Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.650/
Ședința publică de la 03 noimebrie 2009
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Marius Crsitian Epure
JUDECĂTOR 3: Viorica
GREFIER- I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în M,-, județul C, împotriva deciziei penale nr. 358 din 23.0.9.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.86/1 din OUG195/2002 republicată.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentul inculpat pentru care răspunde avocat din oficiu în baza delegației avocațiale nr. 4802/2009 emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală, urmând a se pune concluzii și cu privire la repunerea în termen a apelului.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, casarea deciziei apelate ca netemeinică și nelegală, să se constate că apelul este în termen, potrivit art. 363 al. 3 cod pr. penală în referire la art. 361 al. 1 cod pr. penală, întrucât, deși inculpatul a fost prezent la dezbateri, instanța a amânat pronunțarea, însă ulterior, s-a pronunțat și o încheiere de îndreptarea erorii materiale care a modificat sentința atacată, încheiere ce i-a fost comunicată la data de 8.04.2009, iar apelul a fost declarat pe data de 9.04.2009. În concluzie, apreciază că apelul este în termen, sens în care solicită trimiterea cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecății.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei apelate ca temeinică și legală, întrucât instanța de apel în mod corect a apreciat că apelul este tardiv, inculpatul fiind prezent la dezbaterile din data de 24.03.2009, dar apelul a fost declarat pe data de 9.04.2009, termenul de declarare a apelului curgând de la data pronunțării; chiar dacă ulterior s-a pronunțat o încheiere de îndreptarea erorii materiale la cererea procurorului, apelul este și împotriva sentinței dar și a încheierilor ulterioare.
Totodată, arată că modalitatea de executare a pedepsei este aceeași și nu s-a modificat prin încheierea prin care dispus îndreptarea erorii materiale.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele;
Judecătoria Medgidia pronunțând sentința penală nr. 525/P/24.03.2009 a hotărât condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la 05.03.1968, CNP -, domiciliat în M,-, jud. C, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În temeiul art. 191 cod pr. penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța soluția amintită, Judecătoria Medgidiaa reținut, pe baza probatoriului administrat, următoarele;
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 4081/P/2008 din 30.01.2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului -sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice, fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. prev. art. 37 lit. b Cp.
S-a reținut că, în data de 08.11.2008, în jurul orelor 01 h 30 min, inculpatul a condus pe drum public un autovehicul fără a avea permis de conducere.
În cauză au fost administrate probele cu:
- proces verbal de depistare - 6 ds. UP;
- adresă nr. 29957/26.11.2008 a Serviciului Comunitar Evidențe Permise care atestă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule - 7 ds. UP
- fișa de cazier judiciar care atestă faptul că inculpatul are antecedente penale - fil 11-12 ds. UP;
- declarația inculpatului care recunoaște și regretă fapta comisă;
- declaratii de martori:
G, agent de poliție care se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, care arată că inculpatul, fiind cunoscut de către aceștia că nu deține permis de conducere, a fost oprit pentru că a circulat pe drum public, respectiv pe str. - spre ieșirea în strada -, cu intenția declarată de a parca mașina la un loc luminat întrucât îi fusese spartă. În urma declarațiilor inculpatului, martorul și colegii săi au verificat cele afirmate de inculpat și au constatat astfel că portbagajul nu prezenta urme de forțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În data de 08.11.2008, în jurul orelor 01 h 30 min, inculpatul a condus pe drum public un autovehicul fără a avea permis de conducere.
Situația de fapt de mai sus a fost reținuta de instanță din probele administrate in cauza, fiind recunoscută și de inculpat care și-a păstrat o conduită constantă și sinceră pe tot parcursul procesului.
Încadrare juridică:
Referitor la infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, " Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani .":
Fapta inculpatului, așa cum a fost reținută de instanța din probele administrate în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 alin. 1 din nr.OUG195/2002 pentru următoarele considerente:
Astfel, elementul material a laturii obiective, acela de a conduce un autovehicul, se regăsește in cauza de fata, fiind recunoscut chiar de către inculpat. De asemenea, premisa infracțiunii, aceea de a nu avea permis de conducere, reprezintă elementul esențial, fiind probat cu înscrisuri provenite de la organele abilitate in domeniu.
În ceea ce privește urmarea imediata a acestei infracțiuni, instanța apreciază ca nu este necesara existenta/demonstrarea producerii unui prejudiciu, fapta fiind una de pericol social prezumat de lege datorita urmărilor nefaste pe care le-ar putea produce pentru că inculpatul nu posedă cunoștințele și deprinderile necesare pentru conducerea unui autovehicul. Infracțiunea fiind una de pericol social prezumat nu este necesară producerea vreunui accident pentru conturarea stării de pericol.
În ceea ce privește latura subiectiva a infracțiunii, instanța constată că aceasta constă în intenție, forma de vinovăție care sa regăsește si in speță întrucât inculpatul însuși a recunoscut fapta si circumstanțele producerii acesteia.
Laindividualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere atât prevederile art.72 Cod penal, respectiv" dispozițiilor părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală", urmând a ține seama și de atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești. Astfel, în raport de faptul că inculpatul are antecedente penale, de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, de comportamentul acestuia înainte si după săvârșirea faptei, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă încadrată între limitele speciale stabilite de lege. Faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul întregului penal nu va fi avută în vedere ca o circumstanță atenuantă în cauză deoarece acesta este atitudinea normală pe care trebuie să o aibă orice persoană conștientă de urmările faptelor sale. Instanța nu va avea în vedere acest aspect ca posibilitate reală de reeducare a inculpatului întrucât în mod similar, în cele două cazuri de liberare condiționată de care a beneficiat inculpatul, acesta a mascat reeducarea printr-un comportament conform. Faptul că acesta nu s-a reeducat efectiv constă în aceea că, după fiecare liberare, acesta a continuat să comită infracțiuni, inclusiv fapta de față. Nu se poate aprecia că fapta de față are un pericol social redus deoarece însăși legea îi conferă o gravitate intrinsecă, care nu poate fi înlăturată prin simplele declarații ale inculpatului. Astfel, faptul că acesta ar fi condus numai cca. 20m nu este susținut de nicio probă
Astfel, referitor la modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate, instanța apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului care a demonstrat că este un infractor înrăit care la acest moment pare să își lărgească sfera infracțională, săvârșind fapte de altă natură decât cele pentru care a fost condamnat anterior. Acesta manifestă astfel un dispreț fățiș față de autoritatea de stat care impune îndepărtarea sa din societate până la reeducarea acestuia.
De asemenea, în temeiul prev. art. 71 Cp, instanța va dispune și interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 Cp lit. a teza a II a, lit. b și c Cp. Referitor la prev. art. 64 lit. a teza I Cp, instanța reține că, din punct de vedere al faptei concrete comise de inculpat, interzicerea dreptului de a alege nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neexistând nici o legătură cu securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a tării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau moralei ori protejarea drepturilor și libertăților, singurele valori care justifică ingerința.
Latura civila:
În speță este vorba despre infracțiuni de pericol care nu presupun latura civilă.
Văzând și prevederile art.189 și 191 Cod procedură penală, instanța constată:
Principiul în această materie, este că, cheltuielile judiciare se suportă de partea care a provocat desfășurarea procesului, aflată în culpă prin săvârșirea infracțiunilor, ori într-o culpă procesuală.
În speța dată, întrucât s-a stabilit faptul că inculpatul este vinovat de săvârșirea unora dintre faptelor arătate, instanța reține că inculpatul este cel care a provocat desfășurarea procesului și implicit a cauzat cheltuieli pe care potrivit principiului în materie trebuie să le suporte.
Apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 525/P/24.03.2009 a Judecătoriei Medgidiaa fost respins ca tardiv prin decizia penală nr. 358/23.09.2009 a Tribunalului Constanța.
Pentru a pronunța în sensul celor menționate anterior, tribunalul a reținut în esență, că inculpatul apelant6 a fost prezent la dezbaterile asupra fondului cauzei din 12.03.2009, sentința penală nr. 525 fost pronunțată la 24.03.2009 de Judecătoria Medgidia, jud. C, astfel că termenul legal de 10 zile, pentru declararea apelului era expirat la data de 9.04.2009 când s-a înregistrat la instanță cererea declarativă de apel.
A mai reținut tribunalul că în cauză, nu sunt incidente nici prevederile art. 365 cod pr. penală, privind apelul peste termen și nici prevederile art. 364 cod pr. penală privind repunerea în termenul de apel.
Urmare respingerii apelului ca tardiv, a fost obligat inculpatul apelant să plătească statului 480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar potrivit art. 189 cod pr. penală onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, s-a dispus să fie plătit din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați C, pentru avocat.
Împotriva deciziei penale nr. 358 din 23.09.2009 a Tribunalului Constanța, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurentul a susținut că, deși a fost prezent la dezbaterile pe fondul cauzei, instanța de fond a amânat pronunțarea pentru ca apoi să dea și o încheiere de îndreptare a unei erori materiale, încheierea respectivă fiindu-i comunicată la data de 8.04.2009, iar cererea declarativă de apel a sentinței penale nr. 525/P/24.03.2009 a fost înregistrată la 9.04.2009, deci în termenul legal.
În concluzie a solicitat recurentul să se admită recursul, să se casaze decizia penală nr. 358/23.04.2009 a Tribunalului Constanța și, constatându-se în termen apelul, să fie trimisă cauza la Tribunalul Constanța,pentru soluționarea pe fond a apelului.
Examinând decizia penală nr. 358/23.09.2009 a Tribunalului Constanța, în raport de critica din recursul inculpatului, de probatoriul administrat cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat, pentru următoarele considerente;
Potrivit prevederilor art. 363 al. 3 cod pr. penală, termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțarea hotărârii apelate pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, sau de la pronunțare.
Din conținutul încheierii din 12.03.2009, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei și prin care Judecătoria Medgidiaa amânat pronunțarea la data de 24.03.2009, se reține că inculpatul a fost prezent și asistat de avocat din oficiu în persoana numitului.
Raportat la cele reținute, curtea constată că termenul de 10 zile pentru declararea apelului, termen calculat conform prevederilor art. 363 al. 3 cod pr. penală, cu referire la art. 186 al. 2 cod pr. penală, a început să curgă de la 25.03.2009 și a expirat la data de 6.04.3009, potrivit și prevederilor art. 186 al. 4 cod pr. penală.
În conformitate cu prevederile art. 361 al. 3 cod pr. penală, apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor instanței de fond, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii apelate.
Din conținutul textului de lege menționat, coroborat cu prevederile art. 185 al. 1 cod pr. penală, curtea reține că pronunțarea încheierii din 3.04.2009 a Judecătoriei Medgidia, jud. C, nu a fost de natură să proroge termenul de declarare a apelului împotriva sentinței penale nr. 525/P/24.03.2009, termen care a expirat anterior datei la care s-a declarat apel d e către inculpatul.
Pentru considerentele expuse și având în vedere și faptul că în urma examinării din oficiu nu s-au identificat alte cauze,pentru o eventuală reformare a hotărârii recurate, curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând decizia penală nr. 358/23.09.2009 a Tribunalului Constanța.
În temeiul art. 189 cod pr. penală, se va dispune ca plata onorariului avocatului din oficiu să se facă din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați C, pentru avocat, în cuantum de 200 lei.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 cod pr. penală, curtea îl va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1 lit. b cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 358 din 23.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu avocat, în sumă de 200 lei.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud. - 11.12.2009
Jud.fond.
Jud.apel:,
Dact.IC. 2 ex.
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Marius Crsitian Epure, Viorica
