Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 703
Ședința publică din data de 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea contestaței în anulare formulată de condamnatul (deținut în Penitenciarul Brăila ) împotriva deciziei penale nr. 550/R/18.09.2009 a Curții de Apel Galați - dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen, după care:
La întrebarea instanței, recurentul inculpat precizează că la data de 20.03.2009 nu era arestat, se afla în libertate, pe raza județului
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține că obiectul acestui dosar ar fi contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a Cod procedură penală, ce vizează neîndeplinirea procedurii de citare în ce-l privește pe inculpat.
Susține că în cauză inculpatul a declarat recurs care a fost respins ca inadmisibil, însă nu a declarat apel, întrucât soluția i-a fost comunicată la o adresă la care nu mai domicilia de multă vreme, în
Reprezentantul Ministerului Public susține că dacă inculpatul optează pentru a-și modifica obiectul cauzei, într-o contestație în anulare, aceasta este tot tardivă, pentru că potrivit art. 388 Cod procedură penală se respectă termenul de 10 zile de la data de la care se începe executarea pedepsei.
În speță, inculpatul a început executarea pedepsei pentru sancțiunea aplicată prin hotărârea instanței de fond - sentința penală nr. 23/2009, la data de 23.04.2009 iar în cauza de față hotărârea de apel i-a fost comunicată la data de 25.03.2009 la adresa din G,-, bloc 3 D, scara D,. 29, aceasta fiind ultima adresă cunoscută de către instanță.
Dacă inculpatul și-a schimbat domiciliul între timp, îi revenea obligația, potrivit art. 177 Cod procedură penală să înștiințeze instanța prin cerere scrisă despre noul domiciliu la care să-i fie comunicate toate actele de procedură.
Pe de altă parte, consideră că este inadmisibilă contestația în anulare, având în vedere că inculpatul nu a declarat recurs în cauză, recursul fiind declarat de o persoană care nu avea calitate procesuală, fiind respins ca inadmisibil.
Fiind prima dată când inculpatul declară recurs - prezenta contestație la executare și fiind inadmisibilă, consideră că nu se mai impune a se analiza problema tardivității, pentru că, nevizând o hotărâre de recurs, aceasta nu poate fi luată în considerare.
La întrebarea instanței, reprezentantul Ministerului Public opinează în sensul că pentru promovarea contestației în anulare trebuie epuizate toate căile ordinare de atac, având în vedere prevederile art. 386 lit. a-c Cod procedură penală, ce vizează clar doar hotărârile pronunțate în recurs.
Curtea, acordă cuvântul apărării cu privire la punctul de vedere privind calificarea căii de atac.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită să se aibă în vedere că o contestație în anulare poate fi promovată în termen de 30 de zile de la data la care a fost pronunțată hotărârea de recurs sau în termen de 10 zile de la începerea executării.
În speță, hotărârea de recurs a fost dată la un moment ulterior începerii executării și consideră că termenul pentru contestație în anulare ar trebui socotit de la data pronunțării deciziei de recurs și nu de la data executării pedepsei.
Curtea, având în vedere precizările apărării, urmează a lua act de susținerile formulate și a stabili că cererea formulată are ca obiect contestație în anulare.
Față de această calificare, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a formula eventuale cereri ori excepții.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că precizările apărării nu au legătură cu cauza, întrucât instanța s-a pronunțat într-un recurs care este străin inculpatului, motiv pentru care invocă excepția de inadmisibilitate.
Solicită să se constate că în cauză nu s-a pronunțat nici o contestație în anulare pe care să o fi formulat inculpatul și aceasta nu vizează o hotărâre a instanței de recurs, aceasta vizând o altă hotărâre, iar recursul formulat anterior fiind respins ca inadmisibil, fiind promovat de inculpatului care nu avea calitate în proces, ținând seama de prevederile art. 362 Cod procedură penală.
Pentru acest motiv, inculpatul nu poate formula contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, în care calitatea de recurent o avea o persoană străină de cauză, mai ales că recurs a fost respins ca inadmisibil.
În consecință, apreciază că problema tardivității este inutil a mai fi invocată, de vreme ce calea de atac promovată de inculpat nu vizează o hotărâre a instanței de recurs și ca atare, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat având cuvântul asupra excepției de inadmisibilitate invocată solicită a fi respinsă, întrucât pentru a promova o contestație în anulare, consideră că soluția în recurs nu trebuie pronunțată ca urmare a declarării acestei căi de atac de către inculpat, ținând seama că există mai multe părți într-un dosar penal și legea nu stabilește obligativitatea promovării recV. de către inculpat, pentru ca acesta să aibă la îndemână o cale extraordinară de atac.
Curtea, pune în discuție aspectul privind soluția de respingere ca inadmisibil al rec promovat în cauză.
Față de această situație, apărarea consideră că instanța de recurs în mod greșit a respins apelul ca inadmisibil, fără a face cercetări, deoarece prevederile art. 362 Cod procedură penală la alin. 2 stabilește faptul că apelul sau recursul poate fi declarat în cauză și de către reprezentantul legal al inculpatului. Or instanța a considerat că fiind promovat de acestuia, nu a verificat dacă aceasta a avut vreo împuternicire sau procură din partea inculpatului.
Consideră că soluția pronunțată în recurs nu are relevanță cu privire la promovarea unei căi extraordinare de atac
Curtea, pune în discuție admisibilitatea contestației în anulare raportat la soluția de respingere ca inadmisibil al recV.
Apărarea arată că nu este inadmisibilă contestația în anulare nu consideră că recursul a fost respins în mod corect, deoarece instanța nu a verificat dacă a avut vreo împuternicire sau procură din partea inculpatului.
Recurentul inculpat lasă la aprecierea instanței asupra cauzei de față.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 23 din 5 februarie 2009 Judecătoriei Panciua fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de: furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 4 raportat la art.209 alin.1 lit. g cod penal, la 3 ani închisoare; conducere fără permis, prev. de art. 86 alin.1 din OUG195/2002 la 1 an închisoare; părăsirea locului accidentului prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, la 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit. a cod penal s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare iar în condițiile art.71 cod penal, s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de artr.64 alin.1 lit. a, b și c cod penal.
A fost obligat inculpatul la 7.346, 43 lei despăgubiri civile către partea civilă SC VE- G și la 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu de avocat din oficiu va fi suportat din fondul Ministerului d e Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul domiciliază în G și este angajat al SC 93 SRL
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 20/21.07.2008, în jurul orelor 1,30 inculpatul se afla în dormitorul situat la punctul de lucru al societății din, cartier S, P și a hotărât să se deplaseze la locuința unui prieten, din același cartier.
În acest scop inculpatul a sustras autospeciala cu număr de înmatriculare -, folosind cheile lăsate de șoferul acesteia și s-a deplasat pe DN.2.L până pe strada -.
Deoarece nu este posesor al permisului de conducere, inculpatul nu a avut îndemânarea necesară și, la efectuarea manevrei de întoarcere, a lovit cu autospeciala gardul numitului, în urma impactului, degradând gardul numitului și avariind autospeciala.
Ulterior inculpatul a plecat cu autovehiculul de la locul faptei la sediul societății, unde l-a parcat.
Conform declarației sale, inculpatul a procedat astfel fiindu-i teamă de consecințele faptei sale, realizând că urma să fie cercetat penal.
Numitul a anunțat organele de cercetare penală, în jurul orelor 6,30 despre degradarea gardului pe o lungime de 6 și din primele cercetări efectuate, concluzionându-se că aceasta a fost produsă de un autovehicul.
În urma cercetărilor efectuate, a fost descoperită autospeciala parcată la sediul C 93 SRL din punctul iar autorul identificat în persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu, criticând soluția pronunțată sub aspectul nelegalității, întrucât s-a făcut o greșită aplicare a pedepsei accesorii prev. de art. 64 al.1 lit. a și c pen.
Tribunalul Vrancea examinând sentința de fond prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu în condițiile art. 371 al.2 pr.pen. a constatat că instanța de fond a făcut justă și completă analiză a probelor administrate în cauză, a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
S-a apreciat că instanța de fond a dat eficiență deplină criteriilor prev. de art. 72.pen. procedând la o individualizare corectă a pedepsei și modalității de executare.
Totodată, s-a apreciat însă că, ceea ce atrage nelegalitatea sentinței vizează aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 al.1 lit. a și c pen. instanța de fond procedând la interzicerea în totalitate a drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a pen. încălcând în acest fel dispozițiile art. 3 din protocolul nr.1 adițional la CEDO. Ori, având în vedere jurisprudența CEDO în această materie, ca și decizia nr. 74 Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii în cazul infracțiunilor mai puțin grave, inculpatul nu putea fi privat de dreptul de a-și exprima opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
De asemenea, s-a apreciat că în mod greșit s-a interzis inculpatului dreptul accesoriu prevăzut la lit.c al. art. 64 al.1 pen. în cauză acesta neuzând de vreo funcție sau profesie la săvârșirea infracțiunii.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, a dispus în temeiul art. 379 pct.2 lit.c pr.pen. admiterea apelului declarat de parchet, a desființat în parte, în ceea ce privește individualizarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului și a înlăturat din cuprinsul dispozitivului art. 64 al.1 lit.a ipoteza a I-a precum și lit. c pen, menținând restul dispozițiilor sentinței, sens în care a pronunțat decizia penală nr. 90 din data de 20 martie 2009, dată cu drept de recurs pentru inculpatul, în termen de 10 zile de la comunicare, având în vedere că nu a fost prezent la dezbateri, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu.
Împotriva deciziei penale nr. 90 din data de 20.03.2009 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs numita, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr-.
Din cuprinsul declarației de recurs s-a constatat că recurenta este inculpatului, acesta fiind băiatul surorii recurentei, decedată.
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.3852Cod procedură penală în referire la art. 362 Cod procedură penală pot face recurs:
a) procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă.(.);
b) inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă. Împotriva sentinței de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel și în ce privește temeiurile achitării sau încetării procesului penal.
c) partea vătămată, în ce privește latura penală;
d) partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ce privește latura penală și latura civilă;
e) martorul, expertul, interpretul și apărătorul, în ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței.
Recursul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la literele b - f) și de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat și de către soțul acestuia.
Prin decizia penală nr. 550/R/18.09.2009 Curtea de Apel Galația constatat că în speță a formulat recurs numita, inculpatului, solicitând rejudecarea procesului, întrucât acesta a fost citat la o adresă la care nu mai locuia și pedeapsa aplicată este prea aspră, urmând a-și angaja apărător în rejudecarea cauzei.
S-a apreciat că recursul declarat de numita nu poate fi considerat un recurs legal pentru următoarele considerente:
S-a reținut că recursul este o manifestare procesuală reglementată de Codul d e procedură penală și ca orice altă manifestare, pentru a fi admisibil, trebuie să întrunească cumulativ trei condiții și anume: să fie obiectiv încuviințat de lege; să aibă pertinență funcțională, adică să răspundă funcțional scopului atribuit de lege: persoana care a declarat recursul să aibă aptitudinea legală de a folosi această cale de atac.
Or, în speță, ultima condiție de admisibilitate lipsește și anume, faptul că inculpatului nu are calitatea procesuală activă de a declara recurs, în numele nepotului său (inculpat) deoarece, potrivit 3852Cod procedură penală în referire la art.362 Cod procedură penală, pentru inculpat recursul poate fi declarat, în afara reprezentantului legal, de apărător și de soțul acestuia.
În considerarea acestui fapt prin Decizia penală nr. 550/R/18.09.2009 a Curții de Apel Galația respins ca inadmisibil recursul numitei.
Așa fiind, urmează a respinge ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 550/R/18.09.2009 a Curții de Apel Galați - dosar nr-.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare condamnatul, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a Cod procedură penală, ce vizează neîndeplinirea procedurii de citare în ce-l privește pe inculpat.
A solicitat să se aibă în vedere că o contestație în anulare poate fi promovată în termen de 30 de zile de la data la care a fost pronunțată hotărârea de recurs sau în termen de 10 zile de la începerea executării, susținându-se că hotărârea de recurs a fost dată la un moment ulterior începerii executării și consideră că termenul pentru contestație în anulare ar trebui socotit de la data pronunțării deciziei de recurs și nu de la data executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Publica invocat excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, întrucât instanța s-a pronunțat într-un recurs care este străin inculpatului iar recursul formulat anterior a fost respins ca inadmisibil, fiind promovat de inculpatului care nu avea calitate în proces, ținând seama de prevederile art. 362 Cod procedură penală.
Contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât în mod corect s-a constatat că recursul declarat de numita nu poate fi considerat un recurs legal, conform prevederilor legale și pentru considerentele reținute în decizia atacată.
Chiar condamnatul a precizat că la data de 20.03.2009 nu era arestat, se afla în libertate pe raza județului
Dacă inculpatul și-a schimbat domiciliul între timp, îi revenea obligația, potrivit art. 177 Cod procedură penală să înștiințeze instanța prin cerere scrisă despre noul domiciliu la care să-i fie comunicate toate actele de procedură.
Pe de altă parte, inculpatul nu a declarat recurs în cauză, recursul fiind declarat de o persoană care nu avea calitate procesuală, fiind respins ca inadmisibil.
Pentru promovarea contestației în anulare trebuie epuizate toate căile ordinare de atac, având în vedere prevederile art. 386 lit. a-c Cod procedură penală, ce vizează clar doar hotărârile pronunțate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul ( deținut în Penitenciarul Brăila, CNP: -, fiul lui și, născut la data de 18.04.1988 în G, domiciliat în G,-, Bloc 3 D, scara 2,. 29 ) împotriva deciziei penale nr. 550/R/18.09.2009 a Curții de Apel Galați - dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
Grefier,
- -
Red. /18.11.2009
Tehn.23.11.2009
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
