Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 618/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.618/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în T,-, județ T, împotriva deciziei penale nr. 62 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 151 din 12 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea privind circulația pe drumurile publice (G nr. 195/2002).
În conformitate cu disp. art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul desemnat din oficiu - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.3846/2009, emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat, apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că motivul de recurs este cel prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală în sensul că atât instanța de fond cât și instanța de apel, în baza probatoriului administrat a comis o eroare cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpatcare se legitimează cu Seria C, nr.- eliberat de Poliția municipiului T la data de 15 iunie 2006, CNP -, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs. În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului.
A criticat cele două soluții pronunțate în cauză pentru următoarele considerente:
Apreciază că întreg materialul probator administrat în cauză, dovedește cu prisosință că inculpatul nu a săvârșit fapta.
Solicită a se constata că atât din declarațiile date de agentul constatator, respectiv polițistul de frontieră cât și declarațiile date de martori, rezultă că inculpatul nu a condus mașina, ba mai mult, există un proces verbal din care rezultă că inculpatul se afla în afara mașinii împreună cu ceilalți martori, împingând mașina.
În atare situația chiar dacă se afla sub influența băuturilor alcoolice, conducerea pe lângă mașină nu este o sancțiune sau o infracțiune potrivit ordonanței care o reglementează.
Interpretând acest aspect și făcând aplicarea principiului "in dubio pro reo", urmează ca instanța să constate modalitatea în care au fost administrate aceste probe, invocând disp.art.68 alin.2 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și rejudecând, să se dispună achitaterea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."a" Cod procedura penală.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că nu s-a produs o gravă eroare de fapt, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice pe baza probatoriului administrat în cauză și analizat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, nu se consideră vinovat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, prin sentința penală nr. 151 din 12 februarie 2009, Judecătoria Tulceal -a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 30.11.2006, după-amiaza, inculpatul s-a întâlnit cu martorii si undeva in apropierea centrului orașului T, după care,in jurul orelor 18-19, toți trei s-au deplasat cu mașina condusa de către inculpat la barul "" din sensul giratoriu de pe strada -, tot din municipiul T (mașina rămânând parcata chiar in fata barului). Aici cei trei, cărora li s-a adăugat si numitul, au consumat diferite de băuturi alcoolice. La un moment dat, datorită unei altercații apărute intre consumatorii din bar, inculpatul, însoțit de către si si de încă o persoana (a cărei identitate nu s-a putut afla) a împins (inculpatul dirijând volanul din exterior) mașina aproximativ 15-20 de metri din sensul giratoriu către dreapta pe strada -, unde a rămas parcat lângă gard.
După acest moment, toate persoanele indicate au reintrat in bar de unde au plecat in jurul orei 24,00. La plecare, inculpatul s-a urcat la volanul mașinii sale avându-l in dreapta față pe si în spate pe. Mașina s-a pus in mișcare cu motorul propriu si a început sa ruleze pe strada -.
De cealaltă parte a sensului giratoriu, intr-o zona de întuneric, se afla mașina de patrulare a politiei de frontiera in care se aflau lucrătorii, si si care, observând plecarea din bar a unor persoane cu un autoturism, s-a angajat in urmărirea acestuia.
După aproximativ 600-700 de metri, într-o porțiunii a străzii care permitea acest lucru (datorita lățimii), ca urmare a intervenției mașinii poliției de frontiera, mașina condusă de către inculpat a fost oprită. Constatând ca inculpatul mirosea a alcool au fost chemați la fata locului lucrătorii se politie de la serviciul de circulație rutieră.
După recoltarea probelor de sânge a fost stabilit, conform buletinului de analiza 761-762/13.12.2006, că inculpatul prezenta o alcoolemie de 2,20 gr.%o si respectiv 2 gr.%o (după o ora de la prima recoltare).
Această situație de fapt a fost reținuta pe baza declarațiilor martorilor si coroborate cu cele ale martorilor si si cu cea dată de in faza de urmărire penala, pe baza proceselor verbale făcute de lucrătorii politiei rutiere si de cei ai politiei de frontiera, pe baza buletinului de analiza 761-762/13.12.2006.
Inculpatul a susținut ca nu a condus mașina cu sistemul propriu de propulsie al acesteia după ce a consumat băuturi alcoolice, arătând ca după împingerea mașinii din fata barului a solicitat un vecin,care trebuia sa vina in acel loc si sa conducă mașina. De asemenea, a arătat inculpatul ca s-a urcat in mașina astfel parcata împreuna cu si si, fără sa pornească, au ascultat muzica pana la venirea lucrătorilor poliției de frontieră.
Martorul a relatat ca a fost sunat de către inculpat pentru a conduce mașina si că, acceptând s-a prezentat la locul indicat in aproximativ 10 minute de la solicitare, insa nu a mai găsit pe nimeni in acel loc. Declarația martorului era nesinceră si a fost înlăturată din proces pentru că, chiar si pe varianta propusă de către inculpat, timpul scurs până la plecarea din locul cu pricina a fost de aproximativ J de oră (avându-se in vedere venirea lucrătorilor politiei de frontieră la mașina inculpatului, discuțiile cu acesta, chemarea si apoi venirea politiei rutiere, identificarea celor prezenți si apoi plecarea la serviciul de ambulanță. Dacă la acestea se adăuga faptul ca martorii si au relatat în fața instanței că inculpatul și-ar fi exprimat intenția să-l contacteze pe cu aproximativ 15-20 de minute înainte de a părăsi localul, se poate trage ușor concluzia ca martorul dacă ar fi ajuns la fața locului in aproximativ 45 de minute ar fi trebuit să-i găsească pe inculpat si martori ceea ce nu s-a întâmplat pentru ca martorul nu a venit la fata locului.
Apoi, martorul a arătat în fata instanței că nu s-a urcat in mașina cu inculpatul nici un moment după părăsirea barului, susținere care contrazice afirmațiile inculpatului, dar și constatările lucrătorilor poliției rutiere.
Nu in ultimul rând, declarația martorului din faza de urmărire penală releva situația de fapt reținută, declarație care nu a fost retractată sau modificată in vreun fel.
Față de toate acestea, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG195/2002, fapta comisă in stare de recidivă după executare in raport de pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare aplicata prin 1912/2000 a Judecătoriei Tulcea.
Pentru sancționarea inculpatului, instanța are in vedere, pe de o parte, drumul relativ redus parcurs de mașina condusa de către inculpat, precum si ora înaintată care micșorează potențialul de periculozitate al faptei si, pe de altă parte, alcoolemia foarte ridicată a inculpatului, existența antecedentelor penale specializate ale inculpatului, faptul ca se mai afla in mașina cu alte doua persoane, atitudinea nesinceră (in condițiile in care inculpatului i s-a adus la cunoștința că declarațiile sale pot fi folosite si împotriva lui), motive pentru care va stabili o pedeapsa principala de 2 ani de închisoare. Pe durata executării pedepsei inculpatului îi vor fi interzise si drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Cod penal
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și în urma rejudecării, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod proc. pen.
Prin decizia penală nr.62 din data de 12 mai 2009, pronunțată în dosarul penal -, Tribunalul Tulcea, a respins apelul declarat de inculpatul, domiciliat în T,-, jud.T, împotriva sentinței penale numărul 151 din 12 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr.-, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
Obligă inculpatul apelant la plata cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 260 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul d e Avocați T pentru avocat.
În termen legal, împotriva deciziei penale nr.62 din data de 12 mai 2009, Tribunalului Tulcea și a sentinței penale nr.151 din data de 12 februarie 2009 Judecătoriei Tulcea, pronunțate în dosarul penal -, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul, prin apărător invocă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală - când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință, pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Se susține că, instanțele de fond și de apel, au interpretat greșit materialul probator administrat având în vedere că, atât din declarațiile agentului constatator cât și martorilor, rezultă că, inculpatul nu a condus autoturismul aflându-se împreună cu ceilalți martori în afara lui, împingându-
Se solicită, admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."a" Cod procedură penală.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub același număr -.
Examinând motivul de recurs invocat cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat de inculpatul, este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și cu prilejul cercetării judecătorești, prima instanță și instanța de apel, au reținut în mod corect situația de fapt, au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor, dând faptei comise, încadrarea juridică corespunzătoare.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat întrucât fapta nu există, nu poate fi primită câtă vreme din probatoriul administrat rezultă fără echivoc, vinovăția acestuia.
Astfel, declarațiile coroborate ale martorilor, cu precizările făcute de inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, cu procesele verbale întocmite de agenții poliției de frontieră și, cu buletinul de analiză nr.761-762/c/13.12.2006 emis de T, au răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul potrivit art.52și art.66 alin.1 Cod procedură penală.
În mod corect, instanțele au înlăturat declarațiile inculpatului cu excepția celei din data de 19 martie 2009 în cursul urmăririi penale întrucât revenirea nu este susținută de argumente și este în contradicție cu celelalte probe administrate menționate mai sus.
Potrivit art.66 alin.2 Cod procedură penală, în cazul când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, ceea ce, recurentul nu a făcut.
Reținând că în cauză sunt întrunite cerințele art.345 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că fapta există, constituie infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG- și fost comisă de inculpat, în mod corect, s-a dispus condamnarea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată interpretarea și aplicarea justă a dispozițiilor art.72 Cod penal ținându-se seama și de comiterea faptei în stare de recidivă post-executorie.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 2 ani închisoare, atât din punct de vedere al cuantumului cât și al modalității de executare, este de natură să îndeplinească cerințele art.52 Cod penal, privind scopul pedepsei, acela de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru aceste considerente, curtea în baza art.38515alin.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în T,-, județ T, împotriva deciziei penale nr. 62 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 151 din 12 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel -;
Red.dec.Jud./02.11.2009
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 02.11.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Maria
