Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 651/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 1706,-
DECIZIA NR. 651
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 februarie 1949, deținut în Penitenciarul Ploiești, județul P, împotriva deciziei penale nr.103 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, cauza aflându-se în rejudecarea acestuia ca urmare a admiterii contestației în anulare formulată de inculpat împotriva deciziei penale nr.440 din 18 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și admisă de aceasta din urmă prin decizia nr.582/19.08.2009.
Prin decizia penală nr. 440/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploieștis -a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.103/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Prin decizia nr.103/22.04.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.144 din 15.09.2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare (6 luni închisoare aplicate ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința nr. 401/16.10.2006 de aceeași instanță), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din nr.OUG195/2002, cu aplic. art.71 și 64 lit. a)- c) Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în prezent aflat la Penitenciarul Ploiești, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, conform delegației avocațiale nr. 4535/06.08.2009 emisă de Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul solicită instanței să ia act că îl reprezintă din oficiu pe inculpat, arătând că în încheierea din 14.09.2009 s-a consemnat susținerea acestuia în sensul că și-a angajat apărător în cauză, în persoana doamnei avocat
Precizează că nu a fost angajată în calitate de apărător ales în cauza de față ci desemnată apărător din oficiu, așa cum rezultă din delegația aflată la dosar.
Arată că nu are cereri prealabile de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită să se constate cauza în stare de judecată întrucât nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale 103/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.144 din 15.09.2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală achitarea inculpatului, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Arată că faptele s-au petrecut pe fondul unei situații conflictuale pe care inculpatul o avea de câțiva ani cu agentul de poliție, acesta nu a condus mașina pe drumul public ci doar a executat o manevră de întoarcere încercând să intre în C cu mașina, să o parcheze cu spatele.
În subsidiar, dacă se va aprecia că fapta există, având în vedere starea precară de sănătate a acestuia dovedită cu actele medicale depuse la dosar, vârsta sa de 60 de ani, se solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefundat, întrucât hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel sunt legale și temeinice.
Instanțele de fond și de apel au reținut corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice întrucât fiind depistat în trafic, inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest.
Pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond în cuantum de 2 ani și 6 luni este corect individualizată, nu se impune o redozare a acesteia, sancțiunea de 6 luni închisoare fiind urmarea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința nr.401/16.10.2006 pronunțată de Judecătoria Mizil, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că agentul de poliție s-a răzbunat pe el. Nu i s-a adus la cunoștință faptul că probele biologice se referă la recoltarea de sânge sau urină, întrucât el suferise un preinfarct, motiv pentru care a refuzat să i se recolteze sânge, însă și în acest caz nu i s-a cerut să dea o probă de urină.
Dintre cei cinci martori audiați nici unul nu a fost prezent la locul faptei.
Recunoaște că a consumat alcool cu o echipă de muncitori care i-au executat o lucrare în C, însă nu a refuzat proba cu aparatul etilotest.
Intenția sa a fost să întoarcă autoturismul pentru a-l parca cu spatele în C, nu a circulat pe drumul public. Solicită reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține urătoarele:
Prin sentința penală nr.144 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, județul P, în baza disp. art.87 alin.5 din nr.OUG 195/ 2002 republicată, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 14 februarie 1949 în com., jud.P, domiciliat fără forme legale în com., nr.243, județul P, cetățean român, pensionar, CNP -, cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din 01 mai 2008.
Prin aceeași hotărâre, în temeiul disp. art.83 cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.401 din 16 octombrie 2006 Judecătoriei Mizil, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile prev. de art.71 - 64 lit. a) - c) cod penal.
Apelul declarat de inculpat împotriva sus-menționatei sentințe a fost respins de Tribunalul Prahova prin decizia penală nr.103 din 22 aprilie 2009 iar recursul, a fost de asemenea respins, prin decizia penală nr.440 din 18 iunie 2009 Curții de Apel Ploiești.
Urmare admiterii contestației în anulare formulată de condamnatul prin decizia penală nr.582 din 19 august 2009, Curtea de Apel Ploieștia desființat decizia penală nr.440 din 18 iunie 2009 aceleiași instanțe și a dispus rejudecarea recursului declarat de inculpat.
Cu ocazia dezbaterii căii ordinare de atac, recurentul - inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința și decizia instanței de apel, susținând că în mod greșit s-a apreciat asupra existenței și vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dat fiind că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a susținut că fapta a fost comisă pe fondul unei situații conflictuale dintre inculpat și agentul de poliție și că în realitate inculpatul nu a condus autoturismul pe drumurile publice ci a executat doar o manevră de întoarcere încercând să intre în C cu mașina și să o parcheze.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului în temeiul art.11pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.1cod proc. penală.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere vârsta inculpatului, respectiv 60 de ani și starea precară de sănătate, dovedită cu actele medicale.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate circumscrise cazurilor de casare prev. de art.3859pct.14 și 18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii, buletinul de examinare clinică, cererea de analiză, dovada seria A nr.-, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corectși complet situația de fapt, constând în aceea că la data de 1 mai 2008, inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe raza comunei, județul P, autoturismul marca Volkswagen cu nr.de înmatriculare -, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv intenție indirectă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea inculpatului în temeiul disp.art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002, republicată, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare faptei și vinovăției inculpatului.
Criticile invocate de inculpat în sensul lipsei de pericol social al faptei reținute în sarcina sa sunt apreciate de C ca fiind neîntemeiate, având în vedere că din materialul probator administrat în cauză și la care s-a făcut referire anterior rezultă fără dubiu că acesta a fost depistat în trafic conducând autoturismul proprietate personală pe drumurile publice în timp ce se afla în mod vădit sub influența băuturilor alcoolice iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii acoolemiei.
Martorii audiați în cauză au confirmat întrutotul atât constatările agentului de poliție cât și pe cele ale organelor sanitare, așa încât, având în vedere și persoana inculpatului, condamnată anterior tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la Legea circulației pe drumurile publice, se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.181cod penal și prin urmare nu se justifică achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.1) cod proc. penală, așa cum s-a solicitat, recursul declarat de inculpat fiind, sub acest aspect, nefondat.
Este fondată însă critica invocată de inculpat în subsidiar și care vizează netemeinicia hotărârii de condamnare, circumscrisă cazului de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, în raport de circumstanțele personale ale acestuia, respectiv persoană în vârstă de 60 ani, pensionar, locuiește singur și starea precară de sănătate, așa cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul de apel, filele 31-32, așa încât Curtea apreciază ca fiind justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare facultative prev. de art.74 alin.2 cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, conform art.76 lit.d) din același cod.
La stabilirea cuantumului pedepsei vor fi avute în vedere criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, care, după cum s-a arătat, beneficiază de circumstanțele atenuante menționate anterior dar care a comis infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.401 din 16 octombrie 2006 Judecătoriei Mizil, așa încât, menținând revocarea beneficiului suspendării condiționate, va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin această hotărâre alături de sancțiunea stabilită în cauză.
Recursul declarat de inculpat este fondat și din perspectiva modului în care a fost analizată necesitatea aplicării pedepsei accesorii prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I cod penal, respectiv dreptul de a alege în raport de disp. art.71 alin.3 cod penal, Deciziei în interesul legii nr.74 din 5 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât în raport de natura faptei săvârșite și pedeapsa aplicată nu se justifică interzicerea unui asemenea drept, recunoscut de art.36 din Constituția României și 3 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
Drept urmare, în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.d) cod proc. penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte ambele hotărâri, în sensul că, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.2 și art.76 lit.d) cod penal, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002, republicată, la 8(opt) luni închisoare, iar urmare menținerii revocării suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 401/16 octombrie 2006 Judecătoriei Mizil va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 1(un) an și 2(două) luni închisoare.
De asemenea, va limita pedepsele accesorii la cele prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal, menținând restul dispozițiilor atacate.
Având în vedere că inculpatul a fost judecat în stare de deținere iar potrivit disp. art.171 alin.2 cod proc. penală asistența juridică este obligatorie, fiind asigurat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, în baza disp. art.192 alin.3 cod proc. penală se va dispune plata sumei de 200 lei din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând cauza:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 februarie 1949, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.103/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.144/15.09.2008 a Judecătoriei Mizil, casează ambele hotărâri, în parte, în sensul că reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 2 și art. 76 lit. d Cod penal la încadrarea juridică prev.de art.87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 și reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2(doi) ani închisoare la 8 (opt) luni închisoare.
Menține revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.401/16 octombrie 2006 Judecătoriei Mizil, urmând ca inculpatul să execute în total 1 (un) an și 2 luni închisoare.
pedepsele accesorii la disp. art.64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal.
Menține restul dispozițiilor.
Dispune plata sumei de 200 lei onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. /Tehnored.
5 ex./13 octombrie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
