Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 632/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 632/R/MF
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, inculpații, domiciliat în,-, județul T, cu reședința în B, Drumul, nr. 39, --4,. 1,. 33. sector 6, domiciliată în C, B-dul -, nr. 1, bloc 14,. A,.1, județul A, partea vătămată, domiciliat în C, str. -, --14,. A,. 1, prin curator, domiciliată în comuna Schitu Golești, sat,județul A, împotriva deciziei penale nr.4/MF din 10 aptrilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, s-au luat în discuție actlele și lucrările dosarului,precum și susținerile părților așa cum au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la datele de 11 2008 și 18 2008, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluțile:
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.295 din 9 2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, s-a dispus:
Condamnarea inculpatului (născut la data de 24 septembrie 1971, domiciliat în B, fără antecedente penale) la:
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.3 din Codul Rutier, cu aplicația art.13, art.41 alin.2 și art.75 lit.c Cod penal;
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 cu aplicația art.75 lit.c Cod penal;
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.25 Cod penal, rap. la art.89 alin.1 din Codul Rutier, cu aplicația art.13 și 75 lit.c Cod penal.
În baza art.33, 34 Cod penal, s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, s-a fixate termen de încercare de 8 ani.
In baza art.86/3 lit.a Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se prezinte la sfârșitul fiecărei luni la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, interzicându-se, potrivit art.86/3 alin.3 lit.e Cod penal, pe durata termenului de încercare, conducerea de către inculpat a oricărui autovehicul.
A fost obligat inculpatul - să plătească părții civile suma de 25.000 lei, despăgubiri civile materiale și 60.000 lei, despăgubiri civile morale iar părții civile Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului B suma de 3334,45 lei, despăgubiri, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată, plus dobânzile legale.
In fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă.
Inculpata minoră (născută la data de 10 februarie 1989, domiciliată în municipiul C, fără antecedente penale) a fost achitată:
-în temeiul dispozițiilor art.10 lit.e Cod pr.penală, rap. la art.46 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.86 alin.1 din Codul Rutier, cu aplicația art.13 și 99 Cod penal; art.89 alin.1 din Codul Rutier cu aplicația art.13 și 99 Cod penal;
-în temeiul dispozițiilor art.10 lit.c Cod pr.penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cu aplicația art.99 Cod penal.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
Prin rechizitoriul nr.2656/P/2004, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații -, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.3 Cod Rutier, cu aplicația art.41 alin.2 Cod penal; art.25 Cod penal, rap. la art.89 alin.1Cod Rutier; art.184 alin.2 și 4 Cod penal, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.1 Cod Rutier; art.89 alin.1 Cod Rutier; art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
In esență, actul de trimitere în judecată a reținut că la data de 12 iulie 2004, inculpatul - a încredințat minorilor și conducerea autoturismului său, înmatriculat sub nr.TR-02 -, deși nu posedau permis de conducere, și, în timp ce în aceste condiții autoturismul era condus de minoră, aceasta, cu concursul inculpatului - (care a tras de volan și l-a direcționat în partea ) a accidentat grav pe partea vătămată, aflat pe scara exterioară, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale.
Prima instanță a reținut că numai inculpatul - se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, deoarece inculpata minoră a acționat din constrângere, venită din partea coinculpatului, în săvârșirea faptelor penale prevăzute de art.86 alin.1 și art.89 alin.1 din Codul Rutier; tot astfel, în ceea ce o privește pe minoră s-a reținut că nu a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă.
Situația de fapt reținută de prima instanță a fost următoarea:
La data de 12 iulie 2004, în jurul amiezii, inculpatul - se afla la un magazinul " ", situat în comuna Rucăr, sat, unde au venit inculpata minoră (în vârstă de 15 ani) însoțită de fratele ei, partea vătămată (în vârstă de 13 ani).
Deoarece inculpatul - se afla la magazin cu autoturismul tip "", proprietate personală, înmatriculat sub nr. -, și având același drum cu minorii, la întoarcere (mama acestora - numita - asigura administrarea casei de vacanță a inculpatului, situată în satul, comuna Rucăr, județul A), acesta a constrâns, inițial, pe minorul care, evident, nu poseda permis de conducere, să conducă autoturismul după care, și pe minora care, de asemenea, fiind minoră, nu poseda permis de conducere.
După urcarea la volan a minorei, inculpatul a ocupat locul din partea dreaptă față a autoturismului iar minorul s-a urcat pe scara exterioară a autoturismului iar, în aceste condiții, autoturismul a fost condus de minoră, pe drumul public, pe o distanță de aproximativ 2 km. până în apropierea cabanei "". In tot acest timp, minora era supravegheată de inculpat care îi dădea îndrumări asupra modului în care trebuie să conducă, personal schimbând treptele de viteză și mânuind în anumite momente volanul autoturismului.
La un moment dat, în fața autoturismului a apărut un alt autovehicul și pentru că inculpatul a apreciat că este posibilă coliziunea cu acesta, a intervenit și a mânuit volanul spre partea, determinând virajul acestuia spre gardul cabanei "" fiind prins între acesta și autoturism minorul și accidentat, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 90-100 zile.
După producerea accidentului minorul a fost transportat de inculpat la Spitalul din C, județul A iar, apoi, la un spital din B, niciunul nedeclarând la organele de poliție producerea accidentului, ascunzând, de fapt, existența acestuia, lucru pe care l-a realizat mama părții vătămate cu mult timp după acesta, respectiv la data când a aflat și anume la 26 septembrie 2004.
Tot astfel, a reținut prima instanță că inculpatul a constrâns-o pe minoră să conducă autoturismul și să nu declare accidentul rutier produs iar accidentarea părții vătămate s-a făcut din culpa exclusivă a inculpatului, care a acționat în condițiile descrise volanul autoturismului.
Prin urmare, a fost condamnat doar inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art,72 Cod penal, apreciindu-se că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea în condiții privative de libertate, astfel că în baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că prin fapta sa inculpatul a cauzat părții vătămate un prejudiciu material de 25.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pe perioada spitalizării și a îngrijirilor medicale precum și un prejudiciu moral cuantificat la 60.000 lei; de asemenea, s-a cauzat părții civile Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului B un prejudiciu de 3334,45 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată.
Impotriva sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung și inculpatul -.
In apelul său, parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în mod greșit, a fost achitată inculpata și, tot astfel, inculpații nu au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic și Institutul Național de Recuperare Medicină, Fizică și.
Apelul inculpatul a vizat greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, susținând că nu a acționat comenzile mașinii în momentul în care s-a produs accidentul, soldat cu vătămarea corporală a minorului.
TRIBUNALUL ARGEȘ, prin decizia penală nr.4/MF din 10 aprilie 2008, admis ambele apeluri, a desființat în parte sentința, dispunând:
-schimbarea temeiului achitării inculpatei din art.10 lit.e Cod pr.penală, rap. la art.46 Cod penal, în art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, aplicând, astfel, acesteia sancțiunea administrativă a amenzii de 400 lei, în temeiul dispozițiilor art.91 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.1 și art.89 alin.1 din Codul Rutier;
-reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat către partea civilă de la 25.000 la 10.500 lei, cele materiale, și de la 60.000 la 24.000 lei cele morale, reținându-se și culpa concurentă a acesteia la producerea prejudiciului, în sensul că în timpul mersului autoturismului a stat pe scara exterioară a acestuia;
-obligarea, în solidar, a inculpatei minore cu părțile responsabile civilmente (părinții) și cu inculpatul - la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului B, ca reprezentant al Spitalului Clinic și Institutului Național de Recuperare Medicină Fizică și în cuantumul stabilit de prima instanță, modificând în acest sens dispoziția primei instanțe;
-obligarea inculpatei în solidar cu părțile responsabile civilmente (părinții) și cu inculpatul -, la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantumul stabilit de prima instanță și, pe cale de consecință, a modificat în acest sens sentința.
Impotriva deciziei au formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, inculpații, și partea civilă.
In recursul său, parchetul critică hotărârile pronunțate sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând:
-în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei, deși, din probele administrate rezultă că este coautoare a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, iar conducerea fără permis și părăsirea locului accidentului prevăzute de art.86 alin.1 și 89 alin.1 din nr.OUG195/2002, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni;
-în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu părțile responsabile civilmente și cu inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Partea vătămată a criticat decizia pentru netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut în sarcina sa culpă concurentă la comiterea accidentului de circulație, cu consecința diminuării prejudiciilor stabilite de prima instanță; a arătat că vină în producerea accidentului are în exclusivitate inculpatul.
Inculpata a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a schimbat temeiul achitării pentru infracțiunile de conducere fără permis și părăsirea locului accidentului, rezultând din probele administrate că acestea au fost săvârșite prin constrângere morală, în sensul dispozițiilor art.46 Cod penal.
Inculpatul a criticat, de asemenea, hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare gravă din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, întrucât fapta a fost săvârșită în exclusivitate de inculpata; pentru săvârșirea celorlalte infracțiuni a solicitat să se rețină în sarcina sa circumstanțe atenuante motivat de faptul că a avut o comportare anterioară bună, a cooperat cu organele de cercetare și a achitat o parte din despăgubiri.
Examinând hotărârile pronunțate, în raport de criticile formulate, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, precum și de cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, se constată că sunt fondate recursurile parchetului, ale inculpaților și pentru considerentele ce se vor expune, acestea urmând a fi admise iar recursul formulat de partea civilă este nefondat și va fi respins ca atare.
Deoarece criticile formulate de parchet și inculpați vizează, printre altele, și modul în care instanțele au stabilit starea de fapt, din care a dedus vinovății în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-au pronunțat condamnări, se va analiza cu prioritate motivul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, care vizează comiterea de către instanțe a unei erori grave de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Sub acest aspect, este de reținut:
La data de 12 iulie 2004, inculpatul, aflându-se cu autoturismul proprietate personală tip "", înmatriculat sub nr. - în satul, comuna Rucăr, la magazinul " ", a încredințat spre conducere autoturismul inculpatei minore (la acea dată în vârstă de 15 ani) și părții vătămate minore (la acea dată în vârstă de 13 ani), aceștia conducându-l pe drumurile publice din satul, pe diferite distanțe.
Această împrejurare rezultă din declarațiile inculpaților (5), (7-9 și 72) precum și din declarațiile martorilor oculari (13) și (16 - dosar urmărire penală).
Astfel, relatează martorul "după ce a întors, a urcat la volan numita, zicând din gură să se urce la volan dar acesta nu a tras de ea să se urce, a pornit spre 73, la volan aflându-se iar în dreapta pe scaunul din față se afla " (13, verso). Aceleași relatări le face și celălalt martor ocular (16).
In raport de aceste depoziții ale martorilor, în mod corect tribunalul a înlăturat temeiul achitării inculpatei, considerând, astfel, că în speță nu poate fi reținută constrângerea morală ca o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, în sensul dispozițiilor art.46 Cod penal, din moment ce aceasta nu există.
Cert este faptul că inculpatul major, fără existența vreunei constrângeri fizice sau morale a celor doi minori, le-a încredințat conducerea autoturismului, cu toate că avea cunoștință de starea lor de minoritate și de împrejurarea că, în aceste condiții, nu dețin permis de conducere. De precizat este, că minorii erau copiii administratorului cabanei de vacanță, proprietatea sa, situată în localitatea, comuna Rucăr - numita și că avea relații bune cu familia acestora. In aceste condiții, inculpatul, fără a avea reprezentarea consecințelor faptelor sale și cedând unor posibile rugăminți ale celor doi minori, le-a permis să conducă pe distanțe diferite autoturismul și, astfel, aceștia să săvârșească fapta prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, iar în ceea ce-l privește, infracțiunea prevăzută de art.86/3 din nr.OUG195/2002.
Inculpata, conducând autoturismul în condițiile descrise (inculpatul aflându-se în partea dreaptă din față iar partea vătămată pe scara exterioară, în partea lateral a autoturismului), la un moment dat, s-a apropiat de un alt autovehicul condus de și, pentru că exista pericolul coliziunii cu acesta, inculpatul, sesizând acest lucru, a intervenit în conducerea autovehiculului și a virat brusc de volan în partea spre gardul împrejmuitor al cabanei "", prinzând între autoturism și gard pe partea vătămată, care, așa cum s-a precizat se afla pe scara exterioară a autovehiculului, accidentând-o și cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din actul medical depus la dosar.
Intervenția inculpatului în dirijarea autoturismului și virarea lui bruscă spre gardul situat în partea a drumului rezultă din depozițiile martorilor și, la care s-a făcut referire. Astfel, martorul precizează "în dreptul cabanei numitului ("" - ) a încercat să ne depășească în sensul condus de, timp în care i-a înfipt mâna în volan, virând spre stânga, intrând cu partea față în zidul de beton al gardului cabanei, accidentându-l pe numitul, care se afla pe din stânga a -ului" (17 dosar urmărire penală). Aceleași relatări le face și celălalt martor ocular - care arată "în dreptul cabanei numitului a venit în spatele nostru autoturismul care a încercat să ne depășească, iar când a ajuns în dreptul cabanei, a înfipt mâna în volanul mașinii și a virat stânga, intrând cu partea față în zidul de beton" (14 verso).
Rezultă, așadar, că numai acțiunea inculpatului, care a intervenit în conducerea autoturismului, virându-l brusc spre stânga, este în legătură cauzală cu accidentarea părții vătămate. Fără intervenția acestuia, accidentul de circulație soldat cu vătămarea părții vătămate nu s-ar fi produs, ceea ce exclude vinovăția penală a inculpatei minore.
Prin urmare, în mod corect instanțele au achitat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, temeiul achitării fiind corect stabilit în dispozițiile art.10 lit.c Cod pr.penală.
Din expunerea stării de fapt, cu corespondent în probele dosarului, se constată că în mod greșit instanțele au reținut în sarcina inculpatului circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.c Cod penal, care vizează săvârșirea infracțiunii de către un infractor major împreună cu un minor. Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, din moment ce se va reține că aceasta a fost săvârșită numai de către inculpatul, fără participarea inculpatei minore, evident, aplicarea circumstanței agravante menționate este exclusă. Tot astfel, este exclusă aplicarea circumstanței agravante prevăzută de art.75 lit.c Cod penal și pentru săvârșirea de către inculpatul major a infracțiunii de instigare la părăsirea locului accidentului, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, deoarece textul a avut în vedere o participare la săvârșirea aceleiași fapte prevăzute de legea penală a unui minor, alături de un inculpat major, iar prin aceasta să crească gradul de pericol social al faptei săvârșite de cel din urmă. Instigarea, ca formă a participației penale, vizează nu o conlucrare la săvârșirea aceleiași infracțiuni ci, o determinare a unei persoane (chiar și a unui minor) la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală.
In concluzie, va fi înlăturată circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.c Cod penal, pentru infracțiunile prevăzute de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și art.25 Cod penal, raportat la art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Ca o consecință, a înlăturării acestei circumstanțe agravante, urmează să se facă o nouă individualizare a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Deși, prin motivele de recurs, inculpatul a solicitat și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, motivat de faptul că nu are antecedente penale, că a cooperat cu organele de cercetare și că a achitat o parte din despăgubiri, curtea constată că nu sunt elemente din care să deducă existența circumstanțelor atenuante menționate de acest text. Astfel, faptul că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, fără alte circumstanțe suplimentare nu poate justifica reținerea circumstanței prevăzută de art.74 lit.a din Codul penal, care vizează "conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii". Tot astfel, nici celelalte împrejurări evidențiate ca atare în motivele de recurs, nu pot constitui circumstanțe atenuante care să aibă drept consecință coborârea pedepselor sub minimul special al textelor de lege incriminatoare, așa cum prevăd dispozițiile art.76 Cod penal. In plus, nu se poate reține "cooperarea cu organele judiciare" din moment ce inculpatul a ascuns săvârșirea accidentului de circulație iar declanșarea cercetărilor penale s-a făcut cu mult timp după aceea și numai la intervenția mamei părții vătămate - numita. De asemenea, "căința activă" invocată de inculpat în sensul dispozițiilor art.74 lit.b Cod penal, constând în înlăturarea rezultatului infracțiunii prin repararea pagubei pricinuite nu poate fi reținută, deoarece inculpatul a achitat doar o sumă mică din cea care reprezintă prejudiciul integral suferit de partea vătămată.
In ceea ce privește faptele de conducere fără permis și părăsirea locului accidentului, săvârșite de inculpata minoră, prevăzute de art.86 alin.1 și art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, în raport de consecințele produse de acestea, nu se poate susține, cu temei, că ele nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni, în sensul dispozițiilor art.18/1 Cod penal, cu consecința achitării și a aplicării unei sancțiuni administrative.
Astfel, potrivit art.18/1 alin.1 Cod penal "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de legea penală și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni". In plus, potrivit art.18/1 alin.2 Cod penal "la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Sub acest aspect, revenind la speță, se constată că, chiar dacă infracțiunea de conducere fără permis nu este în legătură cauzală cu vătămarea părții civile, aceasta constituie o condiție favorizantă a producerii rezultatului socialmente periculos, respectiv cauzarea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale și rămânerea cu infirmitate a acesteia.
Prin urmare, faptele de conducere fără permis și părăsirea locului accidentului săvârșite de inculpata minoră prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care, se va înlătura achitarea și se va dispune condamnarea. In prezent, inculpata este majoră, fiind astfel exclusă aplicarea unor măsuri educative, iar pedeapsa va fi stabilită în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Dar, în raport de elementele de circumstanțiere aflate la dosarul cauzei, respectiv caracterizarea dată la 24 mai 2005 de Grupul Școlar Tehnologic C (27), fișa privind traseul educațional întocmită de Grupul școlar tehnologic C (26), foaia matricolă (28) și ancheta socială (29), se constată că faptele săvârșite de inculpata constituie un accident nedorit în viața sa, astfel că sunt temeiuri pentru a se aprecia că în favoarea acesteia poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal; în plus, se apreciază că finalitatea pedepsei înscrisă în art.52 Cod penal, poate fi atinsă și fără executare, urmând a se dispune, în baza art.81 și art.110 Cod penal, suspendarea executării pedepsei.
Ca o consecință a condamnării pentru cele două infracțiuni, inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat efectuate la prima instanță și la instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile art.191 alin.1 Cod pr.penală.
In ceea ce privește soluționarea laturii civile de către instanța de apel, în sensul obligării inculpatei la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă și Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului B, deși nu a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal, această dispoziție este nelegală și dată cu încălcarea art.14 din Codul d e pr.penală. Potrivit acestui text "acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului precum și a persoanei responsabile civilmente". Or, din conținutul textului citat rezultă că poate fi trasă la răspundere civilă numai persoana care a săvârșit o infracțiune cauzatoare de prejudicii materiale sau morale, ceea ce nu este cazul inculpatei, care, așa cum s-a precizat, a fost achitată în temeiul dispozițiilor art.10 lit.c Cod pr.penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
De asemenea, este nelegală dispoziția instanței de apel care, în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, a comis o dublă greșeală.
In primul rând, în mod nelegal inculpata minoră a fost obligată, în solidar cu părțile responsabile civilmente - părinții la plata cheltuielilor judiciare către stat, deși o atare posibilitate ar fi existat doar "în măsura în care partea responsabilă civilmente este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei", așa cum prevăd dispozițiile art.191 alin.3 Cod pr.penală, ceea ce nu este cazul în speță.
In al doilea rând, obligarea în solidar a inculpaților și la plata cheltuielilor judiciare către stat încalcă dispozițiile art.191 alin.2 Cod pr.penală, potrivit cărora "când sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare".
Față de considerentele expuse, în ceea ce privește pe inculpații și, vor fi admise recursurile, ca de altfel și al parchetului, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, în sensul precizat, cazul de casare fiind cel prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală.
Cu referire la recursul formulat de partea civilă.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, culpă concurentă în accidentarea sa are și partea civilă care, contrar regulilor privind circulația pe drumurile publice a călători cu autoturismul condus de inculpata minoră în exteriorul acestuia, respectiv pe bară, făcând astfel posibilă accidentarea sa, care, în raport de modul în care s-a comis accidentul, cu siguranță ar fi fost evitată.
Ca atare, despăgubirile civile au fost corect diminuate de către instanța de apel și ele reprezintă o justă și integrală dezdăunare a părții civile, așa cum prevăd dispozițiile art.14 din Codul d e pr.penală.
Pe cale de consecință, se va respinge ca nefundat recursul formulat de partea civilă, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, urmând a fi obligată, potrivit art.192 alin.2 Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID
Admite recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, inculpații și, împotriva deciziei penale nr.4/MF din 10 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia nr.4/MF din 10 aprilie 2008 și sentința penală nr. 295 din 06 2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr-.
Pentru inculpatul:
-descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în pedepsele componente;
-înlătură aplic. art. 75 lit. c Cod penal, pentru infracțiunile prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și art.25 Cod penal rap. la art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și în consecință reduce pedepsele aplicate de la câte 3 ani închisoare la câte 2 ani închisoare;
-recontopește pedepsele de câte 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pentru inculpata:
Înlătură achitarea dispusă în temeiul art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și, în consecință, o condamnă la:
-5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 99 și art. 13 Cod penal;
-8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 99 și art. 13 Cod penal.
Conform art.33, 34 Cod penal dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 combinat cu art. 110 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixează termen de încercare de 2 ani.
Atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal.
Înlătură obligarea inculpatei cât și a părților responsabile civilmente și de la plata despăgubirilor civile către Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului B și al Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și
Înlătură dispoziția din decizie privind obligarea în solidar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Obligă pe inculpata la plata a 100 lei cheltuieli judiciare către stat, efectuate în fond și apel.
Menține în rest dispozițiile sentinței și deciziei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă, împotriva aceleiași decizii, pe care îl obligă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, dr.-,
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
Jud.apel
20 2008
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
