Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 586/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALA NR. 586/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Judecător: dr. -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de partea responsabilă civilmente SC INSURANCE SA - SUCURSALA A, cu sediul în P,-, județul A, împotriva deciziei penale nr.91 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
S-aînregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns pentru intimata inculpată, din oficiu, avocat, în baza delegației nr.3146/2009 și intimatul parte civilă, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar, lipsă recurenta parte civilă SC Românească Vienna Insurance SA-Sucursala A și intimatul parte civilă Spitalul Universar de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii intimatei inculpate, intimatului parte civilă și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul parte civilă, solicită respingerea recursului, întrucât recurenta parte responsabilă civilmente, răspunde alături de inculpat potrivit disp. art.49-57 din Legea nr.136/1995, pentru plata despăgubirile civile. Solicită și cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata inculpată, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei ca legală și temeinică.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului,menținerea deciziei ca legală și temeinică, întrucât potrivit Legii nr.136/1995, modificată, recurenta răspunde pentru daunele civile.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.251 din 9 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Pitești, inculpata (născut la data de 18 august 1979, domiciliată în P, -) la:
-1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicația art.74 lit.a Cod penal;
-4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cu aplicația art.74 lit.a Cod penal.
In baza art.33, 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 3 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal.
In baza art.14 Cod pr.penală, combinat cu art.998 Cod civil, inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente "" - Sucursala A să plătească părții civile despăgubiri civile în cuantum de 8.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune materiale.
S-a respins acțiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență B, ca tardivă.
In fine, a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
La data de 22 iunie 2006, inculpata conducea pe b- - - din municipiul P, autoturismul -, iar în zona Spitalului Militar, din neatenție, a accidentat pe partea vătămată, care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal.
Urmare accidentului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr.900/6 din 8 noiembrie 2006, întocmit de
După producerea accidentului, inculpata a părăsit locul faptei, mutând autoturismul pe o străduță laterală iar apoi a plecat la sediul societății tatălui său, deși potrivit nr.OUG195/2002, avea obligația de a rămâne la locul accidentului până la efectuarea cercetărilor.
In drept, faptele inculpatei au fost încadrate în infracțiunile pentru care s-a pronunțat condamnarea.
Individualizare pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că finalitatea acesteia înscrisă în art.52 Cod penal, poate fi atinsă și fără executare, astfel că s-a dispus suspendarea executării în conformitate cu dispozițiile art.81 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu material cuantificat la 8.000 lei precum și unul moral de 10.000 lei, sume la plata cărora inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente "" - Sucursala A, în temeiul dispozițiilor art.14 Cod pr.penală și art.998 Cod civil.
De asemenea, s-a constatat că partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B nu a formulat în termen legal cerere de despăgubiri, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.15 alin.2 combinat cu art.14 Cod pr.penală, acțiunea sa a fost respinsă ca tardivă.
Impotriva sentinței au formulat apel partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B și partea responsabilă civilmente "" - Sucursala
In apelul său, partea civilă Spitalul Universitar de Urgență a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că în mod greșit s-a respins ca tardiv formulată cererea de despăgubiri, din moment ce a făcut instanței o atare comunicare cu adresa nr.49533 din 20 noiembrie 2008.
Partea responsabilă civilmente "" - Sucursala Aac riticat, de asemenea, sentința pentru nelegalitate, arătând că nu există temeiuri de obligare în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Ambele apeluri au fost respinse prin decizia penală nr.91 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Impotriva deciziei tribunalului, partea responsabilă civilmente "a Românească - " - Sucursala Aaf ormulat recurs, susținând, și de această dată, că obligarea în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile către partea civilă nu are temei legal, deoarece "nu există o normă de drept care să stipuleze expres răspunderea solidară a asiguratorului cu asiguratul nominalizat în documentul de asigurare ori cu conducătorul autovehiculului".
Examinând recursul formulat, în raport de critica adusă deciziei, precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/3, 385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, se constată că acesta este nefondat și va fi respins ca atare.
Cazurile în care o hotărâre penală poate fi casată în recurs sunt menționate în art.385/9 pct.1-21 Cod pr.penală.
Aceste cazuri pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale cât și a laturii civile a cauzei, așa cum prevăd dispozițiile art.385/9 alin.2 din Codul d e pr.penală. Intr-adevăr, se constată că și partea civilă precum și partea responsabilă civilmente pot ataca cu recurs o hotărâre dar numai prin invocarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute în art.385/9 Cod pr.penală.
Recurenta, însă, nu invocă vreunul din cazurile de casare prevăzute la pct.1-21 ci, pur și simplu, că a fost obligată în mod greșit în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile către partea civilă, împrejurarea respectivă nefiind menționată printre aceste cazuri.
In plus, se observă că cele două instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute în art.14 alin.1 și art.16 din Codul d e pr.penală, privind posibilitatea exercitării acțiunii civile atât împotriva inculpatului cât și a părții responsabile civilmente. Rezultă, astfel, că obligația solidară a recurentei "a Românească " - Sucursala A se desprinde din dispozițiile textelor de lege invocate, fiind neîntemeiată susținerea contrară, referitoare la inexistența vreunui temei privind solidaritatea. Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu este negată existența unui contract de asigurare încheiat între inculpată și partea responsabilă civilmente, în baza căruia aceasta din urmă s-a obligat să preia riscul asigurat.
Față de considerentele expuse, în sensul neinvocării vreunui caz de casare din cele prevăzute în art.385/9 Cod pr.penală, caz de casare care nu a putut fi identificat nici din oficiu de către instanță, se va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
In temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal formulat de partea responsabilă civilmente SC " ROMÂNEASCĂ - INSURANCE " SA- Sucursala A, împotriva deciziei penale nr. 91 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 450 lei, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, și 600 lei către partea civilă, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, -, dr.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.apel
8 octombrie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
