Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.546/
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în M,-,. 48.A,. 19, județul C și M,-, -. 17, județul C -împotriva deciziei penale numărul 7 din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și sentinței penale nr. 444/P din 14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG. 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală se constată lipsa recurentului inculpat, pentru care răspunde avocat din oficiu, conform împuternicirii avocațiale nr. 755/29.01.2009 emisă de Baroul Constanța.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că a fost comunicat de către Inspectoratul General al Poliției Române - centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol, că inculpatul nu a fost localizat de către autoritățile judiciare spaniole, după ce acesta în prealabil fusese pus în libertate, în arest domiciliar.
Procedura este nelegal îndeplinită cu recurentul inculpat față de răspunsul comunicat de către Inspectoratul General al Poliției Române - centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că din relațiile sosite de la Biroul Național Interpol rezultă că la un moment dat, inculpatul a fost arestat și pus în libertate în stare de arest la domiciliu.
Apreciază important pentru prezenta cauză a se cunoaște exact perioada în care a fost arestat din perspectiva legale sau nelegalei proceduri de citare cu acesta din cursul judecării cauzei în apel.
În ceea ce privește starea sa la acest moment, este important a se cunoaște dacă este sau nu arestat.
Precizează că a studiat comunicările de la Biroul Național Interpol și rezultă că inculpatul a fost la un moment dat depistat în provincia, s-a emis mandat de executare a pedepsei dar nu rezultă și dacă acesta a fost pus în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că relațiile de la Interpol precizează că după punerea în libertate în arest domiciliar, ei nu l-au mai putut localiza iar din punctul său de vedere procedura de citare cu acesta este legal îndeplinită având în vedere că a fost citat conformdisp.art.177 Cod procedură penală, iar altă adresă nu se cunoaște.
Curtea, deliberând, apreciază că față de răspunsul comunicat de Biroul Național Interpol și citarea inculpatului prin afișare la Consiliul local al locului săvârșirii infracțiunii, procedura este legal îndeplinită și cauza este în stare de judecată.
Avocat, având din nou cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită emiterea unei adrese către Biroul Național Interpol pentru a comunica perioada în care inculpatul a fost arestat și dacă în continuare mandatul de executare a pedepsei emis pe numele acestuia, mai este sau nu în curs de executare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cu privire la aceste aspecte.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de recurentul inculpat, prin apărător, întrucât informațiile solicitate nu sunt utile soluționării cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că primul motiv de recurs este cel prevăzut de art.3859pct.5 Cod procedură penală întrucât instanța de apel a pronunțat în mod greșit hotărârea în lipsa inculpatului, atunci când prezența acestuia era obligatorie.
În cursul judecării cauzei în apel, s-a pus în discuție tardivitatea formulării căii de atac, chestiune în sprijinul căreia s-a motivat că inculpatul a fost arestat în Spania în executarea mandatului emis de Judecătoria Medgidia, pe numele său, în vederea extrădării în România.
Instanța de apel a respins apelul ca nefondat și nu ca tardiv, situație în care, instanța a apreciat că susținerile apărătorului de la acel moment, sunt întemeiate, respectiv că inculpatul a fost arestat în executarea pedepsei pronunțată de Judecătoria Medgidia și că a declarat apel în termenul prevăzut de lege, de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
Și în această fază a procesului penal, s-a pus problema că inculpatul se află arestat undeva în Spania, într-o anumită perioadă ce nu a putut fi determinată din motive discutabile.
Câtă vreme s-a respins apelul ca nefondat, s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile expuse, inculpatul se află undeva în stare de arest, că s-a început executarea în această manieră și că, a declarat în termen calea de atac.
Ori, în această situație, Tribunalul Constanța nu trebuia să procedeze la judecarea apelului până când nu lămurea chestiunea prezenței în stare de arest a inculpatului în oricare țară, în oricare loc.
Precizează că niciodată nu s-au făcut demersuri pentru aducerea în instanță a inculpatului.
Pe cale de consecință, solicită în principal, admiterea recursului, casarea soluției pronunțate de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță pentru motivul de recurs invocat.
În subsidiar, în lipsa unei discuții cu inculpatul și familia acestuia, concluziile sale sunt cele prevăzute la art.3859pct.18 Cod procedură penală întrucât în opinia sa, față de modalitatea de săvârșire a faptei, nu se impune aplicarea unei pedepse.
Apreciază că este suficientă o amendă administrativă și achitarea inculpatului în temeiul disp.art.181Cod penal întrucât pentru fapta săvârșită, scopul pedepsei nu este atins prin arest preventiv sau educativ.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că nu sunt incidente disp.art.3859pct.21 Cod procedură penală întrucât instanțele au aplicat pedeapsa corect individualizată și s-a dat eficiență disp.art.72 Cod penal.
Solicită menținerea ca legală și temeinică a celor două hotărâri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că, motivul de recurs nu este cel prevăzut de art. 3859pct.21 Cod procedură penală ci cel prevăzut la art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Instanța ia cauza în pronunțare.
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentinței penale nr. 444/P din 14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, în baza art. 86 alin. 1 fost (art. 78 alin. 1) din OUG 195/2002, rep. cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare și în baza art. 36 alin. 1 cod penal s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1057/05.05.2006 a Judecătoriei Medgidia și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art. 71 cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b cod penal pe durata executării pedepsei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 3653/P/2006 din 17.12.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 fost (art. 78 alin. 1) din OUG 195/2002, rep. cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal.
La data de 26.04.2006, inculpatul a condus pe 22, autoturismul marca, culoare A, cu numărul de înmatriculare -, pe direcția M - S, autoturism în care se afla și martora.
La aceeași dată, inculpatul, mai întâi s-a deplasat, cu autoturismul în cauza, în mun. C, de unde a luat-o pe martora, din fața liceului la care aceasta învață, după care, cei doi s-u deplasat pe 3 și 22 C, pe relația Constanta - S, fiind oprit pentru control de către un echipaj de poliție, după ce au trecut de Municipiul M, ocazie cu care s-a constatat ca acesta nu posedă permis de conducere.
Situația de fapt s-a reținut în baza adresei nr.39714/2007 emisă de C din care rezultă că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categoric de autovehicule, declarațiile martorilor și, procesul verbal de depistare din 03.11.2006 al SPR C și declarațiile inculpatului.
În faza cercetării judecătorești inculpatul, deși legal citat, nu s-a mai prezentat în instanță, fiind plecat din țară și urmărit internațional potrivit ordinului nr. 76226/2007, pentru executarea mandatului nr. 1603/2007 emis de Judecătoria Medgidia în baza sentinței penale nr. 1057/2006.
În drept, s-a reținut că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 fost (art. 78 alin. 1) din OUG 195/2002 rep iar sub aspectul laturii subiective s-a reținut ca formă a vinovăției, intenția directă.
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 cod penal respectiv, limitele de pedeapsa prevăzute de lege, modul și împrejurările de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social relativ redus al faptei, datele personale ale inculpatului respectiv vârsta de 29 ani, fără studii, fără loc de munca, necăsătorit, precum și atitudinea sinceră.
S-a evidențiat, potrivit fișei de cazier judiciar că inculpatul a mai suferit anterior mai multe condamnări ultimele fiind 1 an și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1287/02.05.2001 a Judecătoriei Medgidia, pedeapsă în care a fost arestat la data de 30.04.2002 și de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1057/05.05.2006 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la data de 20.12.2006, pedeapsă în care nu a fost arestat întrucât se sustrage de la executare fiind urmărit internațional, astfel încât s-a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă postexecutorie și, întrucât fapta care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu fapta pentru carte a fost condamnat prin sentința penală nr. 1057/05.05.2006 a Judecătoriei Medgidia, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 33-34 cod penal.
S-a considerat, în raport cu criteriile relevate că, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Prin decizia penală nr. 7/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul
C în dosarul penal nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul peste termen declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 444/P/14.03.2008 a Judecătoriei Medgidia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Apelul promovat de inculpat a fost considerat ca fiind peste termen, aceasta deoarece inculpatul nu se mai afla în țară la pronunțarea hotărârii, fiind emis mandat de arestare european pe numele acestuia, mandatul a fost transmis autorităților spaniole în luna august 2008 iar apelul a fost formulat în luna septembrie a aceluiași an, luând în considerare perioada când inculpatul a luat efectiv la cunoștință de existența condamnării și a mandatului emis pe numele său.
Criticile au vizat greșita condamnare a inculpatului, fiind incidente dispozițiilor art.10 lit.b/1 cod procedură penală deoarece fapta săvârșită de inculpat, pe care nu o, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,
S-a apreciat că, nu se poate dispune achitarea inculpatului întrucât prin fapta comisă nu s-a adaus o atingere minimă valorilor sociale apărate de norma penală având în vedere că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță apreciabilă, acesta s-a deplasat în interes personal cu autoturismul de la M la C de unde a luat-o pe martora, după care s-a deplasat pe relația C - S circulând pe și DN 22, drumuri intens circulate, punând în pericol nu numai propria persoană dar și pe ceilalți participanți la trafic, aspecte la care se adaugă și situația personală a inculpatului care este recidivist, acesta fiind anterior condamnat la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Împotriva susmenționatei decizii și sentințe a formulat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanța de apel a soluționat apelul în lipsa apelantului inculpat deși prezența acestuia era obligatorie, fiind arestat în executarea pedepsei pronunțată de către Judecătoria Medgidia.
Se relevă că, și în prezent recurentul inculpat este posibil a fi arestat în Spania.
În sprijinul acestei critici se relevă că, Tribunalul Constanțaa respins apelul ca nefundat și nu ca tardiv, apreciindu-se deci că inculpatul se afla în stare de arest, că s-a început executarea, apelul fiind declarat în termenul de 10 zile de la începerea executării.
Se apreciază a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.5 cod procedură penală.
În mod greșit instanța de fond a dispus iar instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului, fiind incidente dispozițiilor art.10 lit.b/1 cod procedură penală deoarece fapta săvârșită de inculpat, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât, raportat la modalitatea de comitere, nu se impune aplicarea unei pedepse, sens în care se invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.18 cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.5 cod procedură penală, reținem că, hotărârile sunt supuse casării când judecata a avut loc fără participarea inculpatului când aceasta era obligatorie potrivit legii.
S-a susținut că, la data soluționării apelului, recurentul inculpat se afla în stare de deținere, aflându-se în executarea pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.444/P/14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța și în baza căreia s-a emis mandatul de executare cât și mandat de arestare european în vederea executării sale de către autoritățile judiciare din Spania.
că, la dosarul instanței de apel nu s-a depus nici o dovadă din care să rezulte că acest mandat a fost pus în executare și că la data pronunțării deciziei de către instanța de apel apelantul inculpat s-ar fi aflat în stare de arest.
În cursul judecății la instanța de recurs s-a depus adresa nr.-/09//30.07.2009 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol, din care rezultă că, recurentul inculpat nu a fost localizat de către autoritățile judiciare spaniole, după ce acesta a fost pus în libertate, în arest domiciliar, precum și adresa nr.63287/17.12.2008 emisă de IGPR - IPJ C - Serviciul Investigații Criminale, prin care se aduce la cunoștință restituirea mandatelor de executare emise pe numele recurentului inculpat întrucât autoritățile spaniole au amânat predarea, urmând să fie stabilit un nou termen de predare.
că, din cele două adrese nu rezultă că, recurentul inculpat s-ar fi aflat în stare de deținere la data judecării apelului, astfel încât, nu se poate reține că, judecarea apelului a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art.375 alin.3 cod procedură penală, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.5 cod procedură penală, critica fiind astfel neîntemeiată.
Împrejurarea că apelul a fost declarat peste termen, astfel cum s-a reținut de către instanța de apel nu conduce și la concluzia că la data judecării acestuia apelantul ser afla în stare de deținere, întrucât, chiar dacă a fost arestat o perioadă, ulterior starea de arest a încetat iar apelantul inculpat nu a putut fi identificat pe teritoriul Spaniei, astfel cum rezultă din cele două adrese.
În ceea ce privește greșita condamnare a recurentului inculpat, reținem că
atât prima instanță cât și instanța de apel au avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 18 ind.1 alin.2 cod penal în raport de care au apreciat în mod corect că fapta inculpatului, prezintă, în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere nu poate fi considerată ca aducând o atingere minimă a valorilor sociale apărate de lege, întrucât lipsa pregătirii și a abilităților necesare pentru a conduce un autovehicul determină o stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, pericolul de a se produce evenimente rutiere care să se soldeze cu victime sau pagube materiale.
În mod corect s-a avut în vedere distanța mare pe care s-a condus autovehicolul, inclusiv în localități și prezența în autoturism a altei persoane dar și perseverență infracțională a inculpatului.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate, urmând să se mențină ca legale și temeinice atât sentința cât și decizia recurate.
Cum sentința și decizia atacate nu prezintă elemente de nelegalitate ori de netemeinicie care fie luate în considerare din oficiu, conform art.385 ind.9 alin.3 cod procedură penală și care să impună casarea acestora, Curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul avocatului oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile MJ, în favoarea avocat.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - domiciliat în M,-,. 48.A,. 19, județul C și M,-, -. 17, județul C - împotriva deciziei penale numărul 7 din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și sentinței penale nr. 444/P din 14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-.
Dispune decontarea onorariului avocat oficiu în cuantum de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în favoarea avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.dec.Jud.-/ 2 ex.
Data: 14.10.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
