cod Penal, și art. 317.C.P.P. cu referire la art. 22, art. 58 din Legea nr. 136/1995 - privind asigurările și reasigurările în România, s-a respins acțiunea civilă a părții civile ROMÂNEASCĂ - SUCURSALA G, ca nefondată.
Potrivit art. 346 alin. (4) Cod procedură penală, instanța nu soluționează acțiunea civilă promovată de ROMÂNEASCĂ - SUCURSALA
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs și a apelului rămân în sarcina statului.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 octombrie 20087.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-/10.11.2008
Tehnored./2 ex/12.11.2008
Fond:
Apel: -
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
