Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 666 /

Ședința publică din 26 iunie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 49/A/30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul, lipsă, avocat, din cadrul Baroului

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare reducerea cuantumului pedepsei.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată având în vedere si faptul că inculpatul este recidivist.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 275/09.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr-, în temeiul art. 77 alin. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b penal a fost condamnat la o pedeapsă a închisorii de 1 an.

In temeiul art. 78 alin. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă a închisorii de 1 an.

In temeiul art. 33 lit. b și art. 34 lit. b penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

In temeiul art. 71 penal i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b penal.

In temeiul art. 191 alin. 1 pr penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 521/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Maf ost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 77 alin.1 și art. 78 alin.1 OUG nr.195/2002 totul cu aplicarea art. 33 lit.a și art. 37 lit.b penal.

In actul de sesizare al instanței s-a reținut faptul că la data de 22.10.2006, inculpatul a plecat de la domiciliul său din localitatea conducând motocicleta marca "" pentru a se deplasa spre locuința surorii sale. pe DJ 682 a fost oprit pentru control de lucrătorii poliției. Inculpatul a declarat că motocicleta nu este înmatriculată și că nu posedă permis de conducere.

Din adresele nr. 43404/26.10.2006 și nr. 43402/27.10.2006 a Instituției Prefectului jud. T rezultă că motocicleta condusă de inculpat nu figurează ca fiind înmatriculată și că inculpatul nu posedă permis de conducere.

Inculpatul a recunoscut faptele comise, iar din certificatul de cazier judiciar rezultă faptul că este recidivist.

Ca mijloace de probă s-au depus la dosar: proces verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, adresele Instituției Prefectului jud.

In cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a recunoscut comiterea infracțiunilor, menționând că a condus motocicleta pe o distanța de aproximativ 200.

In probațiune au fost audiați martorii: și, propuși prin rechizitoriu, și martorul propus de inculpat, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.

Instanța de fond a omis audierea martorului Gh. propus de inculpat, martor care nu a fost prezent la momentul comiterii faptelor, însă a fost propus pentru a releva anumite circumstanțe personale ale inculpatului.

S-a depus la dosar o caracterizare de la locul de muncă al inculpatului.

Instanța de fond, în urma probelor administrate, a pus în discuția părților reținerea art. 33 lit. b penal și nu a dispozițiilor art. 33 lit. a penal, așa cum s-a menționat în rechizitoriu, și în urma concluziilor părților, a reținut dispozițiile art. 33 lit. b penal.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 22.10.2006, inculpatul a fost depistat de organele de poliție, conducând pe DJ 682 motocicleta marca "". Din dosarul de urmărire penală rezultă că această motocicletă are capacitatea cilindrică de 75 cmc și că a fost cumpărată de către inculpat în urma cu aproximativ un an.

Din adresa nr. 43404 din 26.10.2006 a Instituției Prefectului jud. T rezultă că motocicleta nu este înmatriculată, fapt recunoscut și de inculpat, iar din adresa nr. 43402 din 27.10.2006 a Instituției Prefectului jud. T rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere.

Potrivit art. 77 alin.1 OUG nr.195/2002 constituie infracțiune fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat. In conformitate cu art. 6 pct.22 motocicleta - autovehiculul cu doua roti, cu sau fara atas, echipat cu un motor care are o capacitate cilindrica mai M de 50 cmc si/sau a carui viteza maxima, prin constructie, depaseste 45 km/. Din coroborarea celor două prevederi legale rezultă că și motocicleta pe care a condus-o inculpatul face parte din categoria autovehiculele care pentru a putea fi puse în circulație trebuie înmatriculate. Față de aceste texte legale, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatul de a conduce pe DJ 682 motocicleta care nu era înmatriculată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 77 alin.1 OUG nr.195/2002.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a ținut seama de limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea menționată, dar și de faptul că inculpatul a avut un comportament sincer, a recunoscut comiterea infracțiunilor, astfel că, chiar dacă este recidivist, s-a apreciat că o pedeapsă stabilită la minimul special este de natură să reflecte gradul de pericol social al faptei comise, astfel că a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an.

In ceea ce privește incidența art. 78 alin.1 OUG nr.195/2002, instanța de fond a considerat că fapta inculpatului de a conduce motocicleta pe drumurilor publice, în condițiile în care nu poseda permis de conducere pentru această categorie de autovehicule întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, la individualizarea pedepsei pentru această infracțiune instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, respectiv că a condus motocicleta pe o distanță relativ mică, că a recunoscut comiterea infracțiunii, motiv pentru care a aplicat pedeapsa închisorii de 1 an.

Constatând incidența dispozițiilor art. 33 lit.b penal, instanța în temeiul art. 34 lit.b penal a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

Referitor la modul de individualizare a executării pedepsei, ținând seama de prevederile art. 81.penal, dar și de faptul că inculpatul este recidivist fiind condamnat în anul 2001 pentru același tip de infracțiune, instanța de fond a apreciat că se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate, pentru ca scopul educativ al pedepsei să poată fi atins, în condițiile în care după prima condamnare, inculpatul a înțeles să dea dovadă de perseverență în comportamentul antisocial.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 01.11.2007 sub același număr unic de dosar.

Apelul nu a fost motivat în scris, ci doar oral de către apărătorul ales al inculpatului, care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit.¹Cpp și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, apreciind că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la condițiile concrete de desfășurare a faptei.

Prin decizia penală nr. 49/A din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant, fiul lui și, născut la data de 13.12.1981 în Sânnicolau M, jud. T, CNP -, domiciliat în loc. nr. 238, jud. T, împotriva sentinței penale nr. 275/09.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp, a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a decide astfel,tribunalul a examinat sentinta atacata prin prisma criticilor aduse dar si sub toate aspectele de fapt si de drept raportat la prevederile art 371 cod pr. penala.

S-a retinut ca sentinta judecatorieie este temeinica si legala. In baza probatoriul administrat atata in cursul urmaririi penale cat si a judecatii a fost stabilita starea de fapt si vinovatia inculpatului cu privire la infractiunile imputate prin actul de acuzare.

S-au stabilit pedepse la limita minima prevazuta de legea speciala cu respectarea criteriilor de individualizarea prev de art 72 cod penal, s-a facut o corecta aplicare a regulilor concursului de infractiuni instanta alegand posibilitatea de a nu acorda un spor inculpatul pentru pluralitatea de infractiuni sub forma concursului.

In ce priveste modalitatea de executare fata de imprejurarea ca infractiunile deduse judecatii au fost savarsite in stare de recidiva postexecutorie s-a dispus executarea pedepsei in regim de detentie in conditiile art 52 cod penal.

Tribunalul a concluzionat ca imprejurarea invocata de aparare constand in aceea ca inculpatul condus motocicleta o portiune de drum nu poate duce la interpretarea unei lipse de pericol social al infractiunii si respectiv aplicarea dispozitiilor art 18/1 cod penal, intrucat fapta supusa analizei primei instantei a relevat întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infractiunilor de mai sus, atata sub aspectul pericolului social concret al faptei cat si al infractorului.

In consecinta, tribunalul a confirmat punctul de vedere al judecatoriei și in temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cpp respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp, a obligat inculpatul apelant la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 49/A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara în data de 04.03.2008.

În motivarea recursului, inculpatul a criticat decizia recurată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că hotărârile instanțelor de fond sunt netemeinice numai sub aspectul individualizării pedepsei accesorii, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv declarația inculpatului, declarațiile martorilor, adresele nr. 43404/26.10.2006 și nr. 43402/27.10.2006 emise de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.

Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută de art. 77 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (actual 85 alin. 1) și de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (actual 86 alin. 1). Trebuie reținut că, de altfel, în motivarea recursului, inculpatul a înțeles în final să nu conteste nici starea de fapt reținută în sarcina sa și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci cuantumul pedepsei aplicate.

În ce privește cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, inculpatului i s-au aplicat pedepse ce constituie minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, neputându-se dispune reducerea cuantumului acestora în condițiile în care nu există elemente care să atragă incidența art. 74.Cod Penal, respectiv vreo circumstanță atenuantă. Mai mult, inculpatul este recidivist, infracțiunile fiind comis în condițiile prevăzute de art. 37 lit. b

Cod Penal

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72.Cod Penal, instanța de recurs apreciază că pedeapsa rezultantă de un an închisoare este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52.Cod Penal, neputându-se proceda la reducerea acesteia în condițiile în care i s-a aplicat minimul special al pedepselor, nu i-a fost aplicat nici un spor conform art. 33 lit. b și 34 lit. b și Cod Penal este recidivist.

În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, natura acestora și ceea ce denotă ele despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.

Astfel fiind, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 49/A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-; va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 275/09.10.2007 pronunțată de judecătoria Sânnicolau M în ce privește individualizarea pedepsei accesorii și rejudecând - va înlătura interzicerea exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I

Cod Penal

Va menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, pct.2, lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 49/A/30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 275/09.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr- în ce privește individualizarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului și rejudecând:

Înlătură interzicerea exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a Teza I Cod penal.

Menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.06.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB /30.06.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 30.06.2008

Prima instanță:

Instanță apel:,