Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 680/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.680/
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.359 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 460/P din 13 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.(1) din nr.OUG 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, a apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.4885/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că nu dorește să fie ascultat de către instanța de recurs, aspect consemnat în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiilor art. 301 cod procedura penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat în temeiul dispozițiilor art.38515pct.(2) lit.b) Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond să se dispună încetarea procesului penal în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.b) raportat la art.10 lit.f) Cod procedură penală, întrucât instanța nu a fost legal sesizată. Învederează instanței că la dosar nu există rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor legale propunerea de începere a urmăririi penale trebuie formulată în termen de 48 de ore și confirmată de procurorul de caz. Față de această împrejurare, solicită în temeiul dispozițiilor art.197 alin.(2) Cod procedură penală să se constate nulitatea urmăririi penale și să se dispună încetarea procesului penal, întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Pe fondul cauzei, solicită în temeiul dispozițiilor art.38515raportat la art.3859pct.(14) Cod procedură penală, să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia. Inculpatul a fost sincer pe parcursul urmăririi penale, fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că în mod eronat se invocă încetarea procesului penal, întrucât începerea urmăririi penale a fost confirmată prin rezoluția din data de 12 iunie 2008. Pe fondul cauzei, învederează instanței că fiind audiat la Judecătoria Medgidia, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și susține că instanța a fost în mod legal sesizată prin rechizitoriu. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel, ca temeinice și legale.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat menționează că în prezent este arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de fata:
Prin sentința penala nr. 460/P/13.03.2009, a Judecătoriei Medgidias -a dispus:
-in baza art. 86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.74 alin.2-76 lit.d Cod penal condamnă pe inculpatul, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
-in baza art.83 Cod penal dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare pedeapsă aplicată prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Medgidia și dispune executarea acestei pedepse alăturat pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentință.
-in final, inculpatul execută pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
-face aplicarea dispozițiilor art.71 alin.1 Cod penal în referire la dispozițiile art.64 alin.1 teza a II a și lit. b Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, rin p. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia cu nr.1764/P/2008 din 22.12.2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, intrucat la data de 05.05.2008, inculpatul a condus pe drumurile publice din localitatea Dumbrăveni spre localitatea, comuna, autoturismul cu nr. de înmatriculare -, fără să posede permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr- din 30.12.2008.
Instanta de fond a retinut ca, la data de 05.05.2008, în jurul orelor 22,00, inculpatul s-a întâlnit cu vărul său și au hotărât să meargă împreună la bunici în localitatea Băneasa. Astfel, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului proprietatea sa cu nr. de înmatriculare -, în care vărul său ocupa locul din dreapta față, și a condus acest autoturism din localitatea Dumbrăveni către Băneasa, trecând prin localitatea.
În timp ce se deplasa din localitatea spre localitatea pe 3, a fost oprit de un echipaj de poliție care a constatat că inculpatul conducea autoturismul, deși nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută de instanță pe baza urmatoarelor mijloace de proba: procesul-verbal de constatare a infracțiunii, adeverința nr.27.430/29.05.2008 a C, coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut constant fapta comisă.
In drept, fapta inculpatului constând în aceea că la data de 05.05.2008, a condus pe drumurile publice din localitatea Dumbrăveni până în localitatea autoturismul proprietatea sa cu nr. de înmatriculare -, fără să posede permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată.
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea intenției directe, instanța de fond apreciat că scopul pedepsei, prev. de art.52 Cod penal, poate fi atins față de acest inculpat prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile art.74-76 lit.d Cod penal.
La individualizarea și dozarea pedepsei, ce i-a fost aplicata inculpatului, au fost avute în vedere criteriile stabilite de art.72 Cod penal, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul concret de pericol social al acesteia, în raport de împrejurările în care a fost comisă, dar și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului, astfel: în vârstă de 22 de ani, necăsătorit, fără copii, încadrat în muncă, cu antecedente penale, cu o conduită sinceră pe parcursul procesului penal.
Conduita sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal a fost considerata circumstanța atenuantă reținută în favoarea inculpatului, în raport de care s-a facut aplicarea art.74 alin.2 - 76 lit.d Cod penal și i-a fost aplicata inculpatului o pedeapsă coborâtă sub minimul special prev. de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare la 18.04.2006, la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost comisă în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 706/28.03.2006 a Judecătoriei Medgidia, fiind incidente dispozițiile art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare pedeapsă aplicată prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Medgidia și s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentință.
S-a facut aplicarea art.71 al.1 Cod penal, în referire la art.64 al.1 teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul, criticand hotararea pronuntata in cauza sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, motivat de imprejurarea ca fapta savarsita de inculpat nu prezinta o gravitate deosebita astfel incat sa fie considerata infractiune si pe cale de consecinta s-ar fi impus adoptarea unei solutii de achitare, in temeiul art. 181.pen.
In subsidiar, s-a apreciat ca probele administrate dovedesc vinovatia inculpatului, insa s-ar impune aplicarea unei pedepse situata sub minimul special prevazut de lege.
Examinand sentinta pronuntata in cauza, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul a apreciat ca apelul formulat in cauza este nefondat.
S-a reținut de către tribunal că instanta de fond a apreciat corect ca, in cauza sunt suficiente probe care sa conduca la stabilirea vinovatiei inculpatului care, la data de 05.05.2008, a condus pe drumurile publice un autoturism fara a poseda permis de conducere, din moment ce adresa 27.430/29.05.2008 a C, atesta ca inculpatul nu detine permis de conducere pentru nicio categorie auto, iar procesul verbal incheiat de organele de politie releva imprejurarea ca inculpatul a fost depistat in trafic conducand autoturismul la data sus mentionata.
Raportat la gravitatea faptei comise, distanta parcursa de inculpat cu autoturismul pe drumurile publice, fara a poseda permis de conducere, dar mai ales natura infractiunii comise care este una de pericol, fiind suficienta crearea unei stari de nesiguranta pentru ceilalți participanti la trafic, tribunalul a apreciat ca nu se impune adoptarea unei solutii de achitare, intrucat fapta inculpatului prezinta gradul de pericol social a unei infractiuni.
In ceea ce priveste cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, se poate sesiza ca pedeapsa este situata sub minimul special prevazut de lege, ca urmare a retinerii circumstantei atenuante prevazuta de art. 74 alin.2 pen. deci critica ce vizeaza cuantumul pedepsei nu poate fi primita, iar faptul ca inculpatul a ajuns in situatia de a executa pedeapsa rezultanta de 1 an si 6 luni inchisoare in regim de detentie se datoreaza faptului ca anterior acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 luni inchisoare in conditiile art.81 pen. iar pedeapsa aplicata prin hotararea supusa controlului, s-a alaturat pedepsei fata de care s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Pe cale de consecinta, s-a apreciat ca instanta de fond a realizat o justa dozare a pedepsei, tinand cont atat de criteriile de individualizare cat si de circumstantele reale si personale prevazute de lege, motiv pentru care apelul indreptat impotriva sentintei penale nr. 460/p/13.03.2009, a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în concluziile dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul desemnat din oficiu, recurentul inculpat a arată că solicită încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. f cod pr. pen. întrucât instanța nu a fost legal sesizată. A învederează instanței că la dosar nu există rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor legale propunerea de începere a urmăririi penale trebuie formulată în termen de 48 de ore și confirmată de procurorul de caz. Față de această împrejurare, solicită în temeiul dispozițiilor art.197 alin.(2) Cod procedură penală să se constate nulitatea urmăririi penale și să se dispună încetarea procesului penal, întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. Pe fondul cauzei, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.38515raportat la art.3859pct.(14) Cod procedură penală, să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.3856alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sub aspect formal, curtea observă că motivele de recurs invocate de inculpat, respectiv instanța nu a fost legal sesizată și greșita individualizare a pedepsei, se circumscriu cazurilor de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 2 și 14.C.P.P. cazuri ce se ia în considerare și din oficiu, conform art. 3859alin.3.
C.P.P.Referitor la critica inculpatului vizând nelegala sesizare a instanței întrucât nu există la dosarul de urmărire penală rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale, curtea observă că această critică nu este întemeiată având în vedere că rezoluția procurorului de confirmare a începerii urmăririi penale a fost dispusă la data de 13.06.2008 și se află înscrisă chiar pe rezoluția de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală (fila 3 dosar urmărire penală).
În raport de cel de-al doilea caz de casare invocat, hotărârea este supusă casării pentru acest caz atunci când se constată că, față de situația de fapt reținută, prin hotărârea atacată s-au aplicat persoanei fizice sau juridice condamnate pedepse principale greșit individualizate față de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. în sensul că s-au aplicat pedepse prea grele sau prea ușoare în raport de aceste criterii sau, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepse alternative, că pedeapsa alternativă aleasă nu se justifică în raport cu aceleași criterii.
În speță, curtea constată că, în ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută atât de instanța de apel cât și de instanța de fond, ca urmare a unei analize temeinice și a unei juste aprecieri a materialului probator, din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultând că, la data de 05.05.2008, inculpatul a condus pe drumurile publice din localitatea Dumbrăveni până în localitatea, autoturismul proprietatea sa cu numărul de înmatriculare -, fără să posede permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
Întreaga situație de fapt expusă și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii, adeverința nr.27.430/29.05.2008 a C, coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut constant fapta comisă, mijloace de probă care demonstrează dincolo de orice dubiu că inculpatul a comis fapta penală pentru care a fost trimis în judecată.
Fapta reținută în sarcina recurentului-inculpat a fost corect încadrată juridic, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată.
Referitor la individualizarea pedepsei, curtea observă că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru această faptă se înscrie în coordonatele individualizării legale și răspunde tuturor criteriilor prevăzute de art.72 pen. La stabilirea pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracțiunea comisă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.
Astfel, curtea constată că, raportat la gravitatea faptei comise, distanta parcursa de inculpat cu autoturismul pe drumurile publice, fara a poseda permis de conducere, dar mai ales natura infractiunii comise care este una de pericol, fiind suficienta crearea unei stari de nesiguranta pentru ceilalți participanti la trafic, se observă că pedeapsa este situata sub minimul special prevazut de lege, ca urmare a retinerii circumstantei atenuante prevazuta de art. 74 alin.2 pen. adaptarea, dozarea pedepsei concrete realizându-se de către instanța de fond cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare, pedeapsa aplicată inculpatului fiind între limitele speciale prevăzute de lege și asigurând, totodată, prin modalitatea de individualizare a executării pedepsei aleasă de instanță, realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev.de art.52 cod penal.
În ceea ce privește situația la care inculpatul a ajuns, de a executa pedeapsa rezultanta de 1 an si 6 luni inchisoare in regim de detentie, aceasta se datoreaza faptului ca anterior acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 luni inchisoare in conditiile art.81 pen. iar pedeapsa aplicata prin hotararea supusa controlului, s-a alaturat pedepsei fata de care s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Ca atare, critica formulată de inculpat este nefondată, nefiind justificată aplicarea unei pedepse mai mici în prezența stării de fapt reținute și a perseverenței infracționale dovedite a inculpatului.
Față de aceste considerente, constatând netemeinicia cazurilor de casare invocate de inculpat și lipsa oricărui alt caz de casare din cele ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin.3 C.P.P. curtea, în baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr. 359 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 460/P din 13 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, va dispune ca plata onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, în favoarea avocat, să fie făcută din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr. 359 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 460/P din 13 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, dispune plata onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, în favoarea avocat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.: I
Jud.apel:,
Tehnored.jud.:
2 ex./03.12.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel
