Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 633/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 633/
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G -,judecător
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr. 79/A din 14.05.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 11 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 97 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-, în baza art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplic.art.74 lit.a și c și art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 mai 1967 în comuna, județul V, domiciliat în comuna, satul, județul V, studii 10 clase + școala profesională, căsătorit, fără antecedente penale, -, la 4 luni închisoare.
In baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, iar în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare stabilit în condițiile art.82 alin.2 Cod penal, de 2 ani și 4 luni.
Totodată, în baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii și, în baza art.359 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
In baza art.191 alin.1 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, sub aspectul situației de fapt, pe baza probelor administrate, că, la data de 14 2007, în jurul orelor 18,44, lucrători din cadrul V, aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, au oprit pentru control pe DC 98 -, pe raza comunei, județul V, autoturismul cu numărul de înmatriculare 8154-ZL-93, condus de către inculpatul și, întrucât conducătorul auto emana miros de alcool, a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat valoarea de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul municipiului D, în vederea recoltării de probe biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2018/2019 din 19 2007, rezultă că la orele 19,15, inculpatul prezenta în sânge o îmbibație alcoolică de 1,35 gr.%o iar la ora 20,15, o alcoolemie de 1,20 gr.%o, alcoolemie fiind în descreștere.
In cursul zilei, inculpatul a avut mai mulți invitați, deoarece venise recent în vederea celebrării cununiei religioase, și în jurul orelor 18,25-18,30 consumat - conform declarației sale - 100 ml. Ť. și 200 ml. vin. In jurul aceleiași ore, de la Râmnicu Vav enit martora, o rudă a inculpatului, care în acea zi, având probleme de sănătate, a intenționat să se interneze în spital, dar, nereușind, s-a înapoiat la domiciliu.
Conform declarației martorei (13 dosar), întrucât se simțea rău și avea și bagaj, văzând mașina inculpatului la poartă și datorită stării în care se afla, l-a rugat pe acesta să o ducă până acasă, pe o distanță de circa 600. cu atât mai mult cu cât se întunecase, ceea ce inculpatul a făcut, la înapoiere fiind oprit de organele de poliție.
Instanța de fond a statuat, că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice autoturismul cu numărul de înmatriculare 8154-ZL-93, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, text de lege în baza căruia l-a condamnat la 4 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a fost sincer pe timpul cercetărilor, a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii și nu are antecedente penale, astfel că s-a apreciat că poate beneficia de circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei în limitele prev. de art.76 lit.d Cod penal.
Totodată, s-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art.81 Cod penal și s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
A mai dispus instanța de fond, ca pe durata executării pedepsei închisorii, inculpatului să-i fie interzise drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b, c Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
Ca o consecință a condamnării, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.18/1 rap. la art.90, 91 Cod penal, aplicând o pedeapsă greșit individualizată, susținând că acesta a săvârșit fapta în stare de necesitate.
Prin decizia penală nr.79/ din 14 mai 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, a fost admis apelul declarat de inculpatul, desființată în parte sentința, în sensul că s-a înlăturat condamnarea inculpatului.
In baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 cu aplic.art.18/1 Cod penal, a fost achitat inculpatul, cu privire la infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002.
S-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 600 lei.
S-au menținut dispozițiile sentinței privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în primă instanță.
Rezultă din considerentele deciziei că, inculpatul a consumat ocazional alcool, neprevăzând că va conduce ulterior autoturismul, urmare rugăminții martorei, care se simțea rău și a transportat-o acasă pe o distanță de 1 km. Imprejurarea în care a fost comisă infracțiunea, alături de circumstanțele personale ale inculpatului au format convingerea instanței de apel că fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, situație față de care a fost achitat și i s-a aplicat amendă administrativă.
Decizia tribunalului a fost recurată în termen legal de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, sub aspectul înlăturării condamnării inculpatului și achitării acestuia.
Se susține că, activitatea infracțională a inculpatului nu poate fi considerată ca lipsită de pericol social, întrucât din procesul verbal de constatare și buletinul de analiză, rezultă că inculpatul a condus autoturismul proprietate personală pe drumul comunal 98 -, pe o distanță de 2-3- km. având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 gr.%o, respectiv 1,35 gr.%o, reprezentând un pericol obiectiv, legal și efectiv.
Se susține că, la stabilirea gradului concret de pericol social al faptei comise de inculpat, instanța trebuia să aibă în vedere că acesta prin conducerea autoturismului pe drumurile publice în stare avansată de ebrietate, a pus în pericol viața sa și a celorlalți participanți la traficul rutier, situație față de care nu se justifică clemența tribunalului care a luat în calcul, în principal, circumstanțele personale ale intimatului.
In raport de starea de fapt existentă, în mod corect prima instanță a aplicat circumstanțe atenuante inculpatului, condamnându-l pe acesta la doar 4 luni închisoare, soluție ce urmează a fi menținută.
Examinându-se decizia recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, cu majoritate, urmează a se constata că recursul este întemeiat și va fi admis ca atare, având în vedere următoarele argumente:
Potrivit probatoriului administrat în cauză, se constată că, la data de 14 2007, inculpatul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare 8154-ZL-93, având o îmbibație alcoolică de peste 80 gr %o alcool pur în sânge, situație față de care, în mod greșit tribunalul a apreciat că activitatea infracțională a acestuia ar fi lipsită de pericol social.
Ca atare, la stabilirea gradului concret de pericol social, tribunalul trebuia să aibă în vedere faptul că, prin conducerea autoturismului pe drumurile publice în stare de ebrietate, inculpatul și-a pus în pericol viața sa și a celorlalți participanți la traficul rutier.
In situația dată, în mod corect prima instanță a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe acesta la numai 4 luni închisoare, în condițiile art.81 Cod penal.
Cu referire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, corect s-au avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de pericol social concret, motivul pentru care a comis-o și anume, pentru a ajuta ruda sa care se afla în stare de nevoie, starea de sănătate a inculpatului care are diagnosticul "statoză hepatică", distanța mică pe care a condus autoturismul, precum și faptul că drumul pe care a condus era secundar și nu a avut nici un eveniment rutier.
Toate aceste aspecte, cât și conduita inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, a îndreptățit instanța de fond să-i acorde acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului în limitele prev. de art.76 lit.d Cod penal, apreciindu-se în mod judicios că pedeapsa de 4 luni închisoare, în condițiile suspendării condiționate, atinge scopul sancționator, preventiv și educativ, cu toate consecințele ce decurg din acesta.
In consecință, având în vedere argumentele expuse, curtea urmează ca, în baza art.385/15 pct.2 lit.b Cod pr.penală, să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, să caseze în totalitate decizia recurată și să mențină sentința penală nr.97 din 3 aprilie 2008 Judecătoriei Drăgășani.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Amite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr.79/A din 14.05.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia recurată și menține sentința penală nr.97 din 03.04.2008 a Judecătoriei Drăgășani.
Cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
Jud.apel
3 decembrie 2008
OPINIE SEPARATĂ
Opinia mea este că soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică, motiv pentru care se impunea ca ea să fie menținută și, pe cale de consecință recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA ar fi fost respins ca nefondat.
Aceasta, deoarece apreciez că aplicarea dispozițiilor art. 18/1 din Codul penal este pe deplin justificată, fiind îndeplinite toate condițiile cerute de textul de lege la care am făcut referire.
Potrivit dispozițiilor legale menționate, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În mod incontestabil, infracțiunea incriminată de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată este una de pericol, iar nu de rezultat, așadar starea de pericol nu este prevăzută în conținutul infracțiunii, ea fiind dedusă din însăși săvârșirea faptei.
Totuși, întrucât legiuitorul nu a prevăzut în textul de lege mai sus-citat, prin excepție, fapte cărora nu le-ar putea fi aplicabile dispozițiile legale citate, deducem că infracțiunea de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul poate fi analizată prin prisma criteriilor enunțate în art. 18/1 din Codul penal.
Din acest punct de vedere, constatăm că cel în cauză este angajat ca șofer profesionist și că se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Poziția inculpatului a fost sinceră, de recunoaștere a faptei, iar din probele administrate a rezultat că acesta a circulat cu autoturismul său noaptea, pe un drum secundar (DC 98 - ), mai puțin circulat.
A arătat acesta că, în ziua respectivă, cu puțin timp înainte de a fi oprit pentru control de organele de poliție rutieră, a fost rugat de o rudă a soției sale, bolnavă, ce locuiește la paroximativ 2 - 3 km. distanță de domiciliul său, să o ducă acasă și, deși băuse circa 2 pahare de vin, s-a urcat la volanul autoturismului său și a circulat cu acesta pe drumurile publice.
Audiată fiind, martora confirmă aceste susțineri ale inculpatului, în sensul că a insistat ca el să o ducă acasă, datorită stării sănătații sale, și chiar a depus la dosar acte medicale în sprijinul declarației date ( 13 și 19 - 38 dosar fond).
Rezultă, așadar, că atitudinea inculpatului la data de 14.11.2007 nu a fost de sfidare a legii, ci ea s-a datorau unui concurs de factori care l-au determinat să acționeze în acest mod.
În plus, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit (așa cum el a fost prezentat mai sus), urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, pe larg analizate în considerentele deciziei pronunțate de tribunal, pledează puternic și convingător în favoarea concluziei la care a ajuns tribunalul, aceea că prin atingerea minimă adusă valorii apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La toate acestea se adaugă circumstanțele personale ale inculpatului care, lucrând ca șofer profesionist în străinătate, își întreține familia sa, fapt ce nu ar mai fi cu putință în cazul aplicării unei pedepse penale cu închisoarea (soluție împărtășită de ceilalți membrii ai completului de judecată).
că inculpatul era îndreptățit să beneficieze de clemența legii și să fie sancționat prin aplicarea unei amenzi administrative, astfel cum a procedat tribunalul prin decizia recurată, ce se impunea a fi menținută, ca legală și temeinică, și respins ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.
Gh.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara Dumitru, Marius
