Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 652/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.652/R/2009
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 83/A/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d Sus pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, art.184 alin.1 și 3.penal și art.291 penal cu aplic.art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.19 din 20 ianuarie 2009, Judecătoria Vișeu d Susa condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 11 septembrie 1984 în, CNP -, cetățean român, 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în,-, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.74 și 76 lit. d pen. la 6 luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin.1 și 3.pen. cu aplicarea art.74 și 76 lit. c pen. la 2 luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. și ped. de art.291.pen. cu aplicarea art.74 și 76 lit.e pen. la o lună închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.81 și 82.pen a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.83.pen.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile R, domiciliată în,-, județul M, suma de 500 lei despăgubiri, constatând că, în cursul urmăririi penale, inculpatul i-a mai achitat suma de 1000 lei cu același titlu.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpat să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariu pentru av. numită din oficiu, ce se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că la data de 23 iulie 2008, inculpatul circula cu autoturismul cu număr de înmatriculare -, pe str. - din, inculpatul nu a observat că partea vătămată R s-a angajat în traversarea străzii astfel că a acroșat-o cu partea din față a autoturismului și a accidentat-o cauzându-i leziuni vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
În drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice, autoturismul propriu, fără permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, individualizată în dispozitivul sentinței.
Inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, iar cel prezentat organelor de poliție a fost contrafăcut și l-a obținut contra unei sume de bani, prin intermediul numitului, în prezent decedat.
În drept, fapta inculpatului constituie infracțiunea de uz de fals prev. și ped. de art.291.pen. pentru care a fost condamnat tot la o pedeapsă cu închisoarea.
Fapta inculpatului de a accidenta în trafic pe partea vătămată R, căreia i-a cauzat leziuni vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3.pen. pentru care a fost de asemenea condamnat la o pedeapsă cu închisoarea individualizată în dispozitivul sentinței. Culpa, în producerea accidentului, aparține inculpatului, din procesul verbal de cercetarea locului faptei (filele 4-5 din dosarul de urmărire penală) rezultând faptul că nu s-au observat urme de frânare, ceea ce dovedește că inculpatul nu a observat că partea vătămată traversează strada.
- limitate ale accidentului se datorează vitezei reduse a autoturismului fiindcă se circula în coloană, dar având în vedere că autoturismul circula în direcția -S, iar partea vătămată, până să ajungă în fața autoturismului a traversat întâi din stânga, demonstrează împrejurarea că inculpatul a fost neatent.
Pentru că inculpatul a recunoscut faptele și a achitat o parte din prejudiciu, instanța, la aplicarea pedepselor a reținut circumstanțe atenuante și a stabilit cuantumul acestora sub limita minimului special.
Fiind concurs real de infracțiuni, s-a făcut aplicarea art.81 și 82.pen. și apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat și fără privarea de libertate, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.83.pen.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei despăgubiri civile, reprezentând câștig nerealizat pe durata îngrijirilor medicale și a mai solicitat obligarea inculpatului la 10.000 lei daune morale, acuzând disconfortul fizic și psihic cu care a rămas după accident.
În sprijinul pretențiilor formulate nu a propus și nu a administrat nici o probă.
În cursul urmăririi penale inculpatul i-a achitat suma de 1000 lei, astfel că instanța, în temeiul art.14 pr.pen. și art. 998.civ. l-a mai obligat pe inculpat la 500 lei despăgubiri, apreciind că suma de 1500 lei acoperă prejudiciul cauzat, în condițiile în care partea vătămată nu este angajată în muncă.
zilnic al unei persoane de sex feminin, în vârstă de aproximativ 60 de ani, nu este mai mare de 50 lei RON zilnic.
morale nu s-au acordat, infracțiunea fiind din culpă. Eventualul disconfort fizic ar justifica daune materiale, dacă ar suferi complicații ale stării de sănătate și se va dovedi vreo legătură de cauzalitate între acestea și accident.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă R care, prin motivele depuse în scris, a criticat hotărârea sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, susținând că inculpatul a fost obligat să-i plătească despăgubiri într-un cuantum foarte mic. A solicitat admiterea apelului și acordarea despăgubirilor civile solicitate, în raport de numărul zilelor de îngrijiri medicale, diagnostic, suferința și urmările încercate.
Procedând la judecarea apelului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea atacată, inculpatul a fost condamnat și pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.1 și 3.penal, săvârșită prin aceea că, urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a accidentat-o cu autovehiculul pe partea vătămată R și i-a cauzat leziuni vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale. S-a reținut culpa exclusivă a inculpatului care nu a observat-o pe partea vătămată angajată în traversarea străzii prin loc presemnalizat cu indicatorul "Presemnalizare trecere de pietoni".
În cauză, partea vătămată R s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei despăgubiri civile materiale, constând în cheltuielile cu spitalizarea, medicația și câștigul nerealizat ca urmare a incapacității de muncă și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Din certificatul medico-legal nr.612/18 septembrie 2008 al Cabinetului Medico-Legal SMr ezultă că partea civilă a fost internată în Secția Ortopedie a Spitalului de Recuperare în perioada 23 iulie - 1 august 2008 cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral acut cu contuzii și excoriații multiple în regiunea facială, toracică și a membrelor superioare și inferioare. S-a concluzionat că leziunile necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În raport de împrejurarea că partea civilă nu a dovedit cu probe despăgubirile pentru daune materiale, prima instanță în mod corect a stabilit și a acordat doar câștigul nerealizat de partea civilă în perioada incapacității de muncă în sumă de 1500 lei, în concret obligându-l pe inculpat la plata sumei de 500 lei și reținând că acesta a achitat deja suma de 1000 lei cu același titlu.
Apelul părții civile este însă admisibil sub aspectul neacordării de despăgubiri civile pentru daune morale. Câtă vreme, prin fapta sa inculpatul a cauzat părții civile nu numai daune materiale, ci și morale, se impunea dezdăunarea și cu privire la acestea din urmă, neavând relevanță sub acest aspect dacă infracțiunea este comisă din culpă, ori cu intenție.
Prin urmare, ținând seama de gravitatea leziunilor suferite de partea civilă, leziuni ce au necesitat internare și recuperare și care au generat suferință fizică și psihică, se impune compensarea acestor suferințe prin acordarea de despăgubiri civile pentru daune morale în cuantum de 2.500 lei.
În consecință, s-a admis apelul declarat de partea civilă, s-a desființat în parte hotărârea atacată și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile R și suma de 2.500 lei despăgubiri civile pentru daune morale.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatului, criticând hotărârea atacată doar sub aspectul laturii civile a cauzei.
Astfel inculpatul a arătat că în mod nelegal instanța de apel a admis apelul părții civile R l-a obligat să plătească acesteia suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale, neluând în considerare tranzacția pe care a încheiat-o cu partea civilă la data de 31.07.2008 prin care au stabilit nivelul despăgubirilor rezultate din accidentul rutier la suma de 1000 lei, pe care a și plătit-o părții civile la data încheierii tranzacției.
Consideră inculpatul că nu este legal să fie obligat la plata de despăgubiri după ce anterior a achitat suma de 1.000 lei, iar partea civilă a declarat în fața notarului că nu mai are alte pretenții și că suma acordată de instanța de apel cu titlu de daune morale este prea mare.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că starea de fapt a fost corect stabilită de instanțele de fond și apel, rezultând din probele administrate în cauză că la data de 23 iulie 2008, inculpatul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare -, pe str. - din, fără a poseda permis de conducere, nu a observat partea vătămată R s-a angajat în traversarea străzii și a acroșat-o cu partea din față a autoturismului, cauzându-i leziuni vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a prezentat organelor de poliție un permis de conducere contrafăcut, obținut contra unei sume de bani, prin intermediul numitului, în prezent decedat.
La data de 31 iulie 2008 notarul public T s-a deplasat la Spitalul de Recuperare, la salonul în care era internată partea vătămată R, căreia i-a luat o declarație în care partea vătămată menționa că a primit de la inculpat suma de 1.0000 lei, stabilită de comun acord ca despăgubiri civile pentru leziunile suferite în accidentul rutier din 23.07.2008 și că nu mai are față de inculpat niciun fel de pretenții de natură civilă, penală, materială și înțelege să renunțe la toate drepturile subiective față de inculpat, cu excepția sumelor care i se cuvin conform poliției de asigurare seria -/10/U4/CA /- din 21.04.2008 emisă de SC SA.
Se observă din declarația dată că partea civilă R nu a renunțat total și necondiționat la despăgubirile care i se cuvin și că nu a acceptat nici un moment că întinderea despăgubirii este de doar 1.000 lei, rezervându-și dreptul la obținerea sumelor care i se cuvin conform poliței de asigurare.
Inculpatul nu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Vișeu d e, prin care nivelul despăgubirilor materiale a fost stabilit la suma de 1.500 lei, constatându-se că a fost achitată suma de 500 lei și s-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
Practic inculpatul recurent a acceptat că suma de 1.000 lei pe care plătit-o părții civile nu a acoperit întreg prejudiciul cauzat acesteia.
Prin urmare inculpatul nu se mai poate prevala în recurs de declarația dată de partea civilă în fața notarului, declarație care de altfel, așa cum s-a arătat anterior, nu îi este favorabilă, aceasta cu atât mai mult cu cât se constată că i-a fost luată părții civile la circa 8 zile de la accident, când partea civilă se afla în spital, traumatizată în urma accidentului și nu s-a demonstrat că avea pregătirea necesară pentru a înțelege semnificația termenilor "renunțare la toate drepturile subiective față de inculpat".
Potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr.135/1996 modificată, n asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă sa plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Ori, potrivit legii inculpatul este ținut să răspundă atât pentru daune materiale, cât și pentru daune morale.
În mod corect au fost acordate în apel și daune morale părții civile, acestea fiind justificate de suferința care i-a fost cauzată acesteia, suma stabilită fiind rezonabilă în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru refacerea părții civile.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în,-, jud.M, împotriva deciziei penale nr.83/A din 12.05.2009 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în,-, jud.M, împotriva deciziei penale nr.83/A din 12.05.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
31.10.2009 - 5 ex.
Jud.fond.Hojda
Jud.apel:;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
