Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 667/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 667/2008
Ședința publică din 9 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
- - - JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
- - - - judecător
- - - grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 204/A/ 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul depune la dosar un set de publicații.
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarație consemnată la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând:
- sub un prim aspect se constata că probațiunea administrată în cauză este nulă și a se pronunța achitarea inculpatului în baza art.10 lit. a Cod penal.
În subsidiar solicită a se menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în sensul de a se face aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal.
În susținere învederează că există disensiuni cu privire la ora producerii evenimentului, martorii indicând ora 7,20, iar organele de urmărire penală ora 8,00. De asemenea probele nu sunt legal administrate întrucât nu s-a făcut dovada sigilării flaconului cu probele de sânge, astfel că nu s-au respectat normele prevăzute de Ordinul Ministrului Sănătății privitoare la modul de recoltare a probelor de sânge.
Solicită a se avea în vedere conduita și persoana inculpatului care este personalitate în profesie, fiind o persoană de excepție, reprezentând țara în străinătate, în repetate rânduri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei penale atacate și a se reduce cuantumul pedepsei aplicate acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că regretă cele întâmplate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 290/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr-, s-a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit.1pentru C.P.P. săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică peste limita legală și i-a fost aplicată inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut în fapt că în data de 10.12.2007 în jurul orei 8,00, lucrătorii poliției au fost sesizați că pe strada T - din Municipiul Sibiu s-a produs un accident de circulație soldat cu pagube materiale.
La fața locului au fost identificate autoturismele avariate marca cu nr. de înmatriculare - și marca Volvo cu număr IF 4641, precum și conducătorii acestora, și loan.
Conducătorii auto au fost testați cu aparatul etilotest și s-a stabilit că doar inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice, având concentrația de 0,64 mg/l alcool pur în aerul respirat.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul, conducând autoturismul pe strada - - nu a respectat semnificația indicatorului, Oprire" din intersecția cu strada - și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Volvo condus de martorul.
În urma recoltării probelor biologice la Spitalul Clinic Județean Sibiu, s-a stabilit că inculpatul avea îmbibația alcoolică în sânge de 1,35 g/%o, respectiv 1,10gr%
Acesta a recunoscut că a consumat 0,250 ml rachiu în cursul serii anterioare între orele 23,00 -0,00, la domiciliul său, în compania soției sale.
Instanța de fond a considerat că prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege și prin conținut concret al faptei ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru a ajunge la această concluzie instanța a avut în vedere modul și mijloacele de comitere (dimineața, pe o stradă nu foarte circulată), împrejurările comiterii ei (pe fondul neatenției), lipsa vreunui scop, urmările produse (avarierea ușoară a unui alt autoturism), și persoana inculpatului.
Deși instanța de fond a avut în vedere că inculpatul nu trebuia să conducă autoturismul știind că a consumat băuturi alcoolice, consideră că alcoolemia inculpatului nu era una exagerată ci una apropiată de limitele legale. S-a mai spus că din nici una din probele existente la dosar nu rezultă că accidentul de circulație a fost cauza acestui consum de alcool și că nu a fost o simplă întâmplare în sensul că și dacă nu ar fi consumat deloc alcool, inculpatul nu ar fi produs accidentul. Aceasta mai ales în condițiile în care limita redusă a alcoolemiei nu era în măsură să-i diminueze inculpatului atenția și timpii de reacție.
Însă motivul principal ce a determinat instanța să aprecieze că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni este cel legat de persoana acestuia. S-a accentuat faptul că până la acel moment inculpatul a avut o viață exemplară în societate și în familie și reprezintă o personalitate demnă de admirat în domeniul său de activitate.
Împotriva acestei soluții a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu solicitând desființarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului.
În motivare s-a arătat că în mod greșit în cauză s-a făcut aplicarea!art. 181Cod penal în condițiile în care inculpatul a produs și un accident de circulație. în plus conduita bună a inculpatului, nu justifică achitarea acestuia. Modul de comitere al faptei și conduita bună a inculpatului în, viața de zi cu zi, înainte de săvârșirea infracțiunii sunt împrejurări ce puteau fi avute în vedere, eventual, doar la individualizarea pedepsei pentru a putea aplica o pedeapsă orientată spre minimul legal prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 204/A/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva sentinței penale nr. 290/2008 pronunțate de Judecătoria Sibiu, s-a desființat în totalitate sentința atacată și în consecință:
n baza art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a, lit.c, art.76 lit. d Cp:
A condamnat pe inculpatul-intimat, fiul lui și, născut la 01.01.1953, în comuna, județul Sibiu, cu domiciliul în Sibiu,-, apartament 28, CNP- la o pedeapsă de:
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 71 Cp. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a 2a, lit.b, c Cp.
În baza art. 81 Cp. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.
În baza art. 83 Cp. a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 al. 5 Cp. s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, să se suspende și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 191 lit. a C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, la fond.
În baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Aplicarea art.18/1 Cod penal faptei deduse judecății, s-a apreciat că este nejustificată față de datele concrete ale cauzei.
La stabilirea în concret al gradului de pericol social al faptei instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 181alin. 2 Cod penal în speță "de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce".
Practica constantă a instanțelor de judecată este de aplicarea a unei sancțiuni penale pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, chiar dacă aceste fapte reprezintă infracțiuni de pericol.
Legiuitorul a reglementat infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 ca fiind o infracțiune de pericol, pericol care este prezumat de lege și nu trebuie dovedit. Simpla faptă de a conduce pe drumurile publice un autovehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului, pune în pericol valorile sociale ocrotite, legiuitorul prezumând acest pericol.
Cu atât mai mult s-a impus a se constata că avem de a face cu o faptă penală atunci când a avut loc și un accident rutier, chiar și minor.
S-a afirmat că nu alcoolemia a fost cauza accidentului, ci simpla întâmplare. Nu s-a putu considera ca just acest punct de vedere atâta vreme cât este evident și cunoscut că prezența alcoolului în sânge, diminuează reflexele, încetinește capacitatea de reacție și atenția persoanei.
Gradul alcoolemiei, atitudinea sinceră a inculpatului și celelalte date ce țin de persoana inculpatului ( de necontestat și probate în cauză) nu pot constitui elemente de apreciere a pericolului social concret, care să determine aplicarea art. 18 Cod penal, ci ele pot fi reținute doar ca circumstanțe în favoarea inculpatului.
Acțiunea de conducere a unui autoturism pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol social pentru securitatea circulației rutiere, cu atât mai mult cu cât îmbibația alcoolică este mare; și cu atât mai mult în cazul de față când a existat și uni eveniment rutier despre care se poate afirma cu certitudine că a fost rezultatul consumului de alcool.
În favoarea inculpatului, la individualizarea pedepsei s-a reținut comportamentul bun avut anterior, precum și atitudinea după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. d CP.
Dată fiind persoana inculpatului, cadrul familial din care provine, faptul că are loc de muncă, constituie o personalitate în profesie, s-a apreciat că pedeapsa închisorii își poate atinge scopul și dacă executarea ei este suspendată.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs în termen inculpatul, solicitând în principal prin apărător ales achitarea inculpatului pe motivul nulității probațiunii administrate în cauză, iar în subsidiar, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Toate probele administrate în cauză atestă în afara oricărui dubiu că inculpatul aaf ost depistat în trafic sub influența alcoolului, peste limita legală și intrând totodată în coliziune cu alt autovehicul. Inculpatul a recunoscut consumul de alcool și nu a contestat valorile alcoolemiei stabilite la cele 2 recoltări.
Examinând modalitatea de testare a inculpatului și înscrisurile care au materializat procedurile medicale, Curtea nu a constatat existența nici unui viciu procedural, astfel că este nejustificat motivul de recurs vizând nulitatea probelor administrate.
În mod justificat a reținut instanța de apel că fapta inculpatului, datorită modului și împrejurărilor în care a fost comisă, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând astfel o soluție de condamnare față de inculpat.
Raportat la dispozițiile art. 52 și 72 CP cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, ținând seama de împrejurările comiterii faptelor, de forma de vinovăție, de urmarea produsă și de circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, Curtea apreciază că se poate reduce pedeapsa aplicată inculpatului, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante judiciare, la 6 luni închisoare. În mod justificat s-a stabilit și se va menține ca modalitate de executare suspendarea condiționată, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în detenție.
Din oficiu, Curtea constată că instanța de apel a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c CP, ca pedeapsă accesorie. O asemenea dispoziție nu este legală, câtă vreme în situația infracțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice, legea specială reglementează expres condițiile în care se interzice inculpatului dreptul de a conduce un autovehicul.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d CPP, art. 385/9 pct. 14 CPP, Curtea va admite recursul inculpatului.
- casa decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate și sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c CP și rejudecând cauza în aceste limite:
- reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 8 luni închisoare la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu apl. art. 74 lit. a, c CP, art. 76 lit. d CP.
- stabili termenul de încercare la 2 ani și 6 luni, conform art. 82 CP.
- înlătura dispoziția privind interzicerea exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. c CP, în condițiile art. 71 CP.
- menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
În baza art. 192 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate în cauză rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 204/A/15.10.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate și sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c CP și rejudecând cauza în aceste limite:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 8 luni închisoare la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu apl. art. 74 lit. a, c CP, art. 76 lit. d CP.
Stabilește termenul de încercare la 2 ani și 6 luni, conform art. 82 CP.
Înlătură dispoziția privind interzicerea exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. c CP, în condițiile art. 71 CP.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare avansate în cauză rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex. /8.01.2009
,
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș, Oana Maria Călian
