Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 58/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.58/R/2010
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 178/A din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa inculpatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 21 ianuarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 24 din 27 mai 2009 Judecătoria Șomcuta Marea dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală prev. de art.87, al.1, din OUG nr.195/2002 (mod.) cu aplicarea art.37 lit. a pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.83 pen. a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.125/14.12.2005, pronunțată în dosarul nr.661/2005 al Judecătoriei Șomcuta Mare, inculpatul urmând să execute și această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru fapta ce face obiectul prezentului dosar, în total pedeapsa de 3 ani închisoare, cu consecințele prev. de art.71, art.64, lit.a și b, pen.
În temeiul art.191 proc.pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 22.08.2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare - pe care l-a condus pe drumul public, în localitatea, unde a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere și testat cu etilotestul rezultând o alcoolemie de 0,90 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ca urmare a acestui rezultat, inculpatul a fost condus la Centrul de Sănătate Publică Șomcuta M, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii exacte a alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei au rezultat valori cuprinse între 1,70 - 1,55gr/l alcool pur în sânge.
În drept, a apreciat instanța, fapta inculpatului care la data de 22.08.2008 a condus un autoturism pe drum public având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,70 gr/l alcool pur în sânge, constituie infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din G nr 195/2002.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin procesul-verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie și rezultatul etilotestului, declarația învinuitului care recunoaște săvârșirea infracțiunii.
S-a reținut că sunt aplicabile prev. art.37 lit.a pen. privind recidiva postcondamnatorie, întrucât, prin sentința penală nr.125/14.12.2005, pronunțată în dosar nr. 661/2005 al Judecătoriei Șomcuta Mare inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de doi ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani. Cum inculpatul a comis noua faptă înăuntrul termenului de încercare, instanța a dispus, conform cu prev.art.83 pen. revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, inculpatul urmând să execute pedeapsa de doi ani închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru fapta ce face obiectul prezentului dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul prin care solicită desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. a proc.pen. pentru că fapta nu există.
În motivarea acestei solicitări inculpatul a arătat că infracțiunea pentru care a fost condamnat nu este dovedită cu probe administrate în condiții legale, făcând referire la nerespectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătății privind prelevarea probelor biologice și în special a dispozițiilor art. 14 al.3 care reglementează situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuată imediat, stabilind că acestea se păstrează la frigider timp de maxim 3 zile. În speță, însă, de la momentul recoltării probelor biologice (22 august) și până la efectuarea analizelor în laborator (26 august) au trecut 4 zile. În plus, în motivarea apelului se invocă și faptul că buletinul de analiză nu este contrasemnat de șeful de laborator, așa cum prevăd dispozițiile, de data aceasta art. 20 alin.3.
Prin decizia penală nr. 178/A/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 24 din 27 mai 2009 Judecătoriei Șomcuta Mare, iar în baza art. 192 al.2 proc.pen. a fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a constatat că în baza probelor administrate prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat în sensul că la data de 22 august 2008 acesta, după ce a consumat băuturi alcoolice s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare - pe care l-a condus pe drum public prin localitatea până a fost oprit de un echipaj de poliție.
În urma testării cu etilotestul a rezultat o alcoolemie de 0,90 mg/l alcool pur în aerul expirat. Raportat la această împrejurare inculpatul a fost condus la Centrul de Sănătate Publică Șomcuta M în vederea recoltării probelor biologice și stabilirii alcoolemiei. Conform buletinului de analiză toxicologică aflat la dosar fila 6 rezultat o alcoolemie de 1,70 g la orele 0235și 1,55 g la proba a II-a efectuată la ora 0335deci cu mult peste limita legală.
La cererea inculpatului s-a întocmit în cauză și un raport de expertiză medico-legală de calcul retroactiv a alcoolemiei de către Institutul de Medicină legală C-N ținându-se cont atât de faza toxicocinetică cât și de intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare. Acest calcul indică pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie de 2 cu o valoare teoretică apropiată de 1,85 g.
Așa fiind, raportat la această stare de fapt tribunalul a constatat că prima instanță a procedat la o încadrare juridică corectă a faptei comise, constatând că în drept aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
În mod corect a reținut instanța de fond și starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a pen. raportat la împrejurarea că prin sentința penală nr. 125/2005 Judecătoria Șomcuta Marea dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 4 ani, termen înăuntrul căruia a fost comisă prezenta infracțiune.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de legea penală și inclusiv a faptului că inculpatul a fost condamnat de mai multe ori pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni astfel că nu se impune modificarea acesteia nici sub aspectul cuantumului și nici a modalității de executare, pedeapsa fiind judicios dozată, chiar dacă în cauză este obligatorie revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ni închisoare, pedeapsă care urmează să fie cumulată cu cea prezentă de 1 an închisoare.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei însă și-a formulat apărarea invocând dispozițiile art. 14 alin.3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 solicitând achitarea pe motiv că fapta nu există, mai precis că nu este fundamentată pe probe, referindu-se aici la intervalul de timp scurs de la recoltarea probelor biologice și până la prelucrarea acestora.
E adevărat că potrivit dispozițiilor mai sus invocate probele se pot păstra în condiții specificate maximum 3 zile, însă ele au fost prelucrate la laborator și ulterior examinate fără obiecțiuni. Mai mult, expertiza medico-legală confirmă valabilitatea acestora iar dispozițiile legale nu sancționează în vreun fel nerespectarea acestui termen de 3 zile și nici nu precizează ca în cazul art. 16 al.2 din ordinul menționat că "alcoolemia determinată în alte laboratoare clinice nu are valoare probatorie în justiție".
Celălalt aspect de nelegalitate invocat și anume a faptului că buletinul de analiză nu a fost semnat la rubrica "șef laborator" a fost și el clarificat și oricum acest aspect nu este în măsură să atragă invalidarea acestui act. De altfel, Serviciul Medico-Legal M nu are în organigramă un astfel de post la Laboratorul de B
Pe cale de consecință, tribunalul a respins apelul declarat ca nefondat, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs inculpatul solicitând casarea deciziei tribunalului împreună cu sentința primei instanțe și rejudecând să se dispună achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. a proc.pen.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că vinovăția sa a fost stabilită pe baza unor probe nelegale deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 16 al. 1 și al. 2 și art. 14 pct. 3 din Normele Metodologice nr. 376/2006 ale Ministerului Sănătății, respectiv că determinarea alcoolemiei nu s-a realizat într-un laborator de toxicologie medico-legală și că s-a încălcat termenul de 3 zile prevăzut pentru transportul probelor recoltate ceea ce potrivit art. 21 din același act normativ atrage anularea valorii probatorii a rezultatelor. S-a invocat și lipsa semnăturii șefului laboratorului de pe buletinul de analiză toxicologică, obligatoriu potrivit art. 20 al. 3 din aceleași norme.
Procedând la judecarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din probele administrate, respectiv procesul-verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie și rezultatul etilotestului, declarația inculpatului care recunoaște săvârșirea infracțiunii, declarațiile martorului G ( 11 dos. fond, 16-17 dos.) că în data de 22.08.2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare - pe care l-a condus pe drumul public, în localitatea, unde a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere și testat cu etilotestul a rezultat o alcoolemie de 0,90 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ca urmare a acestui rezultat, inculpatul a fost condus la Centrul de Sănătate Publică Șomcuta M, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii exacte a alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei au rezultat valori cuprinse între 1,70 - 1,55gr/l alcool pur în sânge.
Raportat la starea de fapt reținută s-a stabilit o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală aplicată a fost judicios individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72.pen. față de perseverența infracțională a inculpatului în comiterea unor infracțiuni similare (inculpatul a mai fost condamnat de trei ori pentru același gen de infracțiuni), sancțiunea fiind în măsură să răspundă scopului de coerciție și reeducare stabilit prin art. 52.pen.
Critica privind legalitatea probei medico-legale constând în analiza toxicologică a alcoolemiei a fost temeinic înlăturată de instanța de apel, neputând fi primită nici de către instanța de recurs.
Astfel, potrivit art. 14 al. 3 din Normele Metodologice nr. 376/2006 ale Ministerului Sănătății în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile.
Curtea observă că deși prin adresa nr. 186/847/19.05.2007 a Postului de poliție ( 16 dos. fond) se menționează că probele recoltate de la inculpat în data de 22.08.2008 au fost predate la SPR B M în data de 25.08.2008, care a procedat la predarea către laboratorul de analiză toxicologică în data de 26.08.2008, buletinul de analiză toxicologică este emis în data de 22.08.2008 sub nr. - ( 6 dos. ), adică în aceeași zi cu data recoltării. Pe de altă parte, chiar dacă conținutul adresei de mai sus ar fi dincolo de orice îndoială, în lipsa unor alte prevederi procedurale, termenul de 3 zile urmează a fi calculat pe zile libere, astfel că nu se poate pune problema eludării acestuia.
Totodată este fondată și concluzia instanței de apel potrivit căreia nerespectarea acestui termen nu este supusă vreunei sancțiuni. Trimiterea făcută de inculpat la dispozițiile art. 21 din aceleași norme nu poate fi extinsă și la dispozițiile art. 14 al. 3 din norme deoarece sancțiunea din art. 21 vizează utilizarea altor metode de analiză pentru determinarea alcoolemiei sau modificarea metodei oficiale, metodă care este menționată în art. 20 al. 2 din norme, respectiv metoda oficială de chimie analitică și/sau metoda gaz-cromografică.
În final, cu privire la sancțiunea prevăzută de art. 16 al. 1 din normele menționate potrivit căreia alcoolemia determinată în alte laboratoare clinice decât laboratoarele de toxicologie medico-legală de pe lângă instituțiile de medicină legală, nu are valoare probatorie în justiție este de observat că ceea ce interesează, în esență, este ca analizele să fie efectuate într-o instituție medico-legală, cerință respectată în cauză. Pe de altă parte, nu poate fi omis faptul că valorile alcoolemiei stabilite inițial au fost confirmate prin expertiza medico-legală întocmită în cursul urmăririi penale ( 22-24 dos.), iar concluziile acestui din urmă act au fost însușite de inculpat fără obiecțiuni ( 10 dos. fond).
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că soluțiile atacate sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute în totalitate, iar recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefundat potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Potrivit art. 189.proc.pen se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din.
În temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 13.05.1968 în valea, jud. M CNP -,. în localitatea nr.23, jud. M) împotriva deciziei penale nr. 178/A/29.10.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din.
Obligă inculpatul să plătească suma de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.H/Dact.
4 ex./18.02.2010
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Luminița Hanzer Vasile Goja
