Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 694/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 694
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 153 din data de 26 martie 2009 pronunțată de Tribunal I în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind inculpatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită a se observa ca instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-b, iar instanța de apel a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal.
Față de aceste aspecte consideră că Tribunalul a greșit pentru că a agravat situația inculpatului în propria sa cale de atac. De asemenea apreciază că trebuia să reducă în totalitate cheltuielile judiciare întrucât inculpatul a avut apărător ales.
Consideră că nu trebuia să-i aplice inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64, cu motivarea pe practica CEDO.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Referitor la critica adusă cu privire la faptul că instanța de apel nu a calculat cheltuielile judiciare, apreciază că nu este fondată critica, instanța de apel chiar a redus cheltuielile stabilite de instanța de fond.
Cât privește critica adusă asupra pedepsei accesoriii, consideră că nu se poate reține susținerea apărării că s-a agravat situația inculpatului în propria cale de atac întrucât instanța de fond a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, generic, iar instanța de apel a delimitat această pedeapsa reținând doar art. 64 lit. a și b din Codul penal.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 226/17.12.2008 Judecătoria Răducănenia condamnat pe inculpatul fiul lui G și, născut la data de 06.03.1964 în sat, comuna, județul. I, cu domiciliul în sat, comuna, județul I, cetățean român, studii 12 clase, ocupația - pădurar la Ocolul Silvic, comuna, județul I, căsătorit, are un copil minor, stagiul militar satisfăcut, CNP -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de disp. art. 87 alin.1 din nr.OUG 195/2002 republicată, la pedeapsa de 2doi) ani închisoare.
În baza disp. art. 71 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a)-b) Cod penal.
În baza disp.art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza disp. art.82 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 4 (patru) ani.
În baza disp. art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Răducănenia reținut următoarele:
Inculpatul G îndeplinește funcția de pădurar la Cantonul Silvic, comuna, județul I și deține în proprietate un autoturism marca 1300, cu nr. de înmatriculare -.
La data de 23.11.2007, soția acestuia, împreună cu fiul în vârstă de 16 ani s-au deplasat în municipiul I la spital, întrucât acesta din urmă, se simțea rău, iar inculpatul, a participat la lucrări de împădurire cu alte persoane, pe parcursul zilei, consumând și băuturi alcoolice.
, în jurul orelor 19,00, inculpatul a fost apelat telefonic de către soția sa, care se afla împreună cu fiul său, în satul, solicitându-i să se deplaseze în această localitate cu autoturismul sus - menționat, întrucât nu avea cu ce să se întoarcă la domiciliu.
Inculpatul, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice a dat curs solicitării și s-a urcat la volanul autoturismului său, pe care l-a condus pe drumul DJ 249, iar la ieșirea din satul M, spre, acesta a pierdut controlul volanului și a acroșat autoturismul condus de către G cere se deplasa din sens opus.
În aceeași zi, organele de poliție au fost sesizate telefonic cu privire la faptul că pe drumul județean 249, pe raza satului M, comuna, județul I, s-a produs un accident de circulație, în care au fost implicate două autovehicule.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autovehiculele implicate în accident erau conduse de către numiții G și.
Ambii conducători auto au fost supuși testului cu aparatul în vederea stabilirii alcoolemiei, test în urma căruia a rezultat că numitul G nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,00 mg/l.
Întrucât testul nu a putut fi efectuat în mod corespunzător față de inculpatul, G, acestuia i s-au recoltat probe biologice la Spitalul Clinic de Urgențe I, din buletinul de analiză, toxicologică - alcoolemie nr. 3118/26.11.2007rezultând că inculpatul avea la orele 21,30 o alcoolemie de 2,00 g%o alcool pur în sânge.
Întrucât inculpatul a contestat rezultatul privind alcoolemia depistată, s-a procedat la calculul retroactiv al alcoolemiei de către specialiștii din cadrul IML
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 254/02.04.2008, rezultă că la data de 23.11.2007, orele 19,10 inculpatul G ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 2,30 g%0.
Audiat asupra situației de fapt, în timpul urmăririi penale, inculpatul, inițial a recunoscut săvârșirea faptei, însă, ulterior a revenit asupra declarației, susținând că autoturismul a fost condus de către o altă persoană până la locul accidentului. Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a fost nevoit să conducă autoturismul, fiind chemat de soția sa pentru aol ua dintr-un alt sat și aoa duce acasă.
Situația de fapt reținută de către prima instanță a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, proces-verbal de prelevare a probelor biologice, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.3118/26.11.2007, raport de expertiză medico-legală nr. 254/02.04.2008 privind calculul retroactiv al alcoolemiei, rezultatul testului efectuat cu aparatul privind pe G, depozițiile martorilor din lucrări, și, toate formând un ansamblu probator a doveditpe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului G, care la data de 23.11.2007, a condus, autoturismul marca 1300, cu nr. de înmatriculare -, pe drumul Județean 249, având o îmbibație alcoolică de 2,30 /l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia, prima instanță a ținut seama, conform disp. art. 72 Cod penal, atât de gradul de pericol social-concret la faptei săvârșite, de modalitatea și mobilul săvârșirii acesteia, de împrejurarea că urmare a săvârșirii infracțiunii s-a produs un eveniment rutier, de amploarea fenomenului de conducere a unui autovehicul de către persoane ce se află sub influența băuturilor alcoolice, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, anterior săvârșirii faptei a avut un comportament bun în societate și la locul de muncă, are un copil minor în întreținere și care, pe timpul cercetării judecătorești a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând și regretând fapta săvârșită.
Față de aceste considerente, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat peste minimul special prevăzut de textul încriminator.
Apreciind că scopul și funcțiile pedepsei pot fi atinse și prin neexecutarea pedepsei, instanța de fond a dispus, în baza art. 81 Cod penal, suspendarea condiționată a acesteia.
În baza disp. art. 71 alin.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a)-b) Cod penal.
În baza disp.art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza disp. art.82 Cod penal a fixat termen de încercare de 4(patru) ani.
În baza disp. art.71 alin.5 Cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, atrăgând atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului promovat, a criticat hotărârea primei instanțe solicitând redozarea pedepsei aplicate.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul de față este fondat și l-a admis dar pentru alte considerente decât cele invocate de apelant, astfel:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a apărărilor formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat. De asemenea a fost descrisă fapta reținută în sarcina inculpatului, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ce privește fapta dedusă judecății.
În mod corect s-a reținut deci de către prima instanță că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 87 alin 1 din nr.OUG 195/2002 încadrarea juridică fiind deci cea corectă.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere pe de o parte, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete ale comiterii faptei dar mai ales persoana inculpatului care este la prima abatere și a avut o poziție procesuală relativă corectă.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o corespunzător, chiar la limita minimă prevăzută de lege și care nu se impune a fi redusă.
Prin urmare, criticile apelantului privitoare la cuantumul pedepsei principale aplicate sunt nefondate. Circumstanțele personale invocate de apelant au fost avute în vedere de prima instanță. Tocmai în considerarea acestora, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată, tribunalul a constatat că se impune reindividualizarea celei aplicate de prima instanță.
Astfel, având în vedere hotărârea CEDO, Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care s-a hotărât că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 din Protocolul 1, Tribunalul constată că nu se mai poate face aplicarea directă, de drept și fără vreo motivație a art. 71 - 64 lit. a, lit. b din Codul penal.
Așadar, în ceea ce privește pedeapsa accesorie tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor infracționale duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal. Dacă în privința dreptului de a fi ales, prev. de art.64 teza a doua existența unei condamnări este de natură să producă o incompatibilitate a inculpatului care este evidentă, impunându-se restrângerea acestuia pe durata executării pedepsei, dreptul de a alege, prev. de art.64 lit. a teza a întâi este un drept fundamental al cetățeanului și care nu se impune a fi restricționat, fără existența unor motive temeinice, care să rezide din natura faptei penale săvârșite, cum este cazul în speță. Astfel, în baza art. 71 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei.
Față de toate cele de mai sus arătate, tribunalul în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpatul G, împotriva sentinței penale nr. 226/17.12.2008 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr- pe care a desființat-o în parte, în ce privește pedeapsa accesorie aplicată.
Rejudecând cauza, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal.
Instanța a înlăturat totodată dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu de avocat din oficiu inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare de către prima instanță, motivat pe de o parte de împrejurarea că asistența juridică a inculpatului în fața instanței de fond a fost asigurată de avocatul ales al acestuia, iar pe de altă parte, că delegația apărătorului din oficiu nu poartă număr și nici suma înscrisă ca reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul G, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că Tribunalul Iașia greșit atunci când i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" teza a II-a și 64 lit. "b" Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal întrucât i-a agravat situația în propria-i cale de atac.
A mai precizat inculpatul că instanța de apel trebuia să înlăture complet cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat și nu numai în parte, motivat de împrejurarea că el a avut apărător ales.
A solicitat reaprecierea actelor aflate la dosar, admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și pronunțarea unei decizii legale și temeinice.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate constată că decizia pronunțată de Tribunalul Iași este legală și temeinică.
Primele instanțe, apreciind materialul probator administrat au reținut corect vinovăția inculpatului, făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de acesta.
Trecând la individualizarea pedepsei instanțele au respectat criteriile prev. de art. 72 Cod penal și față de gradul ridicat al îmbibației alcoolice, respectiv 2,30 grame %o de pericolul concret creat pentru ordinea publică prin conducerea autoturismului în timp ce se afla în stare avansată de ebrietate s-a apreciat în mod corect că reeducarea se va realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dozată peste minimul special și prin suspendarea condiționată a executării acesteia.
Critica formulată de inculpat prin motivele de recurs este nefondată.
Prima instanță a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 literele "a" "b" Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
Tribunalul Iași, admițând apelul inculpatului i-a aplicat acestuia doar pedeapsa accesorie prev. de art. 64 litera "a" teza a II- a și litera "b" Cod penal.
Pe cale de consecință, a fost înlăturată aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. "a" teza Așa fiind, susținerea inculpatului că i s-ar fi creat o situație mai grea, în propria-i cale de atac este greșită.
Nici cererea inculpatului de a-i fi înlăturate complet cheltuielile judiciare, la plata cărora a fost obligat de instanța de fond nu este întemeiată.
Prin sentința pronunțată de Judecătoria Răducăneni, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată; de fapt aceasta a fost și singura infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor avansate de stat.
Așa fiind, obligarea inculpatului la plata acestor cheltuieli de către instanța de fond este legală.
Prima instanță însă a greșit atunci când a inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a obligat pe inculpatul G și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Iași în cuantum de 100 lei, în condițiile în care inculpatul a fost asistat de apărătorul său ales care avea depusă la dosar împuternicirea avocațială.
Această greșeală a fost îndreptată de instanța de apel, admițând apelul inculpatului a redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care fusese obligat de instanța de fond de la 315 lei la 215 lei.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate de Tribunalul Iași, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constatându-se că nu sunt alte motive de casare.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 153 din 26.03.2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.11.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu
