Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.620/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - domiciliat în municipiul M,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.124 din data de 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.123/- și a sentinței penale nr.1060/P din data de 17 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG. 195/2002.
În conformitate cu disp. art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică,se prezintă:
- recurentul - inculpat personal și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar și emisă de Baroul Constanța - Cabinet Individual de Avocat.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că nu a fost executat mandatul de aducere emis pe numele recurentului inculpat.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea art. 176 - 181 Cod procedură penală.
Curtea, având în vedere mențiunile din încheierea de ședință din data de 25 iunie 2009, potrivit căreia recursul vizează și aspecte privind nevinovăția inculpatului, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că motivul de casare este cel prevăzut de disp.art.38515pct.9 Cod procedură penală, în sensul că în motivarea soluției instanței de apel se specifică că inculpatul ar fi cercetat pentru conducerea fără permis, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1, 60%o, judecătorul motivând că " aplicarea unei pedepse reduse sub minimul special prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1.60 g/l alcool pur, nu ar putea conduce la realizarea dublului scop al pedepsei și nu ar fi în măsură să asigure reeducarea inculpatului" ori inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat numai pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea spre rejudecare.
Pe fondul recursului, apreciază că în mod greșit instanța de apel a respins solicitarea apărării privind audierea unor martori întrucât din probele administrate în cauză rezultă că nu inculpatul a fost cel care a condus autoturismul ci numitul.
Pe cale de consecință, solicită achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că motivele de recurs invocate nu sunt incidente și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de apel, se constată că dispozitivul acesteia este în acord cu motivarea, doar din eroare la un moment dat, se concluzionează că inculpatul a condus având o îmbibație alcoolică de 1.60 g/l alcool pur, dar anterior, se analizează în mod corect toate probele administrate în cauză și se ajunge la concluzia că inculpatul este autorul faptei, inculpatul de altfel și recunoscând săvârșirea acesteia.
În raport de aceste considerente, solicită a nu se reține motivul de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului față de motivul invocat în apărare.
Cu privire la faptul că instanța a interpretat eronat probele și a ajuns la o soluție greșită de condamnare, de asemenea susținerea apărării nu este fondată întrucât pe baza probelor administrate și analizate, cele două instanțe au ajuns la concluzia că, inculpatul este autorul faptei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu el a condus autovehiculul.
Instanța ia cauza în pronunțare.
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1060/P/17.06.2008 Judecătoria Medgidia, județ C, a hotărât condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 29.07.1984 în M, domiciliat în M,-, județul C, 8 clase, căsătorit, recidivist postcondamnatoriu, fără ocupație, CNP: - în temeiul art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit."a" Cod penal la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art.83 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.713/2006 a Judecătoriei Medgidia, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, pentru ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 30.10.2007 inculpatul a condus pe str.- din municipiul M, autoturismul marca 1304 cu nr.de înmatriculare -, fără a poseda permis de conducere, fiind depistat în trafic.
Relevante în dovedirea situației de fapt reținută de instanța de fond, au fost declarațiile martorilor G și, care l-au auzit pe inculpat când a recunoscut în fața organelor de poliție că nu posedă permis de conducere și l-au sesizat în trafic conducând neregulamentar.
Susținerile inculpatului, în sensul că altcineva a condus mașina, pe care a încercat să le dovedească prin declarațiile fratelui său și ale martorului, au fost înlăturate, motivat de faptul că sunt contrazise de declarațiile martorilor oculari și G și chiar de primele declarații ale inculpatului, în care nu amintește de prezența altor persoane la momentul intervenției organelor de poliție.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a reținut că, inculpatul a săvârșit fapta în termenul de încercare pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.713/2006 a Judecătoriei Medgidia, astfel că, devenind incidente prevederile art.37 lit."a" Cod penal, a făcut aplicarea art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare.
Urmare constatării perseverenței inculpatului în săvârșirea de fapte ce încalcă reglementările legale privind circulația pe drumurile publice, judecătoria a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executarea în regim de detenție, este în măsură să asigure scopul aplicării pedepsei.
pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, prima instanță a dispus ca inculpatul să execute pedepasa rezultantă de 3 ani închisoare.
Prin Decizia penală nr.124/16.02.2009 a Tribunalului Constanța, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului formulat împotriva Sentinței penale nr.1060/P/17.06.2008 a Judecătoriei Medgidia, județul
Totodată, inculpatul apelant a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 360 lei.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut că: "Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat în mod corect că fapta reținută în sarcina inculpatului prin actul de inculpare există și a fost săvârșită de către acesta cu vinovăție sub forma intenției directe, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată. Astfel în mod corect a fost reținută de către instanța de fond declarația martorului care în mod constant a arătat că a sesizat în trafic mașina inculpatului deoarece acesta nu circula regulamentar, iar numai ulterior inculpatul a fost depistat fără permis de conducere. Afirmațiile martorului se coroborează cu declarațiile martorul G care l-a auzit el însuși pe inculpat recunoscând ca a condus fara permis in fata organelor de politie.
Cum niciunul dintre acești doi martori nu menționează prezența la acel moment, la locul depistării, a numitului și a fratelui inculpatului si cum
nici inculpatul însuși, în declarația dată în cursul urmăririi penale nu menționează prezența martorilor săi propuși și audiați în cursul cercetării judecătorești, in mod corect instanta retinut ca prezența numitului la locul faptei nu este certă, astfel că declarația acestuia nu a fost avută în vedere având un accentuat caracter "pro parte" cu atat mai mult cu cat acesta este angajatul inculpatului, aspect confirmat de fratele inculpatului.
La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța de fond în mod corect a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
A mai reținut instanța de apel că, în mod corect nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, dintre acelea prevăzute de art.74 lit."a" și "c" Cod penal, în condițiile în care acesta este recidivist și a avut pe parcursul procesului o atitudine parțial sinceră.
Împotriva hotărârilor de fond și apel pronunțate în cauză, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate, referitor la greșita sa condamnare pentru infracțiuni de conduceri pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, în timp ce motivarea instanței de fond se referă la altă infracțiune, respectiv aceea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar probele nu dovedesc indubitabil că el este autorul faptei ce a atras condamnarea sa.
Pentru motivul de recurs privind contradicția dintre considerente și dispozitivul hotărârii de apel, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la respectiva instanță.
Referitor la motivul de recurs privind nedovedirea săvârșirii faptei în mod indubitabil, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului,casarea hotărârilor de fond și de apel și urmare rejudecării să se dispună achitarea sa în conformitate cu prevederile art.11 pct.2 lit."a", raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală.
Examinând hotărârile recurate în lumina criticilor din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3856Cod procedură penală, curtea reține că sunt temeinice și legale, iar recursul nefondat.
Săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 de către inculpatul recurent, a fost probată indubitabil prin declarațiile martorilor și G, coroborate cu declarațiile de la urmărirea penală ale inculpatului, cu procesul-verbal de depistare și adresa nr.40267/08.11.2007 a Serviciului Public Comunitar Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor
Astfel, din declarația martorului, care a făcut parte din patrula de poliție ce l-a depistat pe inculpat, rezultă că inculpatul a fost oprit din trafic deoarece nu a semnalizat la plecarea de pe loc și circula cu farurile stinse, dar și faptul că a recunoscut că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autoturisme.
Din declarația martorului G se reține că, acesta l-a auzit pe inculpat când le-a spus polițiștilor că nu posedă permis de conducere.
Procesul-verbal încheiat la 30 octombrie 2007, încheiat de organele de poliție atestă faptul depistării inculpatului conducând autovehiculul marca 1304 cu nr.de înmatriculare - pe str.- din municipiul M, județ C, fără a avea permis de conducere, respectivul act fiind semnat de inculpat fără obiecțiuni, dar și de martorul asistent
Inițial, inculpatul recurent a refuzat să dea declarație în legătură cu cele consemnate în procesul-verbal de depistare, iar ulterior, a susținut că nu el a condus autoturismul, ci o altă persoană.
În condițiile în care martorii și G au perceput nemijlocit faptul recunoașterii de către inculpat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, în mod temeinic au fost înlăturate ca nesincere și date "pro cauza" declarațiile martorilor și.
Raportat la cele ce preced, Curtea constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul recurent a fost pe deplin și indubitabil dovedită de probele analizate anterior.
Rezultă deci că, nu se impune achitarea inculpatului recurent pentru infracțiunea prevăzută de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002.
Examinarea hotărârii de apel a relevat împrejurarea că, după ce în motivare se analizează probele ce au condus la reținerea în sarcina inculpatului recurent a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, se face și mențiunea că acesta ar fi condus autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Această din urmă consemnare este în mod evident o eroare materială strecurată în considerentele hotărârii de apel, dar care nu este de natură să creeze contradicție între considerente și dispozitiv, câtă vreme analiza instanței de apel asupra soluției instanței de fond face referire explicită la elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, pentru care s-a pronunțat condamnarea inculpatului recurent, menținându-se respectiva soluție prin respingerea apelului ca nefondat.
Urmare celor reținute, Curtea constată că, în speță, nu sunt incidente prevederile art.3859pct.9 Cod procedură penală și că nu se impune casarea hotărârii instanței de apel, cu consecința trimiterii cauzei la respectiva instanță pentru rejudecarea apelului.
Criticile din recursul inculpatului dovedindu-se neîntemeiate, iar examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerelevând motive care să justifice o eventuală reformare a acestora, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod pr.penală, Curtea îl va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul prevederilor art.189 Cod pr.penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 60 lei, se va plăti din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului de avocați C, pentru avocat -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515al.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul - domiciliat în municipiul M,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.124 din data de 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.123/- și a sentinței penale nr.1060/P din data de 17 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariu avocat oficiu, în cuantum de 60 lei, se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție, în favoarea avocat -.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond -
Jud.apel - G;
Red.jud.-/16 dec.2009
Tehnored.Gref. cu/ 2 ex.
Data: 17.12.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Maria
