Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 70
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "infractiuni privind circulatia pe drumurile publice (OUG nr.195/2002)", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 29.03.1949, domiciliat in I,-, jud. I, impotriva deciziei penale nr.145 din 24.03.2009 pronuntata de Tribunalul Iași in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 26.01.2010, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta decizie, când, din lipsa de timp pentru deliberari, instanța a amanat pronuntarea pentru azi, 28.01.2010.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 2825/22.09.2008, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
În temeiul disp. art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002, anterior modificărilor aduse prin Legea 49/2006, cu aplic art. 13 Cod penal și a reținut disp. art. 37 lit. a) Cod penal pentru fiecare infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată
A condamnat pe inculpatul R, fiul lui și, născut la data de 29.03.1949 în loc., CNP -, cetățean român, absolvent a 10 clase, pensionar, domiciliat în I,-:
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii " Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana al cărei permis de conducere i-a fost retras sau anulat"prev. și ped de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii " locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei" prev. și ped. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii " Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora" prev. și ped. de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002, anterior modificărilor aduse prin Legea 49/2006, cu aplic art. 13 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal
În temeiul disp art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 83 Cod Penal a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate prin sentința penală 4198/5.10.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care a adiționat-o la pedeapsa unică de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, pedeapsă totală de executat pentru inculpatul fiind de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, a reținut următoarele aspecte:
În luna aprilie 2006, inculpatul a primit de la numitul, autoturismul marca Daewoo cu numărul de înmatriculare -, în vederea efectuării unor reparații, acesta ocupându-se în mod ocazional și cu astfel de activități. Autoturismul aparține numitei -.
La data de 28.04.2006, inculpatul R, deși avea permisul de conducere anulat, s-a urcat la volanul autoturismului de mai sus si s-a deplasat pe strada - pentru a achiziționa niște materiale necesare desfășurării activităților de reparație. După cumpărarea materialelor, inculpatul s-a deplasat la barul aparținând SC " " SRL unde a consumat băuturi alcoolice. La plecare de la bar, în timpul efectuării manevrei de încadrare pe artera de circulație, inculpatul a acroșat cu autoturismul pe care-l conducea pe numitul care se afla pe trotuar. Deși a observat accidentul, inculpatul a prăsit locul faptei, mai mult, abandonat autoturismul pe strada -, din apropierea locuinței sale.
Organele de poliție sesizate despre producerea accidentului s-au deplasat la fața locului, împrejurare în care au identificat victima accidentului și un martor ocular Pe strada - acestea au identificat autoturismul implicat în accident.
La locuința sa a fost identificat si inculpatul care însă a refuzat testarea cu aparatul etilotest și care, condus fiind la Spitalul Clinic Sf., a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condițiile în care recunoscuse consumul de băuturi alcoolice.
În declarațiile din timpul urmăririi penale - filele 43 și 46 dosar urmărire penală, inculpatul recunoaște faptul că a condus autoturismul Daewoo și că a refuzat să se supună recoltării de probe biologice. A precizat că pe locul din dreapta fața se afla un "" și a susținut că numitul s-a aruncat pe mașinii. Cu ocazia audierii din timpul judecății, inculpatul a relatat că autoturismul a fost condus de ul cu care se afla în mașină, că a refuzat recoltarea întrucât nu condusese autoturismul.
Apărarea inculpatului este contrazisă de materialul probator administrat în cauză: procesul verbal de constatare și planșa fotografică, procesul verbal tip de recoltare a probelor de sânge în care se consemnează refuzul inculpatului, adresa emisă de I, din care rezultă că permisul inculpatului a fost anulat, declarațiile martorilor (fila 34) și (fila 55),care au perceput refuzul nemotivat al inculpatului privind recoltarea probelor biologice, G (fila 46), care a asistat la evenimentele imediat ulterioare accidentării numitului și care a afirmat că inculpatul era singur în autoturism și îl conducea, - persoana care a fost accidentată de inculpat, (fila 76), care l-a surprins pe inculpat conducând autoturismul și accidentându-l pe numitul.
Depoziția martorului (fila 61), audiat la cererea inculpatului, este lipsită de relevanță întrucât acesta nu a asistat la derularea evenimentelor, limitându-se la a reda relatările ce i-au fost făcute de inculpat.
În ceea ce privește propunerea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, instanța reține că la momentul săvârșirii, fapta inculpatului era prevăzută de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 și se pedepsea cu închisoare de la 1 la 5 ani. În timpul urmăririi penale, la data de 03.08.2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României OUG nr. 195/2002, fapta de sustragere de la recoltarea de probe biologice fiind incriminată de art. 87 alin. 5, modificându-se limitele pedepsei cu închisoarea, fapt fiind sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. 1 din Codul penal. De asemenea, stabilește că OUG nr. 195/2002, înainte de republicare constituie o lege mai favorabilă pentru inculpat, prin aceea că limitele pedepsei cu închisoarea sunt mai reduse decât cele prevăzute de același act normativ în forma republicată.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că prin sentința penală 4198/5.10.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Data de 28.04.2006, la care au fost comise infracțiunile prezente, este inclusă în cursul termenului de încercare, astfel că se vor reține disp. art. 37 litera a) Cod Penal privind recidiva post condamnatorie, urmând a se da eficiență și disp. art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. În temeiul disp. art. 334 Cod Procedură Penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare, disp. art. 37 lit. a ) Cod Penal pentru fiecare infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată reținând disp. art. 37 lit. a ) Cod Penal pentru fiecare infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului, care în ziua de 28.04.2006 a condus pe drumurile publice autoturismul Daewoo având permisul de conducere anulat, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Fapta inculpatului, care în data de 28.04.2006, după ce a condus pe drumurile publice autoturismul Daewoo, a refuzat să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiunea de refuz de a se supune la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 13 alin. 1 din Codul penal.
Fapta inculpatului, care în data de 28.04.2006, în condițiile în care a condus autoturismul deși permisul îi fusese anulat și, după ce a produs un accident rutier, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii " locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei" prev. și ped. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
Instanța a ținut cont art. 72 Cod penal, și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social generic și concret ridicat al faptei, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, dar și de faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală și că a avut o conduită procesuală oscilantă.
Sentința a fost apelată în termen legal, de inculpatul R, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Oral, prin avocatul ales, a susținut că instanța de fond nu a manifestat de loc preocuparea pentru stabilirea corectă a adevărului, în condițiile în care în faza urmăririi penale a declarat că autoturismul a fost condus de numitul, și nu de el, cum greșit s-a reținut, iar recunoașterea ulterioară a faptei a fost determinată de organele de cercetare penală care l-au sfătuit în acest sens.
De asemenea, a susținut că infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice nu a fost săvârșită cu intenție, din moment ce nu el a condus autoturismul și, mai mult, nici nu era necesară prelevarea probelor biologice deoarece a recunoscut anterior identificării de către organul de poliție, că a consumat băuturi alcoolice.
A susținut și că, greșit s-a reținut în sarcina sa infracțiunea de părăsire a locului accidentului, din moment ce probele dosarului, între care declarațiile sale și cele ale numitului, dovedesc că acesta din urmă s-a aruncat pe autoturismului.
Prin decizia penală nr. 145/24.03.2009 a Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:
A fost respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R, cu domiciliul în I,-, județul I, împotriva sentinței penale nr. 2825/22.09.2008, pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 50 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Probele administrate, respectiv procesul-verbal de constatare și planșa fotografică, procesul-verbal ce atestă refuzul exprimat de inculpat privind recoltarea probelor biologice, declarațiile martorilor audiați în ambele etape procesuale, confirmă pe deplin săvârșirea faptelor în contextul reținut prin sentința apelată, astfel încât apărările formulate de inculpat pe parcursul procesului penal au fost corect înlăturate.
Martorii oculari G și - infirmă complet declarațiile date de inculpat în cursul judecății dar și apărările formulate în apel, și se coroborează deplin cu declarația martorului - victima accidentului produs de inculpat, toate aceste probe demonstrând neîndoielnic că inculpatul este persoana care a condus autoturismul pe drumurile publice - în condițiile în care avea permisul de conducere anulat ca urmare a unei condamnări definitive la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării prin sentința penală nr. 4198/5.2004 infracțiunea prev. de art. 79 alin. 1 teza I din OUG 195/2002 - deși consumase băuturi alcoolice, aflându-se în stare de ebrietate, acesta fiind motivul real ce a determinat atât părăsirea locului accidentului cât și refuzul de a i se preleva probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În ce privește pedepsele aplicate inculpatului, s-a constatat că nu există temeiuri care să determine redimensionarea lor în sensul solicitat de acesta, fiind corect și just dimensionate, în raport de criteriile prescrise de art. 72 Cod penal,prima instanță având în vedere atât circumstanțele în care au fost săvârșite faptele cât și persoana inculpatului ce a demonstrat perseverența infracțională deși se afla în termenul de încercare stabilit prin sentința penală anterior citată.
În termenul prevăzut de art. 3853Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul R și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul susține că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare respingându-i proba cu înscrisuri și invocă totodată nulitatea deciziei tribunalului, întrucât "încheierea" nu a fost semnată de ambii judecători. Probabil că recurentul face referire la încheierea de amânare a pronunțării.
Totodată, inculpatul solicită reaprecierea probelor și achitarea sa.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vizează cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 3, art. 3859alin. 1 pct. 10 și art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, dar și din oficiu, în limite procedurale, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 3 Cod procedură penală este incident în trei ipoteze: când instanța nu a fost compusă potrivit legii, când s-au încălcat prevederile art. 292 al.(2) Cod procedură penală, referitoare la continuitatea completului și când a existat un caz de incompatibilitate.
Încălcarea prevederilor art. 292 al.(2) Cod procedură penală referitoare la continuitatea completului de judecată atrage casarea hotărârii, în temeiul art. 3859alin.(1) pct. 3 Cod procedură penală atunci când, după începerea dezbaterilor au intervenit schimbări în compunerea completului de judecată.
Lipsa minutei sau nesemnarea minutei de către toți membrii completului de judecată ori lipsa încheierii prin care s-a amânat pronunțarea atrage casarea hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 3 Cod procedură penală, întrucât, în asemenea situații, nu se poate verifica dacă au fost respectate prevederile legale privind compunerea completului de judecată și nici dacă judecătorul care a participat la dezbateri a pronunțat hotărârea.
Ori, în prezenta cauză, minuta de la fila 19 este semnată de ambii judecători, iar încheierea prin care s-a amânat pronunțarea este la dosarul cauzei, fiind și semnată de președintele completului, la fel ca și celelalte încheieri din dosar.
Nesemnarea minutei poate atrage nulitatea absolută a hotărârii și implicit incidența cazului de casare sus-menționat, dar în nici un caz argumentul invocat de recurent, prin apărătorul său.
În ce privește cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de inculpat, ce vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859alin.(1) pct. 10 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Acest caz de casare privește omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Constituie o asemenea cerere și cea pentru administrarea unei probe.
Inculpatul face referire la cererea din 10.03.2009, din fața instanței de apel prin care a solicitat reaudierea martorului.
Instanța de apel, apreciind că proba nu este utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei, întrucât acest martor a fost audiat și la instanța de fond, a respins această cerere, precum și cererea prin care a solicitat să depună înscrisuri, argumentând că avea timpul necesar să producă înscrisuri până la data de 10.03.2009, când au avut loc dezbaterile pe fond, raportându-se și la durata judecății în apel (16 decembrie 2009), termen când apărătorul ales a solicitat amânarea pentru a-i formula apărări și până la 10.03.2009, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei. Mai mult decât atât, instanța a amânat pronunțarea tocmai pentru a da posibilitatea inculpatului să depună înscrisuri precum și concluzii scrise.
Inculpatului i-au fost respectate toate drepturile și garanțiile procesuale și nu i-a fost încălcat dreptul la apărare astfel cum susține acesta, invocând motivul de casare mai sus examinat.
În cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859al. (1) pct. 18 Cod procedură penală ce presupune comiterea unei erori grave de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite.
Situația de fapt stabilită prin hotărârile atacate este confirmată din probe ce relevă indubitabil că inculpatul a comis cu vinovăție faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În acest context, trebuie menționate declarațiile martorilor direcți G, procesul verbal de constatare și cel ce atestă refuzul exprimat de inculpat privind recoltarea probelor biologice, planșa fotografică, probe din coroborarea cărora rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.
Aceste apărări au fost verificate și de instanța de fond și cea de apel, probele sus-menționate infirmându-le fără dubiu.
La stabilirea tratamentului sancționator aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, ținându-se cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și de cele care o atenuează, pedeapsa fiind bine dozată, în măsură să-și realizeze scopul, astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal.
În concluzie, constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, care va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul R împotriva deciziei penale nr.145 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul IAȘI, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
.
Tehnored.
2 ex.
19.02.2010
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Maria Cenușă, Otilia Susanu
