Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 61/
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Damian Mitea
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr.526 din data de 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.27013/- și a sentinței penale nr.1278 din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de nr.OUG195/2002.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.247/2010, emisă de Baroul d e Avocați C;
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea celor dăuă hotărâri recurate și prin reaprecierea probelor, să se recurgă la o nouă individualizare a pedepsei, raportat la atitudinea sinceră a inculpatului pe întreg parcursul procesului penal.
De asemenea, solicită a se da eficiență condițiilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal care se referă strict la pericolul social al faptei săvârșite și persoana inculpatului.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două soluții pronunțate în cauză, sub aspectul cuantumului și modalității de individualizare a pedepsei, orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege incriminator.
Solicită obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul promovat în cauză.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1278/26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, în baza art.334 Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prevăzute de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal.
n baza art.86 alin.1din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.
În baza art.33 lit.b și art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, potrivit art.57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26.12.2006, în jurul orei 14.00, organele de poliție au fost sesizate că pe DN 3 s-a produs un accident de circulație, soldat cu vătămarea a trei persoane.
La fața locului a fost găsit autoturismul Daewoo, înmatriculat sub nr.- condus de inculpatul, autoturism ce se afla în afara părții carosabile a sensului de mers dinspre C spre.
În urma accidentului, atât inculpatul, cât și ceilalți ocupanți ai autoturismului, în persoana martorilor și, au fost transportați la spital, pentru acordarea îngrijirilor medicale.
La ora 14,40, inculpatului i s-a recoltat o probă de sânge, rezultatul fiind, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.2567/8.0.2007, întocmit de Serviciul Medico Legal Județean C, de 1,55 g%0.
În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că în ziua de 26.12.2006 inculpatul s-a deplasat la locuința prietenului său, martorul, acolo unde cei doi au consumat băuturi alcoolice, după care martorul a luat cheile autoturismului Daewoo, aflat în folosința fratelui sau a martorul OG, și împreună cu inculpatul a coborât în fața blocului, cu intenția de a asculta muzica.
Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului, iar martorul în dreapta față, amândoi hotărând să facă o plimbare prin. Cei doi s-au deplasat la locuința unui alt prieten, martorul e, l-au luat și pe acesta și s-au deplasat spre, trecând prin stațiunea și prin minicipiul C, iar când a ieșit pe DN 3, către, inculpatul a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat cu mașina pe câmp.
Conform adresei nr.35017/8.01.2007 a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C, inculpatul nu poseda permis de conducere.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal întocmit de organele de poliție la data de 26.12.2006, însoțit de fotografiile judiciare asupra locului producerii accidentului, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2567/8.0.2007, întocmit de Serviciul Medico Legal Județean C, din care rezultă că inculpatul, la ora 14,40, avea o alcoolemie de 1,55%0 la prima probă de sânge recoltată, adresa nr.35017/8.01.2007 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C, din care rezultă că inculpatul nu poseda permis de conducere, declarațiile martorilor, și OG, din care rezultă că în ziua de 26.12.2006 la volanul autoturismului s-a urcat inculpatul, acesta consumând anterior băuturi alcoolice, declarațiile inculpatului, care a recunoscut în primele declarații date în faza de urmărire penală că a condus autoturismul, deși nu poseda permis de conducere și după ce a consumat băuturi alcoolice.
Deși ulterior, în fața procurorului, inculpatul și-a retractat declarațiile, arătând că nu a fost cel care a condus mașina, aceste apărări nu au fost reținute de prima instanță, fiind contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, cum sunt declarațiile constante ale martorilor și, dar și consemnările existente în procesul verbal întocmit de agenții de poliție cu ocazia deplasării la locul accidentului, în sensul că autoturismul Daewoo a fost condus de inculpat.
În baza art.334 Cod de procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit."a" Cod penal și art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit."a" Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit."a" Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal și art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit."b" Cod penal, întrucât din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.1044/06.05.2005 a Judecătoriei Constanța la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, fiind arestat la data de 30.06.2005 și liberat condiționat la data de 01.06.2006, având un rest de 150 de zile închisoare rămas neexecutat.
Întrucât la data săvârșirii infracțiunilor ce au făcut obiectul prezentei judecăți, adică la data de 16.12.2006, s-a împlinit durata pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată anterior, aceasta fiind executată, sunt întrunite în cauză condițiile recidivei postexecutorii, potrivit art.37 lit."b" Cod penal, și nu cele ale recidivei postcondamnatorii, astfel cum a reținut procurorul.
Împotriva acestei sentințe penale a declaratapelpeste termen, cu respectarea dispozițiilor art.365 Cod de procedură penală, inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate, în considerarea unor împrejurări considerate ca elemente favorizante, cum sunt conduita procesuală sinceră, vârsta fragedă și situația socio-familială.
Prin decizia penală nr. 526/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.1278/26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin. 2. pr. pen. a fost obligat apelantul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că individualizarea pedepselor aplicate inculpatului corespunde exigențelor art. 72. pen. scopul preventiv și educativ al pedepsei neputând fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimele speciale prevăzute de lege, în sensul solicitat.
Împotriva deciziei penale nr. 526/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14. Pr. Pen. privind greșita individualizare a executării pedepsei; inculpatul a solicitat reducerea pedepselor stabilite, în raport de pericolul social al faptelor comise și de atitudinea sinceră adoptată pe parcursul procesului penal.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2. Pr. Pen. curtea constată că recursul formulat de recurentul - inculpat este nefondat.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal și art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit."b" Cod penal, constând în aceea că în data de 26.12.2006 inculpatul s-a deplasat la locuința martorului, unde cei doi au consumat băuturi alcoolice, după care martorul a luat cheile autoturismului Daewoo, aflat în folosința fratelui sau a martorul.
OGInculpatul s-a urcat la volanul autoturismului, iar martorul în dreapta față, amândoi hotărând să facă o plimbare prin. Cei doi s-au deplasat la locuința unui alt prieten, martorul e, l-au luat și pe acesta și s-au deplasat spre loc., trecând prin stațiunea și prin municipiul C, iar când a ajuns pe DN 3, între municipiul C și comuna lui, inculpatul a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului nu au fost contestate în prezentul recurs, însă pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă; în faza de urmărire penală a recunoscut inițial, apoi a revenit, susținând că autoturismul a fost condus de numitul, pentru ca în fața instanței de apel să adopte o poziție procesuală de recunoaștere a faptelor.
Curtea reține că prima instanță și instanța de apel au analizat în mod judicios criteriile generale de individualizare prev. de art. 72. pen. așa încât pedepsele stabilite inculpatului pentru cele două infracțiuni corespund circumstanțelor reale de comitere a faptelor și circumstanțelor personale ale inculpatului.
Inculpatul se face vinovat de comiterea a două infracțiuni, ambele de pericol, dar care au produs și urmări efective, întrucât două persoane - - au suferit vătămări corporale, iar autoturismul condus de inculpat a avut avarii semnificative, ceea ce determină un grad mai ridicat de pericol social al infracțiunilor.
Gradul de pericol social al faptelor a fost în mod corect evaluat ca fiind ridicat, rezultând din împrejurarea că autoturismul a fost condus de inculpat pe distanțe mari, la o oră la care traficul este unul intens, prin localități cu circulație crescută având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55%0, relațiile sociale ocrotite de legea penală fiind grav perturbate, ceea ce denotă că inculpatul nu a conștientizat importanța valorilor sociale periclitate și minimalizând consecințele negative ale conduitei sale.
Datele personale ale inculpatului și conduita procesuală oscilantă a acestuia nu oferă elemente care ar putea fi apreciate ca reflectând necesitatea aplicării unor pedepse mai puțin severe.
Așa cum am arătat, inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, a săvârșit cele două infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, suferind anterior două condamnări, ambele vizând săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Condamnările anterioare, într-un cuantum mai redus decât cel stabilit în prezenta cauză, vădesc că inculpatul a persistat în activitatea infracțională și nu a înțeles scopul și funcțiile pedepsei, astfel încât se justifică o soluție de condamnare la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.
Stabilirea unor pedepse în cuantum mai redus, în condițiile concrete ale cauzei, nu ar mai asigura îndeplinirea scopului pedepsei și a funcțiilor de exemplaritate și reeducare, conform art. 52. Pen.
Drept urmare, curtea constată că criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate și nu se nu se constată alte neregularități ale hotărârilor penale recurate, care să fie luate în considerare din oficiu, potrivit art. 385 ind. 9 alin. 3. Pr. Pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr. 526/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. recurentul - inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189. Pr. Pen. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr.526 din data de 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.27013/- și a sentinței penale nr.1278 din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.dec.și tehnored.Jud./2 ex.
Data: 08.02.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Damian Mitea, Dan
