Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 619/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.619/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul - domiciliat în municipiul M,-, județul C - împotriva deciziei penale nr.58/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.489/P/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG. 195/2002.
În conformitate cu disp. art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică,se prezintă:
- recurentului - inculpat personal și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 62102 din 25.02.2009 emisă de Baroul Constanța - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea art. 176 - 181 Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, depune la dosarul cauzei, copie bilet de ieșire din spital.
Având cuvântul, indică ca și caz de casare - art.3859pct.18 Cod procedură penală, în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, contestă proba pe care s-a bazat acuzarea atunci când s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv buletinul de analiză toxicologică din data de 15 ianuarie 2007 întocmit de
În acest buletin de analiză toxicologică se arată foarte clar data prelevării care este 09 decembrie 2006 iar data primirii probei este 11 ianuarie 2007, date care urmează a fi analizate de instanța de recurs.
Face referire la normele metodologice din data 10 aprilie 2006, privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației alcoolice și anume, în art.14 se prevede că probele prelevate și sigilate, trebuie puse după încheierea procedurii de examinare și prelevare, la dispoziția polițistului care le va transporta și le va depune în cel mai scurt timp la instituțiile medico-legale.
În caz că transportul și depunerea probelor nu pot fi efectuate, se păstrează în frigider, timp de maxim 3 zile, deci, probele au fost prelevate în 09 decembrie 2006 și trimise în data de 11 ianuarie 2007, deci cu depășirea acestor 3 zile.
Apreciază că pentru ca valoarea alcoolemiei să fie probă în procesul penal, în raport de dispozițiile legale mai sus arătate, ar trebui să se facă recoltarea cu instrumentar standard.
În pofida disp.art.88 din nr.OUG195/2002, inculpatului i-au fost recoltate probele biologice așa cum rezultă din procesul verbal de la fila 13 din dosarul de urmărire penală, cu o seringă de unică folosință.
Invocă disp.art.64 alin.2 Cod procedură penală și art.6 alin.1 lit."c" din norme, art.30 din OUG-.
Consideră că organului de urmărire penală îi revenea obligația respectării tuturor depozițiilor legale care le reglementează metodologia recoltării, depozitării și înaintării spre analiză a probelor sanguine, conform Ordinului 376 al Ministerului Sănătății.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Cu privire la cea de-a doua infracțiune, precizează că a depus la dosar acte medicale din care rezultă starea de sănătate a inculpatului.
- mult, s-a efectuat un raport medico-legal din care rezultă că are discernământul mult diminuat.
Față de starea de sănătate, afecțiunile de care suferă, consideră că se află în situația prevăzută de art.48 Cod penal, motiv pentru care solicită achitarea și pentru această infracțiune.
În subsidiar, față de distanța în care a condus autovehiculul, circumstanțele personale, starea de sănătate, solicită aplicarea art.181Cod penal pentru cea de-a doua faptă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu este incident motivul de recurs expus în sensul că, nu s-a aflat instanța de fond într-o gravă eroare de fapt când a pronunțat soluția de condamnare și aceasta s-a bazat pe probele administrate în cauză, declarația inculpatului care recunoaște că a condus fără permis, sub influența băuturilor alcoolice coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză,
Totodată, aceste declarații pe care le-au analizat cele două instanțe, se coroborează și cu procesele verbale de depistare, cu buletinele de analiză toxicologică, pe care instanța de fond le-a avut în vedere la fundamentarea hotărârii de condamnare.
Cu privire la lipsa discernământului inculpatului la comiterea faptei, solicită a nu se reține cauza care înlătură răspunderea penală, cea prevăzută de art.48 Cod penal întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că acesta a avut discernământ mult diminuat, dar a avut, la momentul comiterii faptelor pentru care a fost condamnat, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile acestui text de lege care să ducă la o soluție de achitare în cauză.
Precizează că normele nu au caracter imperativ iar dispozițiile legale au fost respectate.
Din modalitatea de redactare a acestora au rezultat caracterul de recomandare al normelor din termenii care sunt folosiți, dar nu sunt și imperativi pentru fiecare dispoziție în parte.
Cu privire la art.181Cod penal, care ar putea fi incident în cauză, consideră că nu se poate reține întrucât nu sunt fapte lipsite în mod vădit de importanță, fiind comise 2 infracțiuni de pericol, având și antecedente penale la momentul comiterii acestora.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Precizează că nu a obținut permisul de conducere, are 7 clase.
Instanța ia cauza în pronunțare.
A
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 489/P/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, s-a dispus, n baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a cod penal și art.74 rap. la art.76 lit. d cod penal, condamnarea inculpatului, la câte o pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni, faptele din 09.12.2006 și 18.08.2007 iar în baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit. a cod penal și art. 74 rap. la art.76 lit. d cod penal, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, fapta din 09.12.2006.
În baza art. 83 cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedepsele de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1524/18.06.2004 a Judecătoriei Medgidia și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2120/20.09.2004 a Judecătoriei Medgidia, pedepse ce s-au contopit potrivit art. 33-34 cod penal și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pedeapsă ce s-a adăugat, conform art. 83 cod penal la pedepsele nou aplicate rezultând astfel trei pedepse de câte 1 an și 8 luni închisoare, pedepse care, la rândul lor s-au contopit în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.
Potrivit art.71 cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b cod penal, pe durata executării pedepsei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 4190/P/2006 din 17.12.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep. două infracțiuni, respectiv din datele de 09.12.2006 și 18.08.2007 și. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. faptă din data de 09.12.2006.
La data de 08/09.12.2006, în jurul orelor 00,05, organele de poliție au oprit în trafic, respectiv pe strada - și din Municipiul M, autoturismul marca Break cu nr. de înmatriculare -, autoturism ce era condus de către inculpat, care potrivit adresei nr. 39281/2007 emisă de C, nu figurează în evidențe cu permis auto.
S-a stabilit, în baza probelor biologice de sânge recoltate, onform Buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 141-142/11.01.2007 emis de SML C, că inculpatul avea la proba I - ora 0,15 o alcoolemie de 1 %o și la proba II - ora 1,15 o alcoolemie de 0,70 g %
La data de 18.08.2007, în jurul orelor 21,50, pe strada -, a fost oprit în trafic, autoturismul marca Opel Astra cu nr. - condus de către inculpatul.
Situația de fapt a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: procesele verbale de depistare a inculpatului din datele de 09.12.2006 și 18.08.2007, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr.141-142/11.01.2007 emis de SML C, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor și, și.
S-a stabilit, în raport de situația de fapt reținută că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep. două infracțiuni, respectiv din datele de 09.12.2006 și 18.08.2007 și. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. faptă din data de 09.12.2006.
La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 cod penal respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul și împrejurările de săvârșire a faptelor așa cum au fost reținute mai sus, gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor având în vedere că, deși a fost depistat prima dată conducând fără permis, din nou a condus, tot fără permis, datele personale ale inculpatului respectiv vârsta de 37 ani, fără studii, căsătorit, recidivist, precum și atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor.
În raport de condamnările anterioare ale inculpatului respectiv, 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 1524/18.06.2004 a Judecătoriei Medgidia și 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 2120/20.09.2004 a Judecătoriei Medgidias -a dispus, în baza art. 83 cod penal, revocarea suspendării condiționate a executării acestora precum și contopirea lor, urmare a faptului că s-au stabilit pentru infracțiuni concurente.
Față de aceleași criterii s-a reținut, totuși, în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 cod penal, cărora li s-a dat eficiența prevăzută de art.76 cod penal, prin aplicarea unor pedepse sub minimul special, pedepse la care s-a adăugat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Întrucât faptele ce fac obiectul prezentului dosar sunt concurente, s-a dispus potrivit art.33- 34 cod penal, contopirea pedepselor stabilite și aplicarea pedepsei celei mai grele.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat, în raport cu criteriile de mai sus, și văzând perseverența infracțională a inculpatului, că scopul pedepsei nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art.71 cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II a și b cod penal.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr.58/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.379 pct.1 lit. b cod procedură penală, respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de apelantul inculpat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță, coroborând procesele verbale de depistare cu buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr.141-142/11.01.2007 al SML C, depozițiile martorilor și recunoașterea inculpatului, a stabilit situația de fapt dedusă judecății și vinovăția autorului în săvârșirea faptelor reținute în sarcină, constând în conducerea unui autoturism pe drumurile publice la data de 09.12.2006, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și fără a poseda permis, precum și în conducerea, din nou, la data de 18.08.2007 a unui autoturism fără permis.
Solicitarea inculpatului de a i se restitui cauza la procuror, formulată sub forma unui prim motiv de apel, este neîntemeiată, întrucât, deși din punct de vedere scriptic actul de sesizare nu conține formula consacrată prin decizia în interesul legii nr.9/2008, totuși din punct de vedere formal verificarea impusă de lege a avut loc.
Astfel, pe prima filă a rechizitoriului, în partea din dreapta sus, există aplicată mențiunea "V", având semnificația "verificat", urmată de ștampila unității parchetului și semnătura primului procuror, așa încât restituirea cauzei la organul de urmărire penală, doar pentru motivul că sintagma consacrată în decizia Înaltei Curți nu se regăsește întocmai, ar fi consecința unui formalism excesiv.
Cât privește solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru o cauză cum este iresponsabilitatea, așa cum este ea reglementată de art.48 cod penal, aceasta nu poate fi primită, deoarece Raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr.318/P/18.11.2008, efectuat în faza de apel, evidențiază faptul că discernământul este păstrat.
Chiar dacă prin raportul inițial se apreciază că discernământul este mult diminuat, concluzia trebuie interpretată față de afecțiunile anterioare comiterii faptelor, deoarece în partea expozitivă a raportului s-au strecurat erori de consemnare cu privire la data reală a faptelor deduse judecății, aspect evidențiat prin suplimentul la raport.
Împrejurarea că inculpatul posedă un bagaj lexical precar și că acesta prezintă un nivel redus al intelectului, pe fondul unor tulburări de personalitate, nu este de natură să conducă la abolirea discernământului, ci doar la diminuarea acestuia, astfel cum se concluzionează prin raportul de expertiză.
Faptul că instanța de apel nu are îndoială asupra stării de sănătate a inculpatului, rezultă din aceea că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor, în modalitatea descrisă, fiind pe deplin conștient de consecințele actelor sale.
De altfel, inculpatul a scris și semnat o parte din declarațiile date în cursul urmăririi penale, a dovedit coerență în exprimare, iar în fața instanței de fond a susținut că urmează cursurile școlii de șoferi și că este programat la examen pe data de 28.02.2008, ceea ce dovedește, în afara oricărui dubiu, că are reprezentarea faptelor sale.
Mai mult, demersurile inculpatului în obținerea permisului de conducere rezultă și din înscrisurile depuse la filele 39-42 din dosarul primei instanțe, ceea ce dovedește înțelegerea semnificației faptelor anterioare.
Probele administrate în faza urmăririi penale și în cursul judecății fac dovada deplină a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pedepsele aplicate de prima instanță sunt corect dozate, având în vedere conduita sinceră a inculpatului, dar și starea de recidivă și gradul de pericol social al faptelor.
S-a apreciat că, față de perseverența infracțională a inculpatului nu se impune adoptarea unei soluții de achitare și nici de reducere a pedepselor, prima instanță dovedind clemență în stabilirea cuantumului pedepsei închisorii.
Împotriva deciziei penale nr.58/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.489/P/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a dispus și menținut condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 întrucât probele biologice în baza cărora s-a constatat îmbibația alcoolică în sânge au fost ținute în medii improprii de conservare și cu depășirea termenului reglementat de dispozițiile art.14 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sănătății.
Se invocă totodată, nelegalitatea probei și din perspectiva modului în care s-a realizat recoltarea probei de sânge, cu o seringă de unică folosință și nu cu instrumentarul din trusa specială la care face trimitere art.30 și art.6 lit. c din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sănătății.
În consecință, se solicită înlăturarea din materialul probator a buletinului de analiză toxicologică cu consecința achitării inculpatului în baza art.10 lit.d cod procedură penală.
În mod greșit s-a dispus și menținut condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, întrucât, raportat la aceste infracțiuni recurentul inculpat se află în situația prevăzută de art.48 cod penal, motiv pentru care solicită achitarea și pentru aceste infracțiuni, în baza art.10 lit. e cod procedură penală.
Se face trimitere la actele medicale din care rezultă starea de sănătate a inculpatului și la raportul medico-legal din care rezultă că are discernământul mult diminuat.
În subsidiar, se susține că, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului întrucât față de circumstanțele reale în care s-au comis cele două fapte, respectiv distanța parcursă și față de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv starea de sănătate, faptele comise nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art.181cod penal, cu consecința achitării acestuia în temeiul art.10 lit. b ind.1 cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev. de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:
Art. 14 alin. 3 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sănătății, prevede că, în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile.
Din interpretarea normei legale menționate rezultă că, în mod obișnuit, probele biologice prelevate trebuie înaintate în vederea prelucrării imediat, acceptându-se ca, în cazuri excepționale, aceasta să se realizeze în maxim de 3 zile și numai cu condiția de a fi păstrate la frigider la o temperatură cuprinsă între 0 și 4 grade C, dispozițiile legale fiind edictate pentru evitarea degradării probelor în situațiile în care acestea nu pot fi păstrate în mod real la temperatură scăzută.
In speță, de la data prelevării probelor biologice, respectiv 09 decembrie 2006 și până la data prelucrării lor, respectiv 11 ianuarie 2007, au trecut mai mult de 3 zile, fiind evident că aceste dispoziții legale au fost încălcate.
Reținem că, deși nu s-au invocat și dovedit situații excepționale care să fi determinat întârzierea transportului și depunerii probelor biologice, și care să justifice nedepunerea acestora imediat, s-a depășit și timpul prevăzut de norma legală în care este garantată păstrarea nealterată a probelor biologice și care să conducă la certitudinea că rezultatul din buletinul de analiză este corect.
Mai mult, nu s-a probat, prin nici un mijloc de probă, că probele biologice prelevate de la inculpat au fost păstrate în condițiile impuse de dispoziția legală menționată.
În consecință, va fi înlăturat din materialul probator administrat în cauză buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr.141 - 142/11.01.2007 al SML
Urmare a înlăturării acestei probe, nu se mai poate dovedi îmbibația alcoolică avută în sânge de către inculpat la momentul depistării sale, astfel încât, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 87 alin 1 din OUG 195/2002, impunându-se achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit. d cod procedură penală.
Prin condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni, atât instanța de fond cât și instanța de apel au comis o gravă eroare de fapt, fiind incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.18 cod procedură penală.
În mod corect, atât prima instanță cât și instanța de apel nu au reținut incidența dispozițiilor art.48 cod penal, critica formulată în acest sens fiind neîntemeiată.
Astfel, prin raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr.318/P/18.11.2008, efectuat în faza de apel, se evidențiază faptul că discernământul este păstrat chiar dacă acesta este mult diminuat.
În sensul acestei concluzii este și împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor, în modalitatea descrisă, fiind pe deplin conștient de consecințele actelor sale, acesta a scris și semnat o parte din declarațiile date în cursul urmăririi penale, a dovedit coerență în exprimare, iar în fața instanței de fond a susținut că urmează cursurile școlii de șoferi și că este programat la examen pe data de 28.02.2008, ceea ce dovedește, în afara oricărui dubiu, că are reprezentarea faptelor sale.
Mai mult, demersurile inculpatului în obținerea permisului de conducere rezultă și din înscrisurile depuse la filele 39 - 42 din dosarul primei instanțe, ceea ce dovedește înțelegerea semnificației faptelor anterioare, respectiv că nu avea dreptul să circule pe drumurile publice cu un autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de pericol social concret al faptelor inculpatului de a circula pe drumurile publice cu un autovehicul fără a poseda permis de conducere, o apreciem, de asemenea, ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente.
Potrivit art.18 ind.1 alin.1 cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită, în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin dispozițiile art.18 ind.1 alin.2 cod penal, sunt stabilite criteriile în raport de care se va aprecia de către instanță, în concret gradul de pericol social, criterii ce trebuie avute în vedere cumulativ.
Lipsa pericolului social concret este deci determinată atât de considerente obiective ce țin de fapta prevăzută de legea penală cât și de considerente de natură subiectivă, ce țin de persoana făptuitorului.
Referitor la persoana făptuitorului, reținem că acesta a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul fiind condamnat tot pentru infracțiuni la circulația pe drumurile publice, ceea ce probează o anumită perseverență infracțională, mai mult, în prezenta cauză s-a reținut săvârșirea de către inculpat a două infracțiuni, aspecte care determină ca, în raport de considerentele de natură subiectivă să nu se poată aprecia că, faptele comise nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar starea de sănătate a inculpatului este insuficientă pentru a reține contrariul.
Și considerentele de natură obiectivă împiedică o asemenea concluzie, întrucât, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere deci în lipsa abilităților necesare, creează o stare de pericol pentru toți participanții la trafic, putându-se concretiza în evenimente rutiere ce se pot solda cu pagube materiale și cu victime omenești, și aceasta indiferent de distanța parcursă.
Față de cele reliefate, Curtea, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul va casa, în parte, decizia penală nr.58/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și sentința penală nr.489/P/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia, ambele în dosarul penal nr- și rejudecând, se va dispune, în baza art.11 pct.2 lit. a cod procedură penală, în referire la art.10 lit. d cod procedură penală, achitarea inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
Ca o consecință a achitării se va înlătura din contopire pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea pentru care s-a dispus achitarea.
Se vor menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală,
Admite recursul declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul M,-, județul C - împotriva deciziei penale nr.58/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.489/P/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-
Casează, în parte, decizia penală nr.58/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și sentința penală nr.489/P/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia, ambele în dosarul penal nr- și rejudecând, dispune:
În baza art.11 pct.2 lit. a cod procedură penală, în referire la art.10 lit. d cod procedură penală,
Achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
Înlătură din contopire pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea pentru care s-a dispus achitarea.
Menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.dec. și tehnored.Jud.-/ 4 ex.
Data: 03.11.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Maria
